Evenimentele din ultimele zile au surprins o lume întreagă. La momentul de față, mai mult de 100 000 de refugiați ucraineni au trecut granița Republicii Moldova și au nevoie de ajutorul nostru. Fiecare încearcă să se facă util prin donații, voluntariat, servicii gratuite și alte metode prin care atenuează durerea vecinilor noștri. Prietena #diez Alina Maria Țurcanu vă povestește azi micul ajutor pe care încearcă să-l ofere în aceste timpuri. Mic cu mic se face mare.
Când aflasem de război și voiam să fiu la curent cu orice noutate, simțeam o angoasă dureroasă și interminabilă, o ciudă ostilă față de căpcăunul inuman, furibund și barbar care-i discutat de toți jurnaliștii, politicienii, oamenii de rând și chiar de copii. Priveam cu durere telefonul care la fiecare două minute avea grijă să-mi amintească că totul nu e un coșmar din care o să mă trezesc dimineața. Totul se întâmplă în realitate. Notificările de pe Telegram pline de știri funebre îmi împânzeau capul. Nu mai puteam gândi limpede. Citeam și plângeam continuu. M-am oprit din lucru și învățat. De pe 24 februarie, mi-am întrerupt rutina firească și mă întrebam dacă mai are rost să continui. Pentru ce să visezi și să muncești, dacă totul până la urmă se poate risipi de la un simplu ordin dat de către un simplu neom. Mă zbăteam în propria închisoare cu propriile gânduri.
Astfel, am vrut să ofer afecțiune și zâmbete unor copii care percep realitatea crudă și discută despre asta atât de matur, sincer și chibzuit. E ca un refugiu printre refugiați, un refugiu de toate noutățile dureroase care mă deprimă. E un mod în care îndrept toată recunoștința și compătimirea pentru poporul ucrainean către interacțiunea cu copiii lor, care au nevoie de multă atenție și de-o viață măcar un pic asemănătoare cu cea pe care au avut-o înainte.
Activitățile au loc la Mediacor, Artcor și la Clasa Viitorului, acolo unde particip și eu. Copiii încep să sosească pe la ora 11. Își așteaptă prietenii, desenează, se joacă și discută. Implicarea uluitoare a moldovenilor este resimțită peste tot, inclusiv și printre administrație, profesori, traineri, localurile ce oferă mese gratuite și printre voluntarii care abia așteaptă să organizeze workshop-uri și să se distreze cu cei mici. Spațiul este tare kid-friendly, potrivit celor 62 copii care ne-au trecut pragul. Activitățile includ subiecte ingenioase de educație non-formală, începând cu învățarea sistemului solar, matematică distractivă, jocuri de societate și terminând cu robotică și teatru. Vineri, echipa de la Teatrul Epic de Etnografie și Folclor „Ion Creangă” a încununat sfârșitul săptămânii cu spectacolul pentru copii „Mama este soarele”. E tare plăcut să vezi cum atâta lume se străduiește și lucrează voluntar organizând atâtea activități interactive pentru copiii care au mare nevoie de ele.
Ayna Idrisova e una dintre trainerele care organizează multiple activități cu copiii ucraineni de la noi. Îmi povestea cum veștile despre război le-a aflat în timpul unui eveniment în afara țării la care participa. În drum spre Chișinău deja contactase colegi de-ai săi care deveniseră voluntari, iar prima sa grijă era ce se face cu și pentru copii. Știa de angajamentul civic al moldovenilor în tot ce ține de hrană și adăpost, dar totuși, se întreba care e situația cu copiii ucraineni. „Nu pot în zilele acestea să lucrez, nu văd sensul în lucrul meu de zi cu zi. Vreau să susțin cei mai mici cetățeni ai Ucrainei, care au ajuns la noi în moduri grele. În plus, înțeleg că activitățile de animare nu sunt sustenabile pentru ei, noi avem la moment un flux mare de copii, care au fost educați în alt context, prin alte metode, trebuie anume de văzut cum și ce program educațional le putem propunem. Clasa Viitorului îmi oferă acest spațiu unde pot să fiu cu ei, să văd la ce ei se gândesc, ce emoții au. Am fost deocamdată doar două zile, dar asta deja mi-a dat mai mult sens acum decât orice altceva. Am încercat să predau un mix de astronomie cu matematica, jocuri de masă și joc de rol. Eu chiar văd necesitatea să le acordăm multă atenție lor și programului special de învățare pentru ei. Sunt gata să mă implic în crearea și livrarea lui.”
Copiii își reflectă gândurile și în desenele pe care le desenează și în discuțiile pe care le poartă despre ce se întâmplă în jur. Scopul nostru e să-i ajutăm să lase toate grijile inocente și să se simtă bine. Ceea ce e greu de perceput e că ei nu pot să-și ia gândul de la casa lor, care este în pericol. Evenimentele din ultimele zile au prins rădăcini în mintea lor și rămân acolo mereu.
Clasa Viitorului, Artcor și Medicor au anunțat organizarea activităților pentru copiii refugaților încă din primele zile ale declanșării războiului. Momentan, centrele au anunțat că nu mai dispun de locuri pentru pentru copii. Puteți să urmăriți aici actualizările.
Amintim că Rusia a atacat Ucraina în ziua de 24 februarie, menționând că începe o „operațiune specială” de eliberare. De atunci, echipa #diez transmite evenimentele în regim livetext în fiecare zi. Urmărește în aceste materiale evenimentele care s-au întâmplat de la începutul războiului: ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, ziua 6, ziua 7, ziua 8, ziua 9, ziua 10, ziua 11, ziua 12.
