Cuvintele uitate ale Moldovei din această ediție au încetat să mai fie folosite în vorbirea curentă. Posibil de data aceasta lexemele nu vă par cunoscute pentru că nu au fost folosite de părinții noștri, ele nu ne amintesc de copilărie ca celelalte, pentru că au fost uitate mult mai înainte. Totuși, ele merită reținute sau, măcar, amintite de către noi.
#1. Pleașcă – Provine din bulgară pljačka, câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir; câștig de pomană. Bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.
#2. Arină – Provine din latină de la arena, nisip, plajă. Pământ amestecat cu apă, care, când sapi un puț, apare înainte de a apărea apa curată.
#3. Custa – Provine din latină de la constāre, a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura. A fi, a exista, a trăi. A dura, a dăinui. A face să trăiască, a lăsa cu viață, a menține.
#4. Vipt – Provine din latină de la victus, rod, produs al pământului; bucate, recoltă. (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mâncare. Grâu, cereale. Sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară.
#5. Cotoi – Provine din slava veche de la kotŭ, masculul pisicii; motan, cotoc. Picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric.
#6. Magherniță – Provine din bulgară de la magernica, casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară. Prăvălie mică și sărăcăcioasă. Bucătărie. Căscioară sau prăvălioară de scânduri.
#7. Cotăroare – Oglindă.
