Unele cuvinte odată ce au venit în ospeție, pot rămâne pentru totdeauna. De obicei, cuvintele împrumutate din alte limbi ne reamintesc niște realități care au avut loc într-o anumită perioadă, pe un anumit teritoriu. Acesta este unul dintre motivele pentru care nicicând nu ar trebui să uităm semnificația lexemelor care poartă o conotație istorică.
#1. Felon – din slavonă felonŭ, pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. Veșmânt bisericesc de forma unei pelerine scurte, fără mâneci, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veșminte când oficiază slujba și care simbolizează hlamida roșie cu care a fost îmbrăcat Iisus în curtea lui Pilat, precum și puterea, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu.
#2. Praznic – Din slavonă prazdĩnikŭ, masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. Sărbătoare bisericească, zi în care nu se lucrează.
#3. Beizadea – Din turcă beyzade, fiu de domn; principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit.
#4. Taclit – Provine din turcă taklit, bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. Țesătură orientală de mătase dungată.
#5. Agie – Provide de la agă, organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în Capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție.
# 6. Cauc – Provine din latină de la caucus, potcap purtat de călugări. Acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii și, uneori, femeile.
#7. Alai – provine din turcă de la alay, mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; suită; cortegiu; escortă; convoi.
