După opt ore de călătorit de la Riga, Ioana a ajuns acasă pentru două săptămâni de vacanță, timp în care și-a revăzut familia și prietenii, făcând o retrospectivă asupra primului semestru de studii la Stockholm School of Economics la Riga. 

Un articol despre relativitatea timpului.

# Cele opt ore.

Din păcate, nu există zbor direct de la Riga la Chișinău. Așă că pentru mine drumul acasă a trecut prin Kiev, unde am asistat la reîntâlnirile altora cu familiile lor. Câte istorii nespuse se adună în holul de așteptare al aeroportului! Îi priveam și zâmbeam. Peste opt ore mă așteaptă aceeași bucurie care, după un record de patru luni departe de casă, va răbufni în sfârșit. Opt ore de concluzii după primele experiențe studențești. Am încheiat oficial semestrul întâi. La Stockholm School of Economics din Riga, cursurile sunt comprimate în module de câteva săptămâni, iar la final de curs, dăm examenul în scris, care te admite sau nu în vacanța de iarnă. Dacă le susții pe toate, ai o vacanță lipsită de griji. Dacă ai restanțe, atunci trebuie să-ţi sacrifici sărbătorile și să rămâi la Riga pentru examenele repetate. În asemenea cazuri, focurile de artificii de Anul Nou sunt doar niște aplauze din partea celorlalţi pentru tine, drag student, ce înveți în noaptea dintre ani și ai rezolvat un exercițiu corect. Miza examenelor a fost venirea mea acasă. Le-am susținut. Acum mai aștept opt ore. Doar opt ore! Dor. Încă opt ore.

# Cele două săptămâni.

Vacanța de iarnă nu a părut niciodată mai scurtă decât acum. Timpul a depășit limita de viteză. Eram conștientă de cât de mult trebuie să savurez cele două săptămâni care urmau să-mi readucă familia și străzile Chișinăului aproape. După patru luni de cer leton, pe 22 decembrie m-am reîntors sub cerul nostru. Tata m-a întâmpinat la gară și a ales cel mai lung traseu până acasă, ca să-mi satur ochii cu cât mai mult Chișinău. Atât de al meu. Observ că unele gropi au fost astupate, altele noi au apărut. Unele clădiri au fost renovate, iar noile blocuri de locuit împânzesc, despădurind, orașul. Dacă se construiește, înseamnă că lumea cumpără. Dacă este cerere, va fi și ofertă. Conform acestei legi pe care am învățat-o în primul curs de economie, trag prima concluzie de viitor economist: lumea vrea să locuiască la Chișinău. Încerc să-mi conving colegii să facă la fel după studii.

Mă gândesc pe drum care ar fi primele impresii ale colegilor mei de la Riga dacă ar veni la Chişinău. S-ar obișnui oare ochii lor la fel de repede ca ai mei cu mașinile murdare ori panourile publicitare la tot pasul? Ori ar putea scăpa de tendința de a scana abonamentul la intrarea în troleibuz? Cert e că ar simți ceea ce simt și eu când merg pe străzile Rigăi şi nu înţeleg ce se discută în jurul meu. Acum, pe străzile limbii mele, simt cât de plăcut e să prinzi una-două vorbe din discuțiile trecătorilor care merg la pas cu tine. Mă simt de parcă sunt ruda tuturor, pătrunzându-le retina sufletului și rutina vieții. Ești de-al casei acasă.

Două săptămâni de întâlniri zilnice cu prietenii împrăștiați prin lume, de împărtășire a impresiilor, două săptămâni ale plânsului pe umerii pe care ai mai plâns, ale râsului cu cei pe care distanța nu a făcut decât să-i apropie mai mult. Toți colegii mei de cândva, acum studenţi prin lumea largă, trec printr-o perioadă de adaptare și încearcă să înțeleagă dacă au făcut o alegere bună. Facem schimb de impresii. Ne punem universitățile în cea mai frumoasă lumină ca să câștigăm câteva vizite de-ale colegilor la noi.

Menționez cât de complexă e autoguvernarea la universitatea unde studiez. Asociația Studenților de aici e finanțată de sponsori atrași de studenți, bani care sunt direcționați către departamentele asociației, în care se implică mai mult de 100 de studenți. Departamentul de Business, de exemplu, este responsabil de asigurarea mâncării și a băuturii la petreceri, dar și de organizarea călătoriei tradiționale la Stockholm pe un vas de croazieră pentru întreaga universitate. Departamentul de Evenimente se ocupă de organizarea petrecerilor, confecționarea decorațiunilor și curățarea holului universității după fiecare manifestație. Echipa de Marketing promovează tot ce se întâmplă în școală. Cei de la Educație colectează anchete de la studenți după fiecare curs.

Departamentul de IT administrează site-ul universității, iar cel de Informație ne aduce la cunoștință, printre altele, care sunt segmentele Happy Hour prin pub-urile din oraș. Mai există și organizații active în cadrul universității, separate de Asociația Studenților, unde oricine poate deveni membru și poate acumula puncte de implicare socială, care prind valoare la alegerea universității pentru schimbul de experință din anul trei. Poți deveni parte din echipa redacţională a revistei universității, care, pe lângă abordarea temelor actuale ale vieții economice mondiale, mai delectează și curiozitatea firească a omului, aducând ultimele zvonuri și bârfe pe care le aud pereții universității (avantajul sau dezavantajul – depinde de zvon – ale unei comunități mici, unde toţi se cunosc între ei). Te mai poți implica în organizații precum Days of Opportunities, unde trebuie să ajuți la desfăşurarea celui mai mare târg universitar din Riga. Ori te poți duce la iFund dacă ești pasionat de investiții și finanțe. Iar dacă vrei să faci un bine, poți alege Clubul de Caritate. Poți primi puncte de implicare socială și dacă devii asistent de profesor, asta însemnând că tu ești responsabil de seminare. 

Sunt multe lucruri pe care le poți încerca, însă trebuie să-ți alegi cu grijă prioritățile. Marele neajuns al universității e, la propriu, un neajuns – nu ne ajunge timpul. Avem foarte multe analize de caz, articole și lucrări pentru acasă care ne iau şi puținul timp rămas după finalizarea orelor. Așa că dacă alegi să faci studiile la SSE Riga, ar trebui să te împaci cu gândul că Marquez și Camus vor mai îmbătrâni un pic până vei avea timp să le acorzi puțină atenție. Aici, timpul e o noțiune aparte. Uneori nu poți realiza că deja a trecut jumătate de an de când eşti student, alteori ai senzaţia că Pământul se rotește în jurul axei sale în slow motion. Abia când ajungi acasă, în vacanţă, viteza lui devine amețitoare. 

# Cele șase luni până la revenirea acasă.

Să vedem ce viteză își setează timpul de data asta…

Ioana Vatamanu Mărgineanu

Mai citiți despre experiența Ioanei și în articolele precedente:

Universitatea #diez. „La 1 750 de kilometri de colega mea de bancă.” Cum au fost primele luni de studenție ale Ioanei Vatamanu-Mărgineanu la Stockholm School of Economics în Riga

(foto) Universitatea #diez. Cu autobuzul 24, către căminul Ioanei Vatamanu-Mărgineanu. Cum arată o zi din viața studentei la Riga