Cristina Golovatic este o persoană norocoasă! Să faci ce îți place în zilele noastre e cam greu, dar ea reușește. Este emotivă, mereu plină de idei și energie. În arta ei Cristina evită nuanța neagră, critica și politica. Pictura e sursa ei de fericire, împăcare și satisfacție, iar fiecare pată de culoare pusă pe pânză e o parte din ea.
Medievalii pictau după normele stabilite în societate, clasicii au pictat multe fenomene sociale, care revoluționau normele. Care după părerea ta sunt subiectele predominante în arta contemporană?
CG: Arta contemporană este atât de vastă încât mi-ar fi greu să o limitez doar la un singur subiect. Dar unul din ele la sigur ar fi haosul. Chiar dacă sunt mii și mii de reguli, dogme și norme pe pământ, haosul a fost mereu prezent în gândurile și viețile oamenilor, având un impact direct asupra artei.
Cum răspunzi la critică și care au fost cele mai dure comentarii pe care le-ai primit vreodată?
CG: Critica eu o văd ca pe o analiză sănătoasă și sunt mereu deschisă să o primesc. Ador criticele argumentate frumos care îți dau hrană pentru gândire. Cea mai dură critică pe care am primit-o vreodată a fost în Franța, însă nu era îndreptată spre lucrările mele, de altfel picturile erau bine văzute și apreciate la nivel de mulți specialiști. Lucrul care mi s-a reproșat a fost însăși numele meu, care suna prea estic, și nicidecum occidental, ceea ce era interpretat ca o piedică pentru multe galerii, pentru promovare sau reprezentare.
Unde vrei să ajungă lucrările tale? În care galerii și muzee vrei să fie expuse?
CG: Evident, ca orice artist ambițios, aș dori să am o galerie personală, de asemenea nu pot să neg că visez să ajung în marele galerii din New York, Paris, Londra sau Berlin. Sunt și careva muzee în ”wish-list”-ul meu, dar nu vreau să par o visătoare incurabilă, de asta mă opresc aici.
Numărul femeilor pictorițe care au lucrări expuse în muzeu este destul de redus din cauza circumstanțelor. Cum ai comenta acest fenomen?
CG: Ai dreptate, sunt mult mai puține femei, ale căror opere sunt expuse prin muzee. Cauza este evidentă și cât se poate de banală. Însă la moment, noi trăim într-o lume unde femeia deja nu este asociată doar cu bucătăria și tocmai de aceasta, într-o măsură sau alta, suntem libere să ne alegem ce cale dorim să urmăm. Eu sper din suflet, cu timpul, în muzeele lumii să se înmulțească operele semnate de femei pictorițe.
Oare un artist trebuie într-adevăr să sufere pentru a înțelege ce înseamnă arta și a fi în stare să creeze?
CG: Un artist adevărat, trebuie și poate să creeze indiferent de circumstanțe. Să nu negăm suferința. Uneori această stare chiar generează niște opere geniale. Dar nu trebuie să ne limităm doar la ea. Eu consider că un artist trebuie să se inspire din orice și fiecare stare să-i permită să creeze necondiționat.
Care ar fi trei sfaturi de la Cristina Golovatic pentru tinerii care vor sa aleagă drumul artei.
#Să facă artă doar dacă simt cu adevărat că asta îi reprezintă și că asta ar face toată viața.
#Să nu urmeze drumul artei, în cazul în care ar face-o doar pentru că i se pare că e o profesie de prestigiu. Căci nu este. E o profesie ca toate celelalte, dar care cere 90% din întreg timpul tău și asta necesită o pasiune enormă față de ceea ce faci.
#Să meargă mereu înainte, chiar dacă vor avea parte de zeci de comentarii și păreri pe care le vor auzi pe parcurs. Doar făcând o artă sinceră vor izbuti în această lume a haosului.
Main Photo by Dumitru Iovu
