Universitatea #diez. Viața în afara orelor sau cum a ajuns un tânăr din Moldova să-și spună povestea pe scenele din Bratislava și Viena

29136382_1989577497976444_1811070318677065728_n

Bogdan Diaconu învață Administrare Publică și Dezvoltare Regională la Universitatea Comenius din Bratislava, Slovacia. Tânărul își face studiile în limba slovacă, iar primul an este dedicat studierii limbii și cursurilor pregătitoare pentru specialitatea sa (v-am povestit despre acestea într-un articol anterior). Bogdan a înțeles că programul său este flexibil și că-i oferă timp pentru a se implica și în alte activități. Tânărul vă povestește astăzi cum a devenit speaker în cadrul mai multor evenimente și ce a învățat din această experiență.

Sincer să fiu, când am ajuns la Bratislava în septembrie, încă nu cunoșteam foarte multe despre societatea de aici, nu prea aveam prieteni și cunoscuți în afară de doar câțiva colegi. Prima lună a fost cea mai provocatoare. Recent venit din Chișinău, unde dispuneam de o viață civică activă, cu program încărcat, nu mă prea puteam adapta la un stil de viață pasiv și cu foarte mult timp liber. Începusem să mă pierd treptat, scopurile și așteptările, care erau fixate pe foaie încă înainte să ajung aici, au început să se îndepărteze pe zi ce trece. Motivația pe care o aveam mai înainte, la fel, se diminuase pe parcurs. Mi se părea că așa deja va arăta viața mea de student aici.

Ironic, totul s-a schimbat în urma unei decizii spontane primite în doar câteva secunde fără a mă gândi prea mult. Era data de 8 octombrie, citeam niște noutăți prin Facebook, când am observat un eveniment cu nume atrăgător: „Story Nights Bratislava: When life gives you lemons”. Am citit rapid despre ce va fi evenimentul și anume că zece oameni din diferite colțuri ale lumii vor povesti istorii din viața lor, cu o tematică respectivă. Mi-am pus doar o întrebare: „Am vreun motiv să nu merg la eveniment?” Răspunsul a fost evident. Am ieșit deodată din cămin, deoarece evenimentul începea în doar o oră.

29101731_1989577164643144_4533170026231889920_n

Ajuns acolo m-am așezat în rândul din față pentru a mă asigura că voi avea posibilitatea să savurez din plin totul. În scurt timp a început evenimentul. Erau aproximativ 70 de spectatori în sală și toți ascultau în liniște. Prezentatorul era un bărbat extrem de carismatic venit din Malaysia, care trăiește deja de 11 ani în Bratislava. Ce a urmat mai departe a fost de neuitat. Unul după altul, 10 oameni au ieșit pe scenă și și-au împărtășit istoriile cu publicul. Era o atmosferă foarte specială. De parcă toți cei 70 oameni au devenit o familie unită. Unele istorii erau foarte triste, tot ce se povestea în seara ceea era însă adevărat și din suflet. Publicul putea simți emoțiile persoanei care relata istoria vieții sale și anume asta m-a uimit la început. Nu demult mă simțeam singur în străinătate, iar acum deveneam parte a unei familii de 70 de oameni.

La un moment dat, organizatorul a anunțat că are are un loc liber în cadrul programului pentru oricine ar vrea să iasă în față și să-și împartă istoria sa. Nimeni nu a avut această dorință, iar i-am pus din nou întrebarea: „Am vreun motiv să nu ies pe scenă”? Așa am ajuns să fac primul pas pe scenă sub aplauzele mulțimii, toți erau entuziasmați, deoarece din câte mi s-a spus mai apoi, este foarte rar ca cineva din public să accepte să își spună istoria.

29133240_1989577217976472_1367063188096417792_n

Însă eu, sincer să fiu, de urcat pe scenă am urcat, dar istorie în minte nu prea aveam. Așa am ajuns să improvizez pe loc, să fiu eu însumi și să povestesc din suflet despre viața mea. Discursul l-am început cu prima fraza care mi-a venit din inimă: „Eu eram printre voi, pe acel scaun. Când am primit provocarea de a vorbi în fața voastră, mă gândeam la două lucruri, de a mă ridica de pe scaun ori să continui să stau. Mă gândeam astfel, fiindcă de mic copil aveam frica de a vorbi în public…” Cât povesteam, simțeam o conexiune cu fiecare om din sală, toți mă ascultau atent, simțeam că sunt înțeles. Am vorbit aproximativ 8 minute. Istoria mea s-a încheiat cu fraza: „… Și acum sunt aici, în fața voastră. Fără prieteni, fără activități, însă cu cunoștințe, experiență și dorință de a face ceva frumos. Iar acum am ajuns la concluzia, că dacă doriți să schimbați lumea, trebuie să vă ridicați mai întâi de pe scaun…” A urmat cel mai frumos și plăcut moment. Toată sala s-a ridicat în picioare și aplauda. E greu de descris cum m-am simțit în clipa aceea. Am trecut singur peste frica mea, m-am simțit înțeles, liber și plin de viață. Atunci mă gândeam cu adevărat, că viața e frumoasă, mai ales prin așa momente. După asta au început să se apropie oamenii din sală de mine, îmi propuneau diferite oportunități și activități. Abia atunci am văzut că majoritatea dintre ei sunt veniți din alte țări ale lumii. Ei, la fel ca și mine, duc dorul familiei, patriei, dar aici toți se simt mai uniți. Așa am ajuns printr-o singură decizie să îmi schimb radical toată viața de aici.

Peste câteva zile, organizatorul evenimentului mi-a propus să vin sa povestesc o istorie și în Viena, Austria, deja oficial ca participant în proiect. Acolo audiența era mult mai mare. Am acceptat, iar pe 25 noiembrie am mai trecut odată prin această experiență.

29177405_1989577287976465_8075608367063629824_n

Am cunoscut și mai mulți oameni noi și mai multe istorii. Apoi, recent am fost invitat la fel la acest eveniment, deja la altă ediție aici în Bratislava. Pe 25 februarie am povestit o istorie despre copilărie și Moldova. Așa oamenii au aflat mai multe despre țărișoara noastră.

29103612_1989577344643126_1668723098054033408_n

În concluzie pot spune că e foarte uimitor cât de sufletesc poate fi un astfel de eveniment. Cum oameni complet străini îți devin apropiați și trăiesc încă odată împreună cu tine istoriile din viața ta. Trec cu tine prin cele mai tragice, singuratice și fericite momente care le-ai avut. După așa o experiență, te simți înțeles. Presupun că înțelegerea între oameni poate uni și societatea noastră și a o face mai bună, cu alte cuvinte, dacă dorim o schimbare spre bine, una din soluții ar fi pentru început „să ne ridicăm mai întâi de pe scaun” și să împărțim lumii istoriile noastre.

29136382_1989577497976444_1811070318677065728_n

29101231_1989577501309777_8819843525634949120_n

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente