În cadrul cursului de studii Central-Europene, pe care îl urmez din luna septembrie a anului trecut, am reușit să cunosc mai bine literatura europeană, în special a țărilor din fostul bloc sovietic. Preocupările autorilor au fost aproximativ similare în secolul trecut și s-au concentrat în jurul regimurilor totalitare de dinainte și de după război, dar și a mișcărilor de rezistență orientate împotriva acestora.
I Served the King of England, Bohumil Hrabal
Descoperirea mea a fost autorul ceh Bohumil Hrabal. Cu siguranță e un storyteller desăvârșit pentru că reușește să te țină captiv în simple istorii, care-ți vor provoca imaginația, în același timp oferindu-ți o imagine clară a timpului vizat de subiectul cărții. Deși scris în 1971, romanul „I served the King of England” a fost publicat mai târziu în Samizdat. Aici cunoaștem două regimuri, cel nazist de dinainte de război, și cel comunist de după, prin prisma lui Ditie, personajul principal care ne narează viața lui de la persoana I – de la chelner, la a deține propriul hotel, și până la a fi arestat de comuniști după ce reușise să câștige o avere.
Too Loud a Solitude, Bohumil Hrabal
Continuăm cu Hrabal și cu un alt roman scris pe un ton umoristic. Personajul principal este Hanta, naratorul poveștii. Jobul lui de zeci de ani a fost să distrugă hârtie, majoritatea provenită din cărțile ce erau interzise de regimul comunist. Astfel Hanta reușește să salveze multe din cărțile valoroase ale timpului, iar mai mult decât atât aceasta îl ajută să dezvolte o pasiune inexplicabilă pentru citit. „I can’t quite tell which of my thoughts come from me and which from my books.” Mai mult decât o istorie, romanul este o reflecție asupra cenzurii existente în acea perioadă. „When my eye lands on a real book and looks past the printed word, what it sees is disembodied thoughts flying through air, gliding on air, living off air, returning to air, because in the end everything is air, just as the host is and is not the blood of Christ.”
Closely Watched Trains, Bohumil Hrabal
Anterior, am recomandat acest titlu și într-o listă de filme. Filmul, deținător al premiului OSCAR (primul din Europa de Est), a fost creat în baza istoriei cărții lui Bohumil Hrabal. Acțiunea de data aceasta vizează istoria cehilor în timpul ocupației germane din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Cunoaștem iarăși un personaj comic, fără vreun scop măreț în viață, dar care, până la final, devine eroul cehilor într-o perioadă când eroismul acestei națiuni a fost pus mult la îndoială. Chiar și așa, totul este ironizat până la ridicol, în stilul specific autorului.
The Elephant, Sławomir Mrożek
Seria de povestiri scurte satirizează viața în Polonia în timpul regimului totalitar comunist. Simbolul elefantului inexistent de la zoo semnifică viața falsificată pe care cetățenii unui stat controlat de autoritățile comuniste erau forțați să o trăiască. Așa cum vizitatorilor parcului le era demonstrat un „elefant fals”, la fel și regimul dictatorial servea cetățenilor programe utopice diferite de realitatea pe care erau nevoiți să o vadă zilnic.
The Joke, Milan Kundera
Kundera merită aici o listă aparte, însă am hotărât să aleg două lucrări pe care le-am descoperit anul acesta. „The Joke” este primul roman al autorului ceh, care conglomerează o mulțime de subiecte ce mai târziu sunt dezvoltate pe larg în alte romane scrise de el. Subiectul central al romanului este o glumă, sau mai multe, aș spune eu. Am putea descifra aici o comparație pe care Kundera o face subtil și prin care regimul comunist ne este prezentat drept o glumă. Cu toate acestea, autorul a insistat ca romanul său să nu fie văzut prin prisma subiectelor politice, dar să fie tratat ca o poveste de dragoste.
The Tragedy of Central Europe, Milan Kundera
Dacă începe să vă placă un autor pentru ficțiunea pe care o scrie, atunci cu siguranță trebuie să căutați și lucrări de non-ficțiune. „The Tragedy of Central Europe” este un eseu scris de Kundera în 1984. Eseul este centrat în jurul problemelor timpului respectiv, însă ideile pe care Kundera le lansează acolo sunt actuale și acum, acum poate mai mult decât oricând. Concluzia lui este că tragedia Europei Centrale (și de Est) nu este comunismul, dar Europa însăși. „Europe no longer perceives its unity as a cultural unity.”
The Captive Mind, Czesław Miłosz
Lucrarea este o non-ficțiune și reprezintă suma conflictelor interioare pe care Milosz le trăiește în raport cu activitatea sa de autor „ilegal” în perioada dictatorială. Cartea are șapte capitole care spun istorii diferite, dar conturează același mesaj. Patru capitole sunt dedicate pentru patru autori dizidenți din acea perioadă (în carte ei apar cu pseudonime: Alpha, Beta, Gamma, Delta, pentru a le fi protejată identitatea).
The White King, György Dragomán
Din seria de povestiri scrise de autorul ungur (care a crescut în România) aflăm istoria unui băiat care trăiește efectele regimului comunist prin prisma activităților lui adolescentine. Tânărul este prins între două perspective: pe de o parte, tatăl său este luat captiv de autoritățile comuniste, iar pe de altă parte, bunicul său este membru activ al partidului. Istoria se conturează în baza mai multor contradicții pe care adolescentul le trăiește în perioada lui de creștere în condiții istorice excepționale.
Roots of Hate: Anti-Semitism in Europe before de Holocaust, William I. Brustein
Pentru cei interesați de motivele care au stat la baza urii cumulate de-a lungul istoriei față de evrei, cartea oferă explicații destul de detaliate, cu exemple clare din istoria Europei Centrale în particular.