La #diez avem un proiecțel nou împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel, ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
„Înainte de a mă pune pe scris, m-am pus pe documentat. Despre Moara Roșie s-au scris foarte multe articole, am gasit o groază de texte îngrijorătoare despre starea ei.
De exemplu un text din 2011 din Timpul spune: „…Tristă şi obosită de istorie şi nepăsarea oamenilor, Moara Roşie se ruinează şi se şterge singură din paginile de istorie a unui popor risipitor şi fără ţinere de minte””, spune Anastasia Taburceanu.
Prin 2009 compania de construcții „Glorinal” a adresat un demers Primăriei prin care solicita examinarea posibilităţii demolării edificiului respectiv, „care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea locatarilor care domiciliază în blocurile învecinate”.
În calitatea mea de vecină cu Moara (și locatar care domiciliază în blocul învecinat) vreau să vă spun că acest edificiu stă mândru și bine.
Moara Roșie este un monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură al municipiului Chişinău. A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, în stil eclectic și, potrivit legislaţiei, nu poate fi demolat. Eliberarea unei autorizaţii de demolare ar putea avea loc doar în cazul în care clădirea n-ar mai fi monument. Ceea ce, de fapt, a încercat să obţină Primăria prin 2010, când solicita „examinarea chestiunii privind excluderea imobilului din str. Moara Roşie, 5 din Registrele respective, în ordinea stabilită, pentru ca ulterior să fie posibilă eliberarea autorizaţiei de desfiinţare”.
Moara Roșie este mai degrabă o clădire incomodă, dar credeți-mă, e o clădire tare frumoasă care nu deranjează pe nimeni decât pe cei care cu drag și-ar parca mașina pe locul morii.
Registrul de monumente de istorie şi cultură alcătuit de Academia de Ştiinţe ne spune că această clădire „făcea parte dintr-un complex industrial din care a rămas singură, izolată de construcţiile aferente. Iniţial moara avea trei niveluri ridicate înainte de 1884, aparţinând negustorului Abram Levenzon. Ulterior, la sfârşitul secolului al XIX-lea, al treilea nivel a ars, iar la începutul secolului al XX-lea au fost adăugate două etaje şi o mansardă din piatră, căptuşite cu cărămidă roşie, după care moara de abur este cunoscută sub denumirea Moara Roșie”.
Dacă clădirile ar putea vorbi cu voce, moara de abur a lui Abram Levenzon ne-ar spune că e fericită, puțin cam jerpelită și fără acoperiș, dar fericită. Ne-ar spune că îi curg ploile pe pereți și că se ruinează câte puțin, dar nu o deranjează atât de mult, pentru că această clădire masivă găzduiește acum sute de păsări, care, revenind în primăvară, îi spun povești din călătoriile lor îndepărtate, o umplu de viață și îi cântă de cu zori.
În calitatea mea de vecină cu moara vreau să vă spun că e o minune să te trezești în fiecare dimineață într- o sală de concerte atât de frumoasă, inundată de atâția artiști iluștri. O fi știut păsările ceva de ce încă nu ne-am prins noi, de revin aici în fiecare an. Ei, și poate ne-or veni și nouă mințile la cap și după exemplul găzdașilor actuali ai morii i-om găsi primeneală acestei clădiri unice în felul său.
Text de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane, iar mai multe detalii despre Moara Roșie vezi pe blogul dedicat acestei clădiri.
