De la Brad Pitt la Dubrovnik. Un interviu cu vocalista „Cuibul”, Lidia Scarlat, despre Muntenegru

Cândva, înainte de Youtube și trailers, pândeam promourile de la TV și cumpăram ziare cu programul TV pentru o săptămână înainte. Într-o coloniță aparte, la marginea paginii, era amplasată informația despre cele mai interesante filme, emisiuni din săptămâna respectivă, însoțite de o imagine.

„Partea Întunecată a Soarelui”, dramă, tânăr enigmatic, motocicletă, Brad Pitt – câteva cuvinte cheie destul de puternice pentru a impresiona o fată de nouă ani.

Aceasta e aproape unica asociere pe care aș putea să o fac între cinematografie și Muntenegru. Filmările peliculei „Partea Întunecată a Soarelui” și însăși acțiunea are loc în Golful Kotor din Muntenegru și orașul Dubrovnik din Croația. Ce-i drept, filmul e foarte slab, debutul actoricesc al lui Brad Pitt e cam jalnic și per total e o istorie foarte siropoasă și banală, dar nu și pentru o fată de nouă ani. Abia mai târziu avea să descoper „Mathilde” și să înțeleg că, de fapt, îmi place Jeremy Irons.

Agenția „Stil Tur” este partenerul Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf”. Un lucru de admirat în condițiile în care, cu fiecare an, tot mai puțini agenți economici sunt gata să susțină evenimentele culturale din țară. În cadrul acestui parteneriat, Stil Tur premiază cu un sejur de opt nopți în Muntenegru instituția media care reflectă cel mai interesant festivalul cinematografic.

Cu această ocazie, #diez a realizat un interviu cu Lidia Scarlat, vocalista trupei „Cuibul” și producătoarea filmului „100 de movile”, a cărui premieră a avut loc anul trecut în cadrul festivalului dat și care, între timp, a luat și câteva premii internaționale.

Acum doi ani, Lidia a fost într-o mică vacanță în Muntenegru și, la rugămintea noastră, a acceptat să ne povestească câteva din impresiile sale.

Ce te-a determinat să alegi ca destinație de vacanță Muntenegru?

De fapt, a fost o decizie destul de spontană. Am decis cu părinții să ne aventurăm într-un road trip și cineva a propus ca destinație statele balcanice. Dacă e să fiu sinceră, cunoștințele mele vizavi de Muntenegru se limitau la Eurovision și războiul din Balcani. Ideea că plec spre o destinație despre care știu atât de puțin m-a entuziasmat, mai ales că în acea perioadă îmi doream mult să vizitez un loc neexplorat încă de mine.

Care a fost prima impresie?

Țin minte că am mers noaptea și urmăream prin geamul mașinii munții să văd cât sunt de negri. M-am agățat de numele acestei țări și îmi imaginam un peisaj extraterestru. Munții nu sunt chiar negri-negri, dar se deosebesc mult de ce văzusem până atunci.

Ne-am cazat într-un orășel cu denumirea de Dobrota, care i se potriveşte cu adevărat: micuț, cald, cu localnici foarte ospitalieri și foarte multe lăcașuri sfinte cu o arhitectură deosebită.

Dimineața, după o mică plimbare prin oraș, am mers să explorăm Golful Kotor. Primul lucru care m-a impresionat a fost absența valurilor și liniștea din jur. Aveam senzația că mă scald într-un lac înconjurat de munți. Era exact liniștea de care aveam nevoie în acea perioadă. Cred că „liniște” e cuvântul cheie al acelei vacanțe. Pentru aventuri, nopți nedormite, senzații tari, de regulă, aleg un city break, însă atunci îmi doream liniște.

 

Să înțeleg că nu prea sunt turiști?

Nu, erau destul de mulți, e o destinație populară în special printre ruși. Mă refeream la o liniște de altă natură, fără vânzători de porumb fierbinte, pește uscat, înghețată etc, care strigă și colindă plaja de colo-colo. Totodată, nu ești rupt de lume, găsești tot de ce ai nevoie.

Cum ți-a părut bucătăria locală?

Din câte îmi amintesc, nu am mâncat în restaurant, am ales să pregătim singuri mâncarea. În orice magazine găseam legume proaspete și o mare varietate de produse de mare/pește. Prețurile erau accesibile, iar ce mi-a plăcut mult e că moneda oficială este Euro, respectiv eviți bătaia de cap a calculelor și convertirea valutei.

De asemenea, mi-a plăcut mult vinul de acolo, în special Vranac. Vin găsești oriunde, sunt foarte multe magazine mici ale producătorilor locali de vin.

Ce locuri interesante ai vizitat în Kotor?

Cum am mai zis, eu preferam să mă bucur de apa liniștită, priveliștea munților și o carte cu gândurile lui Barthes.
Dar chiar și așa m-am aventurat să urc cele 1.000 de trepte ale cetății din Kotor. N-o să zic că a fost ușor, dar a meritat. De la înălțime vezi toată priveliștea orașului vechi. În plus, țin minte că atunci când urcam, au fost și momente vesele. Fiind mulți turiști ruși, mai auzeai o glumă, o expresie cunoscută și se lega o discuție pentru următoarele 300 de trepte.

Și totuși, cred că cei mai interesanți în Kotor sunt localnicii, mai exact pisicile. Orașul este plin de pisici. Din câte am înțeles, pisicile sunt din toate colțurile lumii, venite cu mult timp în urmă aici pe corăbiile destinate comerțului maritim. Nu știu cât e de adevărat, noi am alcătuit o altă legendă – precum că denumirea orașului provine de la cuvântul rusesc Kot. Cred că doar în Istanbul am mai văzut atât de multe pisici. Doar că în Kotor, toate suvenirele sunt cu pisici: căni, magneți, tricouri, genți, tot ce vrei. E locul ideal pentru fotografii pe Instagram cu hashtagul #miau.

 

Ai vizitat și alte orașe din apropiere?

Da, am fost în Tivat, dar nu ne-am reținut prea mult. Tivat e un oraș cu port unde poți vedea multe, multe iahturi luxoase, majoritatea aparținând oligarhilor ruși. Atmosfera de acolo e total diferită de cea din Kotor. Dacă nu ai un iaht, nu prea te simți în largul tău.

În schimb, mi-a plăcut mult în Dubrovnik. Da… e în altă țară, dar e foarte aproape. Dubrovnik e un oraș-cetate medieval foarte dezvoltat din punct de vedere turistic. M-am plimbat pe străzile pietonale ale orașului vechi și am admirat clădirile vechi, bisericile în stil baroc, palatele, muzeele. Mă plimbam destul de haotic, dar am remarcat că sunt multe hoteluri, restaurante foarte luxoase – un oraș ce impresionează prin contraste. Cred că cel mai mult mi-au plăcut totuși zidurile cetății ce cuprinde tot orașul. Apropo, acestea figurează și în serialul Game of Thrones.

Am fost și în parcul de pe insula Lokrum, unde am regăsit liniștea din Kotor. Acolo am făcut plimbări cu bicicleta, care chiar îmi lipseau. În plus, peisajul e chiar unul deosebit, atât de liniștit, atât de frumos, încât sperie la un moment dat… Cred că am privit prea multe filme horror.

 

Ce oraș ai vrea să mai vizitezi o dată?

Dubrovnik. Cred că mi-aș dori să locuiesc acolo câteva luni, să lucrez la distanță în vreo cafenea cu vedere la mare, din cetate, iar în timpul liber să mă plimb cu bicicleta și să explorez plajele mai ascunse.

 

Aici puteți afla mai multe despre ofertele agenției Stil Tur.