Consiliul Municipal Chișinău a discutat astăzi despre amenajarea a 2.000 de locuri de parcare în centrul Capitalei. O reacție la această temă nu s-a lăsat așteptată din partea deja cunoscutului antropolog, pentru cititorii #diez, Victor Chironda.
Pe blogul său feeric, Victor se arată sceptic referitor la acest proiect: „Primăria Chișinău se apucă să “rezolve” problema parcărilor din oraș. Adică problema lipsei acestora.
Pentru asta ei au realizat un “Studiul privind strategia de parcare în municipiul Chişinău”. Ca de obicei, documentul nu este plasat pe siteul Primăriei spre consultare publică, dar a fost inclus în Ordinea de zi a ședinței CMC din 29 mai 2014.
Dar, conform informației obținute de presă, în centrul istoric al Capitalei ar putea fi amenajate aproximativ 2000 de locuri de parcare cu plată. Dacă documentul va fi aprobat de CMC, va fi organizată licitaţia pentru instituirea unui parteneriat public-privat pentru amenajarea locurilor de parcare în Capitală.
Potrivit conceptului, parcările vor fi amenajate în perimetrul străzilor Ismail, Alexandru cel Bun, Alexandru Puşkin, Cosmonauţilor, Bănulescu-Bodoni şi 31 August. Cam în zona asta:
Tot în această ședință, consilierii municipali urmează să discute și despre ideea Primarului de amenajarea unei parcări subterane în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Oamenii raționali, demult au apreciat drept ineficientă această idee.
Parcări desigur trebuiesc. Dar să ne uităm la cifre. În prezent, în Chișinău sunt aproximativ 400 de mii de maşini şi doar 10 mii de locuri de parcare. Și numărul de autoturisme crește cu 12% pe an. La așa cifre, cele 2.000 de locuri de parcare sunt doar o picătură în mare.
Blestemul urbanismul sovietic
Orașele sovietice erau construite după schema “centru de lucru – raioane de locuit”. Dacă în orașele dezvoltate în mod natural, oamenii locuiesc nu departe de lucru sau lucrează nu departe de casă, în orașele sovietice oamenii în fiecare zi, dimineața și seara, trebuie să parcurgă distanțe de zeci de kilometri ca să ajungă de acasă la lucru și invers.
În perioada socialismului dezvoltat, oamenii făceau acest drum în transportul public: autobuze, troleibuze, tramvai, tren electric și metro (în funcție de mărimea orașelor). Acum, când transportul public nu mai face față numărului de pasageri iar orășenii și oaspeții orașelor mari au prins la bani, ei își cumpără automobile. E mai prestigios și mai confortabil.
Creșterea vertiginoasă a numărului de mașini personale a orășenilor generează trei mari probleme pentru un oraș:
#1. Poluarea aerului
#2. Ambuteiajele
#3. Parcările
În tendința de a soluționa cel puțin ultimile două probleme, autoritățile orașelor post sovietice mutilează orașele și jertfesc interesele a sute de mii de oameni fără mașini în favoarea intereselor celor câteva zeci de mii care și-au tras automobile.
Pentru a fluidiza traficul de mașini, autoritățile lărgesc drumurile, sapă treceri pietonale subterane, bagă semafoare, și construiesc parcări. Și numesc aceasta ”dezvoltarea orașului”. În rezultat avem asta:
Pentru că oamenii care gestionează acest oraș nu înțeleg un lucru simplu: cu cât mai multe condiții pentru mașini cu atât mai multe mașini!
Prioritățile unui oraș
Un oraș bun este un oraș în care oamenii au plăcerea să se afle în oraș, afară, pe stradă, în spații publice. Dacă într-un oraș se simt bine categoriile vulnerabile de cetățeni – copiii, bătrânii, oamenii cu dizabilități fizice, oamenii fără mașini – atunci se simt bine și ceilalți.
Principiile unui oraș bun sunt următoarele: prioritate au pietonii și bicicliștii și nu automobilele. Dacă vorbim de circulație prin oraș, atunci pe primul loc se află autobuzele, troleibuzele și tramvaiele dar nu transportul personal. Spațiile publice trebuie să fie sigure și plăcute pentru toți.
Diferența dintre un oraș progresist (modern, european) și unul înapoiat constă nu în calitatea drumurilor sau a metroului. Ea constă în calitatea infrastructurii pietonale.
Soluții pentru Chișinău
Zilnic, în orașul Chișinău vin zeci de mii de oameni cu mașini din orașele Ciocana, Botanica, Râșcani și Buiucani, din suburbii și din raioanele apropiate. Nici două, nici zece și nici o sută de mii de locuri de parcare nu vor rezolva problema parcărilor în centrul orașului. Dar fiecare loc de parcare va fura o bucată de oraș de la pietoni: trotuare, parcuri, zone pietonale, spații verzi.
Există o singură modalitate de a depăși problema ambuteiajelor și a parcărilor – renunțarea maxim posibilă la transportul privat în oraș. Pentru asta sunt două instrumente care trebuie folosite în paralel:
I. Stimularea pozitivă – încurajarea locuitorilor orașului să să se deplaseze prin oraș cu transportul public, cu motoreta sau cu bicicleta. Asta se face prin: dezvoltarea transportului public modern, eliminarea “rutierelor”, dezvoltarea infrastructurii pietonale și a pistelor pentru bicicliști (nu cum se face la noi), dezvoltarea unui sistem electronic de plată pentru transportul public bazat pe principiul acumulării de bonusuri (cu cât mai mult mergi cu transportul public, cu atât mai ieftin de costă)
II. Stimularea negativă – crearea condițiilor care ar determina cetățenii să renunțe cât mai des la transportul personal ca mijloc de transport prin oraș, prin: acces cu plată și timp limitat, piste denivelate, reducerea vitezei maxime de circulare, amendarea șoferilor și evacuarea autoturismelor, taxe suplimentare pentru automobile mari
Parcările
Sigur că trebuie dezvoltate și parcările. Pentru asta sunt necesare câteva lucruri:
#1. Obligarea respectării prevederii de construcție a parking-ului pentru fiecare clădire cu destinație comercială sau de oficiu construite în centrul orașului.
#2. Construcția parking-urilor municipale (parteneriat prublic-privat) supraetajate.
#3. Amenajarea locurilor de parcare în aer liber și dotarea lor cu parcometre și camere video.
Dar aceste parcări nu trebuie să aibă scopul de a asigura întreg fluxul de mașini care este acum. Altfel, centrul orașului nostru va deveni o mare-mare parcare și va arăta așa:
Nimeni nu va ține minte un primar care a reparat toate drumurile din oraș. Dar toată lumea îl va ține minte pe primarul care a reabilitat și a construit infrastructură pietonală și piste pentru bicicliști.”
Întregul articol îl găsiți pe blog(ul) feeric al lui Victor Chironda.
