Fiecare om iubește ceva în această lume. Unii sunt pasionați de sport, alții au o dragoste aparte pentru cănuțe, iar unii privesc din nou și din nou serialele ori filmele preferate. Desigur că în această lume plină de posibilități există și cei care au o atracție specială față de „două coperte lipite care cuprind paginile aceluiași destin”. Prin urmare, într-un moment din viața fiecărui iubitor de lectură apare acea clipă când își dorește să dețină propria bibliotecă de acasă, și nu una oarecare, dar specifică preferințelor lui.
Într-o serie de materiale cu popularul hashtag #citescdecisuntsexy*, am hotărât să vă facem cunoștință cu diversele colecții de cărți deosebite și cu istorii speciale deținute de către tinerii și tinerele noștri/noastre din Republica Moldova. Astfel, vă facem cunoștință cu cea de-a doua protagonistă a acestui proiect, Nicoleta Botnaru, proaspătă absolventă a Facultății de Drept și o recentă iubitoare a cărților nonficțiune.
Rămâneți în continuare cu noi și aflați istoria ei.
Prolog
Nicoleta Botnaru este absolventa Facultății de Drept, dar cu adevărat, așa cum zice tânăra, a facultății de incertitudini. „Lumea mea spune că mă descurc la decent de multe, eu cred că mă descurc groaznic, în special la autobiografii. Toate descrierile a ceea ce s-ar putea lăsa deocamdată doar cu epitaf au rămas în faza de tentativă, însă acum încerc mai cu forță.”
Nicoleta se crede uneori poetă, dar îi „trece repede ca plânsul la copii”. Nu-și știe toate pasiunile, dar pentru ea este ok la vârsta pe care o are [23 de ani]. Din pasiunile pe care le știe, una este călătoriile. „Mă pricep bine să mă pierd prin curți, străduțe înguste și să fac alegeri culinare pe care le regret. Dintre celelalte sunt cărțile și filmele, pe care le adun cu o evidență de contabil. N-am încredere în recomandări decât arareori, le las să mă găsească.”
Mai nou, rafturile Nicoletei au devenit gazdele literaturii non-fiction, iar noi îți vom povestim de ce.
Capitolul 1
– Cărțile care vindecă fobii –
Prima carte pe care a citit-o din literatura non-fiction a fost „Originea speciilor” de Charles Darwin. Totuși, cartea „Scurtă istorie a timpului” de Stephen Hawking a fost cea care i-a făcut să-i crească, precum pâinica, dorința de a citi și mai multă literatură științifică. Nicoleta a povestit că „Scurtă istorie a timpului” a ajuns în mâinile ei printr-o circumstanță foarte neașteptată. „Eu aveam o fobie mai ciudată, și anume cea de cosmos, mai exact frica de a nu putea stăpâni necunoscutul, căci indiferent cât de mult încerci să călătorești și cât de multe cercetări se fac, noi niciodată nu o să știm ce se află dincolo.”
Călătoria ei a început de la dorința de a-și învinge frica și s-a transformat într-o pasiune care i-a devenit cărbune pentru discuțiile ei viitoare cu cei din jur. Și deși Stephen Hawking nu a reușit să-i năruie fobia, în schimb a făcut-o să înțeleagă că noi atât de puține lucruri știm despre Pământ și despre propria noastră planetă.
Astfel, această carte a ajuns în viața ei printr-o circumstanță foarte amuzantă. Ea povestește că aceasta i-a fost dăruită de o persoană care știa despre fobia ei și care intenționat a vrut să o ajute. „Mi-a plăcut și am avut-o la suflet datorită manierei lui Hawking de a scrie. Este foarte simplă, cu nuanță de ironie și modestie de care nu bănuiam că autorul ar putea să le dețină. Este atât de modest scrisă, încât și Hawking avea temerea să nu fie scrisă stupid de simplu.”
A mai fost impresionată și de atitudinea autorului față de scopul cărții sale. „El a început acest proiect de suflet cu intenția de a face o carte care s-ar vinde prin librăriile din aeroporturi. Este un proiect foarte curajos, un proiect foarte riscant, care a fost primit cu scepticism de comunitatea științifică, publicistică și de către edituri, pentru că nimeni nu se aștepta ca o astfel de carte [științifică] să fie un bestseller care să acopere rafturile tuturor persoanelor, nu doar a studenților la Astronomie și Fizică.”
I-a plăcut foarte mult cum a fost scrisă și dacă ar fi să aleagă ce i-a atras atenția cel mai mult din cartea respectivă, ar alege extremitățile ei – începutul și sfârșitul. „Stephen Hawking încheie cu ideea că «teoria despre multiunivers ar putea fi corectă», iar tu stai și te gândești că ție toți acești ani ți s-a spus că universul nostru este unul infinit, fără margini și în continuă expansiune. Și vine Stephen Hawking și-ți spune că poate universul acesta este unul dintre puținELE și atunci înțelegi că noi suntem și mai neimportanți decât am fost până în acest moment.”
Ce i-a mai plăcut la Stephen Hawking este că punctează și evidențiază idei destul de evidente, idei pe care poate și le știai, dar niciodată nu reflectai asupra lor. „Spre exemplu, noi toți știm că timpul merge doar înainte și niciodată înapoi, iar el începe să explice toate circumstanțele prin care timpul curge înainte atât psihologic, cosmologic, cât și termodinamic. Autorul a dat exemplul cu cana: «Dacă o cană se strică, ea se face cioburi și nu își mai poate reveni la forma ei, iar tu vezi cioburile, dar nu vezi și poziția cum s-ar strânge acestea înapoi. Astfel, tu nu poți avea amintiri din viitor, dar poți avea amintiri doar din trecut».”
Capitolul 2
– Cărțile științifice și Dumnezeu–
Printre cărțile non-fiction pe care le-a citit Nicoleta se numără și „Universul din nimic” de Lawrence M. Krauss. Când a început să citească această carte, tânăra ducea o dezbatere interioară despre (ne)existența lui Dumnezeu.
„Aș vrea să parafrazez un citat: «Dumnezeu este cea mai mare invenție a minții omului». Mi s-a părut foarte drăguț citatul acesta și cartea am citit-o în momentul în care îmi combăteam ideea de a alege un Dumnezeu într-o providență spirituală sau într-o providență ca un fenomen fizic. Nu pot să spun că anume Krauss a făcut să-mi determin ascendența mea spre ateism, dar cel puțin a excitat gândirea analitică și cea critică în mine. În unele momente nu am fost de acord cu el și asta este foarte în regulă, deoarece dacă o carte științifică te face să te simți confortabil și nu surescită niciun firișor al emisferelor tale cerebrale, atunci e trist. Dar Krauss cumva a fost un interlocutor abstract, am avut un fel de relație personală chiar dacă nu știe că Nicoleta din Republica Moldova undeva îl citește și ducea o dezbatere cu el, dar da, autorul a făcut să mă gândesc la Dumnezeu dintr-o altă perspectivă. Pentru mine, Dumnezeu, în momentul respectiv, ca și pentru Krauss, este o invenție frumoasă.”
Krauss mai mult i-a creat alte fobii decât le-a combătut pe cele de la început. „El cumva a adus în lumină o altă idee pe care am găsit-o și la Hawking. Stephen Hawking susținea că universul ar putea să se extindă până la acea măsură ca să revină de la punctul de la care a pornit, iar Krauss spunea că universul a început din nimic, absolut nimic, iar datorită legilor fizice cuantice ar putea să sfârșească tot în nimic datorită unui proces simplu, fără să fie controlat de forțe dirijatoare. Și m-am gândit că este tare strașnic să te gândești că tu ca individ o să sfârșești în nimic, dar universul.”
O altă carte preferată a Nicoletei din literatura nonficțională este „Omul de Neanderthal. O poveste rescrisă de știința modernă” de Svante Pääbo.
„În 2022, autorul a obținut premiul Nobel anume pentru cercetarea care a descris-o în cartea respectivă. Câștigul lui l-am primit ca pe un fel de câștig personal: «Eu l-am citit pe omul ăsta», «Eu știu despre ce este vorba», «Este prima cercetare premiată cu premiul Nobel despre care eu am atât de multe cunoștințe raportate la celelalte cercetări». Ea a fost atât de ușor de interpretat din considerentul că opera a fost o carte autobiografică și pentru mine mai multă literatură beletristică decât una științifică și/sau academică.”
Tânăra vorbește nu numai despre procesul de cercetare al autorului, care a fost unul amplu și foarte detaliat, dar a reușit să-l cunoască și din ipostaza de soț și tată. „Pe parcursul succesului său, care i s-a dat foarte greu, eu am cunoscut evenimentele amoroase din viața lui, am văzut sacrificiile pe care le-a făcut. El a descris și contextul geopolitic în care s-a desfășurat cercetarea respectivă, pentru că în acel moment activa în Germania și încă nu căzuse zidul Berlinului.”
„Oamenii ar trebui să-și facă puțin curaj ca să facă un pas înaintea literaturi științifice, iar eu le-aș recomanda să înceapă inclusiv cu cartea aceasta, căci este sufletistă și ți-e dragă să o citești.”
Capitolul 3
– Combustibil pentru viitoarele conversații –
„Cărțile științifice pot să le citesc la nesfârșit, fiindcă sunt profană în domeniu și tot pot să descopăr și să înțeleg momentele care m-au lăsat în ceață anterior. Nu vreau să spun că literatura artistică nu o poți citi la nesfârșit sau că nu poți să-i dai sensuri. Totuși, pentru mine romanele, literatura fiction sau documentarele polițiste sunt mai mult despre simțuri decât despre înțelegere. Cărțile non-fiction sunt cele care îmi stârnesc mai multe întrebări.”
Nicoleta și-a creat și o tactică prin care își lecturează cărțile științifice. „Eu citesc o carte științifică și două cărți de beletristică, pentru că tranzacția de la o carte beletristică la una științifică îmi iese mult mai greu, și din acest considerent îmi iau două cărți de literatură artistică, iar invers deja este mult mai ușor.”
„Când citeam «Ce este cinematograful» de André Bazin, am trecut la «Gena egoistă» de Richard Dawkins, mi s-a dat extrem de ușor tranziția asta. Pentru o carte științifică nu trebuie să-ți pregătești universul spiritual. Mai mult trebuie să te concentrezi la ea, pe când la trecerea de la o carte științifică la una beletristică am nevoie să-mi iau o carte de suport, o lectură care să-mi facă tranziția, de fapt, spre opera pe care vreau să o citesc.”
Acesta este un experiment pe care Nicoleta l-a realizat pe propria piele și pentru ea a mers, iar dacă va funcționa și pentru altcineva, tânăra va fi bucuroasă. Puteți să împrumutați și voi tactica!
Pentru tânără cărțile științifice sunt un combustibil al conversațiilor pe care le putem întreține cu persoanele din cercul nostru de prieteni, dar nu numai.
„Eu am o părere pur personală, poate e arogantă, poate grosolană, dar este pur personală – orice persoană cu gândire analitică trebuie să aibă în lista sa de lectură cel puțin o carte din domeniul științific. Această literatură creează altfel de neuroni, iar tu percepi altfel lumea din jurul tău în momentul în care o descoperi la nivel academic, nu ceea ce ți s-a predat în școală, nu fizica cuantică și nici înțelegerea ta despre evoluție.”
* Hashtagul a fost împrumutat, acesta se află în formă liberă de utilizare pentru toți doritorii.
Dar voi ce bibliotecă „cu intenție” aveți acasă? 🤔
