15 primăveri ale Anastasiei

E o zi de februarie dintre cele în care-ncepi să crezi că nu va mai fi vreodată primăvară. Gerul desenează flori de câmp pe dosul palmei, vântul îți cântă pe vertebre, cerul pare mai degrabă un acoperiș din ardezie care nu ascunde nimic mai mult decât – rece.

Spre așa cer dorințele nu zboară.

Stau în fața unei porți mari și mă întreb dacă cel care-a făcut-o avea o predilecție pentru fontul nazist. Penitenciarul nr. 7 Rusca. Vrei nu vrei, citești Arbeit macht Frei (n.r. din germană – „Munca te face liber”).

Ușa de la poartă se deschide, un bărbat în uniformă rostește: „Bună dimineața! Jurnalista? Mergeți după mine”. Trec de punctul de control, o iau pe-un drum la vale, trec prin cantina în care miroase ca-n toate cantinele de stat, a căldișor și un pic a cârpă umedă. Scurtătura prin cantină mă aduce într-un birou în care, bineînțeles, sunt câteva mușcate și două tablouri cu peisaje. Nastea intră peste cinci minute, iar mie îmi ia cinci secunde să înțeleg că e ea. Scundă, zgribulită, într-o scurtă de balon, cu părul ascuns sub fular și căciulă, cu mască pe față și, evident, emoționată. Pare un băiețel de vreo 14 ani care a venit pentru prima dată singur la policlinică.

– De cât timp aveți nevoie? întreabă gardianul.
– O oră și jumătate.
– Hai încercați într-o oră, că pe urmă vine comisia în penitenciar…

Nastea are în jur de o oră să-mi povestească cum a ajuns să fie condamnată la 15 ani și jumătate de detenție în penitenciarul de tip închis de la Rusca.

Nastea s-a născut în 1996 într-un raion din centrul țării, într-o familie cu mulți copii. Mama e analfabetă, iar pe tata nu l-a cunoscut niciodată.

De la vârsta de cinci ani până la nouă ani, a trăit în internatul din Fălești, apoi în altul din Drochia. „La școală învățam bine, eram susținută de învățători. Îmi plăcea să dansez, eram activă, așa am ajuns și pe tabloul de excelență.” Într-o seară, aproape de ora stingerii, a fost chemată în biroul directoarei. I-au zis că a venit mama. Nastea avea pe atunci nouă ani. Ultima dată o văzuse cu patru ani în urmă.

„Eu știam că sunt romă, dar aveam alte închipuiri despre romi. Ea era într-o fustă lungă, cu un copil în urma ei. M-am speriat. Mi-a zis că mergem acasă. Educatorii erau împotrivă, nu aveau încredere în ea, dar eu am decis să merg… era totuși mama mea.”
Acasă i-au întâmpinat sora mai mare, fratele mai mic și soțul mamei. Trăiau modest, dar erau uniți. Copiii mai mari frecventau școala.

La 14 ani, Nastea a mers vara cu mama la cules mere în Rusia. Adunau bani ca să lărgească casa. Un an mai târziu, părinții au mers din nou la muncă peste hotare, iar Nastea și frații ei mai mici au rămas în grija mătușii.

„Mătușa se ducea dimineața și se întorcea seara… și deodată se culca. Așa că eu trebuia să am grijă de ei. Le făceam mâncare, făceam curat… De asta și nu mai aveam timp să învăț. Am umblat la școală până în clasa a opta. După ce s-a întors mama, am hotărât să-mi caut ceva de lucru. Să am și eu bani să-mi cumpăr o rochiță, niște încălțăminte…” Nastea a început să lucreze la piață. Vindea ciorapi. Nu avea tarabă, vindea din mers sau unde găsea loc. Pe urmă, a început să vândă în tren. Apoi nu mai avea ce vinde și a început să cânte în tren. Oamenii îi dădeau bani deși nu avea auz muzical și știa un singur cântec. „Când eram la internat și voiam acasă, chiar dacă nu știam ce-i asta, știam că există acasă, ap’ îngânam un cântec pe care mi-l cântau mama cu bunica. Un cântec de jale. Eu credeam că acest cântec a fost alcătuit anume pentru mine și mai mult nimeni, că îmi aparține. E al meu și gata.” Din banii strânși cumpăra haine și mâncare pentru ea și frații ei.

La 16 ani, Nastea a decis să se mute la Chișinău. Într-o zi, fiind la Piața Centrală, a făcut cunoștință cu o tânără care a chemat-o să danseze într-un bar din capitală. În local se aflau câțiva bărbați de origine turcă și câteva moldovence. După închiderea localului, au mers în direcția unui bloc din centru și s-au împărțit prin apartamente. În acea noapte, Nastea a fost violată. Ulterior, pe acest caz a fost intentat un dosar penal pe proxenetism și trafic de copii, în care Anastasia a primit statut de parte vătămată. Mai apoi, Nastea, de câteva ori, a întreținut benevol relații sexuale contra plată cu bărbați de origine turcă, clienți ai aceluiași bar.

„Eu acum nu înțeleg ce era în capul meu, de ce nu am plecat deodată de-acolo. Fata aceea așa vorbea cu mine. Eu mă înecam în cuvintele ei. Mă uitam la dânsa și mă lușuiam. Dar oricum n-am stat mult, nu vroiam așa viață, mă săturasem de dânșii și de whiskyul lor pe care mi-l tot turnau pe gât. La început, credeam că e un ceai tare grețos.”

Nastea s-a mutat în chirie cu o fată pe nume Alina și s-a angajat la market. Lucra în departamentul mezeluri. Vorbea cu cumpărătorii, glumea cu fetele de la culinărie și cu băieții de la pază. „Eu aveam un bant [n.r. din rusă – fundă] mare roz cu care îmi prindeam cocul. Îl purtam în fiecare zi, toți mă știau după bantul ista, era așa mare că nu era chip să nu-l observi și toți îmi ziceau că îmi stă bine, le era dragă…” Era un loc în care se simțea bine, chiar și înconjurată de salamuri, cârnați și crenvurști. Avea și card bancar pe care era transferat salariul. Un card pe care era scris frumos numele ei. Prima sumă venită pe card – 1 700 de lei.

 

Capitolul în care Nastea îl cunoaște pe M.D.

 

În timpul liber, Nastea ieșea cu Alina la discotecă. Într-o seară, au mers într-un local de la Botanica să sărbătorească cu un „Festival” primirea salariului. La un moment dat, de masă s-a apropiat un tânăr care, într-o manieră insistentă, le propunea să le ducă acasă, el fiind taximetrist. Tânărul era M.D.

În acea seară, el le-a dus acasă.
„Alina a ieșit din mașină, dar pe mine M.D. m-a oprit și mi-a zis: «Tu ești o fată frumoasă, da’ ți-aș propune să slăbești oleacă». Nu am zis nimic. Am ieșit și am plecat acasă.”
De atunci, se întâmpla tot mai des să dea de el. La început, o suna insistent pe Alina, apoi a ajuns să le pândească în fața blocului, în scara blocului. Ieșeau la muncă, se întorceau de la muncă, M.D. era pe loc așteptându-le: „Parcă știa la ce oră ieșim, ne întoarcem”. Fetele au decis că cel mai bine e să se mute într-un alt apartament. În scurt timp, M.D. din nou a apărut în fața blocului. De data aceasta, Alina l-a invitat în apartament. M.D. a început să vină tot mai des.

„Odată a venit cât Alina nu era. Avea chei. M-a apucat de braț și mi-a zis că sunt frumoasă și că s-a îndrăgostit de mine.
Eu m-am simțit incomod, era totuși o persoană străină și era cu 10 ani mai mare decât mine… După asta, el a început să apară peste tot unde eram și eu. Venea la locul de muncă, aveam și probleme acolo din cauza lui. Era gelos pe alți lucrători, zicea că le zâmbesc prea mult cumpărătorilor… De atunci, a început să-mi repete insistent: «O să fii a mea, o să fii a mea…». Până la urmă, așa și s-a întâmplat. Am rămas cu dânsul.

Alina era împotriva acestei relații, mereu îmi zicea că nu e un om bun, că-și va bate joc de mine, că sunt un copil și nu înțeleg multe lucruri. Mă ruga să rămân acasă și să nu ies cu el. Iar M.D… M.D. mă alinta. Avea grijă de mine ca de un copil, cheltuia bani pe mine. Mă învăța cum să mă îmbrac, ce e la modă, cum se îmbracă fetele. Îmi cumpăra haine. Eu îi eram foarte recunoscătoare. Pentru mine toate gesturile lui erau ceva chiar special. Nu a zis niciun cuvânt urât când a înțeles că sunt dintr-o familie săracă, cu mulți copii, că sunt de etnie romă. Într-o zi, m-am certat cu Alina și M.D. m-a dus într-un apartament de la Buiucani. Acolo deja erau trei fete.”

Capitolul în care află că M.D. e proxenet

 

După câteva luni de relație, M.D. i-a povestit Nastei că, de fapt, el caută clienți pentru fete și i-a propus să se prostitueze. Banii erau împărțiți în jumătate, cel puțin așa credeau fetele. Timp de două luni, Nastea a întreținut relații sexuale contra plată. În două luni, a întâlnit și clienți care refuzau să se atingă de ea văzând că e minoră, dar și clienți agresivi, beți.

Unul dintre clienți a violat-o.

„Eu eram așa de zduhuită moral că am băut belezna [n.r. din rusă – înălbitor]. Vroiam să mă sinucid. Clientul acela s-a speriat și l-a chemat pe M.D. El a venit, o început a-mi turna apă fierbinte pe gât și eu vărsam. Așa am scăpat.”

Nastea i-a zis că mai mult nu vrea să vadă niciun client și a plecat acasă. A doua zi, M.D. a venit după ea. Și-a cerut scuze, a implorat-o să-l ierte și, până la urmă, a convins-o să se întoarcă. „Eu aveam 17 ani, eram ușoară la minte și credeam tot ce-mi spui.”

În continuare trăia în apartamentul de la Buiucani unde erau alte trei fete. „El nu-mi dădea voie să intru în contact cu vreuna dintre ele. Mă ținea închisă în cameră. Dacă vroiam să ies, ieșeam cu el. Știu că M.D. uneori ducea fetele la gara de tren, acolo este un loc special. El des zicea că are prieteni la poliție așa că nu se teme de probleme. Într-o zi, cât eram singură acasă, au bătut la ușă doi bărbați în uniformă de polițist. Au intrat, m-au întrebat cum mă cheamă, s-au uitat prin apartament și au plecat. Doar mi-au zis să închid bine ușa.”

În același an, M.D. a fost condamnat la doi ani cu suspendare condiționată pentru proxenetism. Un an mai târziu, în 2015, M.D., potrivit ofițerilor de urmărire penală, deja racola fete pentru videochat – show-uri erotice online.

 

Capitolul în care Nastea trebuie să-l răsplătească pe M.D. pentru grija și atenția pe care i-a oferit-o

 

Peste jumătate de an, M.D. și-a schimbat comportamentul în raport cu ea. Tot mai des își permitea s-o lovească. Apoi a urmat violul. Al treilea viol din viața Nastei. În timpul abuzului, prietenul lui M.D. fotografia totul cu telefonul mobil. Ulterior, M.D. avea s-o șantajeze că va arăta înregistrarea familiei ei, prietenilor. După acel viol, a rămas însărcinată. Din spusele ei, a pierdut copilul din cauza bătăilor.

„Într-o zi, a zis că mergem undeva, dar n-o zis unde exact. M-a dus la o femeie care avea trei fete care făceau videochat. O chema Lena, știu că a avut dosare penale. Din discuții, am înțeles că M.D. avea o înțelegere cu ea în privința mea, trebuia să primească 1 000 de euro. Acolo stăteam închise. Nu puteam ieși când vroiam. Fetele mi-au arătat cum să lucrez, ele cunoșteau engleza. Seara, M.D. mă lua acasă.

La un moment dat, Lena a dispărut. M.D. a zis că a apărut o problemă și m-a luat la el. De fapt, Lena dispăruse la comanda lui M.D., pentru că nu i-a dat banii pentru mine. Pe urmă, am aflat de la o fată care lucra cu mine atunci că și ea a luat 100 de euro pentru mine, fiindcă i-a făcut lui M.D. legătura cu Lena.”

M.D. continua să o bată, iar Nastea să-ncerce să se apere de el. Deși locuia în apartamentul închiriat de M.D., a reușit să schimbe lacătul. Chiar și așa, M.D. nu înceta să o urmărească.

„El venea și bătea în ușă, putea să stea sub ușă… Ca să nu mă prindă, pândeam momentul când era în mașină și ieșeam, înconjuram vreo trei stadioane ca să nu vadă unde mă duc și ce fac și pe urmă mă urcam în troleibuz.”

Într-o seară, Nastea a făcut cunoștință la discotecă cu un băiat pe nume Victor. Nastea i-a povestit despre M.D., despre trecutul ei… Băiatul a zis că o va apăra, inclusiv de M.D. „Odată, M.D. o sărit la bătaie la Victor. Zicea că mă iubește. «Dacă iubești, nu tre să bați», așa i-a zis Victor și el a plecat.” Tot cu ajutorul lui a început să lucreze la o gheretă cu înghețată din parcul Valea Trandafirilor, în apropiere de pod. Era aproape ca pe vremurile când lucra la mezeluri. Glumea cu fetele de la alte gherete, mai flirta cu unii cumpărători, apoi râdeau toate împreună de ce complimente au primit, unde le-au invitat… M.D. a găsit-o și aici.

Venea cu mașina, parca în apropiere și din mașină striga la ea, o înjura, o amenința. Nastei îi era rușine, dar prefera să-l ignore „Într-o zi, Victor mi-a zis: «Nastea, nu te supăra, dar el n-o să-ți dea pace, eu nu știu ce să fac pentru ca el să-ți dea pace, chiar nu știu». Și noi am mers fiecare pe drumul lui. Eu am înțeles că M.D. l-a amenințat cu ceva serios. Cred că asta era soarta mea…”

Nastea s-a întors din nou la M.D. chiar dacă se temea. Odată, a fugit la sora ei mai mare. M.D. a găsit-o ușor, Nastea nu avea multe opțiuni unde să se ascundă. Dacă nu era la mama, înseamnă că e la sora mai mare. „M.D. m-a luat și m-a dus la un apartament unde mi-a zis că o să lucrez la videochat. Eu eram încă minoră atunci. Așa a și zis: «Ce, crezi că eu pe degeaba te-am ținut, ți-am făcut atâtea?». Eu n-am răspuns nimic. Am început să plâng.

El a început să-mi arate ce e camera, laptopul, cum lucrează… Acolo deja erau alte fete care lucrau. M.D. mi-a zis că-s frumoasă, că o să fac bani mulți. A aprins camera și m-am pus în fața ei. Nu înțelegeam ce scrie lumea acolo. Eu, neștiind engleza, nu pricepeam ce tot îmi scriu. Pe urmă, cu Google Translate am început să le răspund. La câțiva le-am zis că sunt pusă cu de-a sila să fac videochat. Erau persoane care îmi dădeau bani fără să fac nimic. A fost o persoană care m-a sunat, am vorbit la telefon. Îmi pare că era din SUA. Eu îi ziceam că am 17 ani, speram să mă ajute. M.D. a aflat și din nou m-a bătut. Poate și puteam să mă duc să strig undeva, dar M.D. mă bătea întotdeauna. Ce nu făceam, oricum la urmă ajungeam tot la el. Tot mai des îmi zicea că, dacă nu fac cum vrea el, o să aibă de suferit mama, surorile, frații mei. Într-o seară, mi-a zis că o să mă bage sub pământ.”

În cadrul vizitelor la Rusca, în timpul discuțiilor la telefon, o tot întrebam pe Nastea de ce totuși nu fugea acasă, chiar dacă acolo-i sărăcie și literalmente nu-i loc pentru ea. Nastea continua să repete fie că M.D. o amenința că va publica fotografiile cu violul, fie că-i va face rău familiei. La ultima vizită la Rusca, înainte de plecare, am mai întrebat-o o dată: „Poate totuși s-a întâmplat ceva la internat, iar tu nu vrei să-ți amintești? Poate cineva te-a atins într-un mod în care te-a deranjat?

Nastea a izbucnit în plâns repetând: „Eu nu vreau să-i stric viața mamei mele…” „La noi în sat, după gară este un deal, dincolo de linia trenului. Acolo, concubinul lu’ mama de-atunci m-a violat. I-am povestit mamei, dar nu m-a crezut. Numai sora mai mare m-o crezut. Nu m-am adresat nimănui, eu înțelegeam că mama pe urmă toată viața avea să aibă ciudă pe mine. Aista măcar m-a violat o singură dată, da’ de la M.D. am primit atâtea bătăi, și încă și violată am fost.”

Nastea totuși a reușit să plece definitiv de la M.D. A trăit o perioadă la o prietenă, iar apoi a luat în chirie un apartament. Într-o zi de iunie, la ușa ei a bătut poliția. I-au zis că trebuie să meargă cu ei pentru a depune mărturie în privința lui M.D. Abia ieșise din duș, așa că s-a îmbrăcat pe repezeală. În aceeași zi, pe 21 iunie 2016, Nastea a fost reținută și dusă în izolatorul de detenție preventivă al Direcției de Poliție Chișinău. Era îmbrăcată într-un tricou alb cu inscripție argintie și cu o fustă albastră din denim. În picioare avea o pereche de șlapi. Inelul de aur dăruit de mama și bijuteriile de la piercing au fost ridicate în urma percheziției corporale. Era bănuită de săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și trafic de copii. Nastea a fost reținută după ce sora ei mai mică a dat mărturie împotriva ei.

Capitolul în care aflăm cum au lucrat Organele de Urmărire Penală

 

Conform materialelor cauzei, inițial, procesul de urmărire penală a fost pornit doar împotriva lui M.D. Acesta era suspectat de organizarea unei rețele de proxenetism exprimată prin acordarea serviciilor sexuale contra plată în regim online prin intermediul videochatului.

Urmărirea penală în privința cazului acestuia a fost pornită pe 19 februarie 2016 de către Serviciul de Urmărire Penală al Centrului de Combatere a Traficului de Persoane (CCTP), iar pe 22 februarie, M.D. a fost recunoscut ca bănuit de proxenetism. Pe 4 aprilie 2016, CCTP a fost înștiințat că la Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane a fost plasată o minoră pe nume Ana S., sora Anastasiei. Minora a ajuns la centru după ce a povestit că a fost impusă de către soră să practice videochatul.

Pe 16 mai, a fost pornită urmărirea penală deja pe faptul comiterii infracțiunii de trafic de copii. Anchetatorii au constatat că M.D., împreună și prin înțelegere prealabilă cu Anastasia și cu persoane încă nestabilite, au impus-o pe Ana S. să practice videochatul, iar înregistrarea live-ului cu ea au plasat-o pe internet. La scurt timp, anchetatorii au găsit videoclipul respectiv și l-au anexat la dosar. Au fost analizate și alte videoclipuri plasate pe același cont, astfel fiind depistate alte două minore.

Pe 17 mai, M.D. a fost reținut. Câteva zile mai târziu, pe 21 iunie, a fost reținută și Anastasia. Pe 3 august, M.D. a fost eliberat și, fiind plasat sub control judiciar, a fugit din țară. Ulterior, cazul a fost preluat de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOS), care a și transmis dosarul în instanță.
Anastasia a rămas în arest până la pronunțarea sentinței.

M-am adresat la PCCOS cu rugămintea de a discuta cu procurorul Iulian Suhan, cel care a trimis cazul Anastasiei în instanță. Mai exact, voiam să aflu în urma căror investigații, dovezi s-a stabilit că ea nu este o victimă și în baza căror interpretări activitatea de videochatul a fost calificată ca prostituție. Deși așa și nu am reușit să am o discuție directă cu persoanele responsabile de acest caz, am primit totuși o reacție în scris de la PCCOS.

„În ceea ce privește eventualul statut al persoanei – de victimă a traficului de ființe umane – fapte comise de către iubitul acesteia în coraport cu dumneaei, vă comunicăm că acest aspect a fost investigat, consecvent, ultimul a fost pus sub învinuire, în data de 12 ianuarie 2017, iar într-unul dintre episoadele de trafic, persoana condamnată, cu privire la care ați expediat solicitarea, are statut de victimă.

În context, este de reținut că dumneaei a fost victima traficului de copii în perioada lunilor octombrie-decembrie 2013, iar faptele pentru care a fost condamnată au fost comise pe parcursul anilor 2015-2016.

Vizavi de alte aspecte din solicitarea dumneavoastră (acțiunile prin care s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnată, forța probantă a documentului emis de către Agenția de Stat pentru Protecția Moralității, declarațiile martorilor), menționăm că acestea au fost soluționate prin sentința din 21 iunie 2017, în rezultatul aprecierii în coroborarea tuturor probelor cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Este important să menționăm și următorul fapt: cazuri din această categorie, când fostele victime devin traficanți, sunt destul de frecvente în practica investigării fenomenului de trafic de ființe umane.

Aceasta se datorează mai multor circumstanțe, în special celor care țin de resocializarea fostei victime. Aici, în unele cazuri în comportamentul și viața acestora, intervin aspecte care cuprind anumite deprinderi din activitatea ilegală a celor care le-au traficat, în special atunci când nu reușesc să revină la viața de până la momentul în care au suferit în urma infracțiunii.”

La începutul lui 2018, avocata Natalia Moloșag, cu ajutorul lui Dumitru Sliusarenco, pe atunci avocat la Promo-Lex, au încercat să atace sentința aplicată Anastasiei, însă apelul a fost respins fiind declarat tardiv.
Am discutat cu avocatul Dumitru Sliusarenco pentru a afla ce încălcări, după părerea lui, au fost admise în timpul procesului de urmărire penală și în cadrul examinării judiciare.

„Dosarul Anastasiei S. pentru mine este exemplul unei justiții mecanice care se mișcă inert, fără scop și fără logică, de la o țintă la alta. El ilustrează nu doar probleme de legislație și interpretare, acest dosar demonstrează cât de incompetent, misogin, sexist și lipsit de empatie poate fi un sistem de drept.

Atunci când au avut loc faptele cazului, Anastasia era un copil vulnerabil venit dintr-un mediu defavorizat. Această vulnerabilitate a fost apoi exploatată de D.M., care este autorul și organizatorul infracțiunii pentru care Anastasia a fost condamnată la 15 ani și jumătate de închisoare. Materialele cauzei arată clar că absolut toate episoadele legate de exploatare sexuală a victimelor pe caz și afacerea de videochat au fost comise de D.M., care intenționat alegea fete minore, venite din medii vulnerabile, pe care le racola și le impunea să participe în materiale erotice online. Banii și toate beneficiile materiale la fel erau asumate de D.M. După intentarea dosarului penal, deși D.M. era principalul bănuit, acesta a evitat răspunderea penală. Organele de anchetă au găsit însă țap ispășitor – pe Anastasia – care era o victimă a acțiunilor lui D.M., la fel ca celelalte fete.

Acest caz arată o eroare fundamentală de înțelegere de către lucrătorii organelor de urmărire penală a problemei abuzului asupra minorilor și a efectelor pe care acest abuz în viitor le poate avea. Anastasia a fost izolată, violată, expusă violenței fizice și psihologice. D.M. s-a folosit de ea luni la rând și a dezvoltat în ea un sentiment profund de vulnerabilitate și dependență, pe care apoi l-a exploatat pentru a racola alte fete. Deși Anastasia era victima acțiunilor lui D.M., la fel ca alte fete, și figura chiar ca parte vătămată într-un alt dosar cu implicarea lui D.M., organele de urmărire penală i-au atribuit rolul de coautor al infracțiunii.
O altă problemă de bază a acestui dosar este calificarea acțiunilor erotice pe videochat. Astfel de fapte sunt calificate la moment de către legislația noastră ca «acte sexuale». Videochatul, deși implică elemente erotice și sexuale, nu reprezintă «act sexual» în sensul folosit de Codul penal pentru celelalte infracțiuni cu caracter sexual, cum este violul sau proxenetismul. Videochatul presupune crearea unui conținut virtual pentru utilizatorii de internet care se află de cealaltă parte a ecranului. În esență, videochatul este similar pornografiei sau altor materiale erotice și anume așa este calificat în majoritatea statelor UE.

Până în prezent, nici legea, nici Curtea Supremă de Justiție nu explică limpede ce înseamnă «act sexual» sau «prostituție». Acest viciu legislativ lasă loc liber pentru calificări abuzive, cum s-a întâmplat și în cazul Anastasiei S. În lipsa unor dispoziții legislative clare în privința acestor două noțiuni, organele de urmărire penală interpelează așa-numita «Agenție de Stat a Moralității» pentru a clarifica termenul de «act sexual», deși această agenție nu are niciun fel de atribuții de a da interpretări Codului penal sau de a înlocui parlamentul în procesul legislativ. Ceea ce face această agenție acum este să suplinească un vid legislativ pentru ca organele de urmărire penală să poată atrage la răspundere persoanele pentru videochat. Aceasta este o încălcare gravă a legii, pentru că doar parlamentul poate defini elementele infracțiunii și doar prin intermediul Codului penal. Faptul că oamenii sunt condamnați la 15 ani de închisoare în baza unor «răspunsuri la interpelări» vorbește despre cât de gravă este problema.”

Pornind de la cele expuse de Dumitru Sliusarenco, am avut o discuție cu directorul Agenției de Stat pentru Protecția Moralității (ASPM), Vitalie Verbițchi, despre atribuțiile acestei agenției și despre modul în care aceasta colaborează cu procuratura.

Capitolul în care apare Ana, sora mai mică a Nastei

 

Ana e cu cinci ani mai mică decât Nastea. Când Nastea s-a mutat la Chișinău, Ana des venea la ea să facă o baie, dar rămânea când pe trei zile, când pe-o săptămână.
Nastea îi mai cumpăra o haină și o trimitea înapoi. Încerca să ascundă de la ea cu ce se ocupă și cum M.D. se comportă cu ea.

Nastea zice că mereu observa cu ce ochi se uită M.D. la sora ei, de aceea încerca s-o țină mai departe de el, dar nu-și imagina că va ajunge să facă și ea videochat.

Ana avea atunci 14 ani.

Ana

 

„Odată când Nastea nu era acasă, el mi-a zis să fac videochat, fără ca sora mea să știe. El m-a pus în fața camerei, iar niște persoane cunoscute m-au văzut în videoclip și i-au scris: «Ia fata din fața camerei. De nu, îi spunem Nastei să vină acum acasă!». El m-a scos din fața camerei și m-a pălit tare peste față.

Eu i-am povestit Nastei deodată cum a intrat pe ușă. Ea s-a dus la M.D. și se certau în altă cameră. Se auzea cum el strigă, cum o lovește. Nastea s-a întors plângând și m-a rugat să fac videochat, de altfel M.D. o va bate din nou și mai tare. Nastea avea 18 ani atunci. Era speriată. Eu eram gata să fac orice numai să n-o bată. Până la urmă, Nastea m-a scos din apartament, m-a urcat în taxi și eu am mers acasă.”

Capitolul în care Ana este audiată de poliție

 

Despre apariția Anei pe videochat s-a aflat destul de repede. Mama fetelor a aflat de la băieții din sat. Tot atunci, din spusele ei, a aflat cu ce se ocupă Nastea. Ana a fost nevoită să-i povestească totul. A decis că cel mai bine e să se adreseze lucrătorilor de la centrul CERI, filiala fundației Children’s Emergency Relief International, care de mai mulți ani oferea sprijin familiei.

Tot în acea zi, Ana s-a intersectat cu M.D. la Chișinău. „Nu am vorbit. Doar s-a uitat lung la mine și mi-a zis: «Ia seama unde te duci și ce vorbești. O să vin și-o să vă dau foc la casă». Eu mă temeam de el. Eu chiar credeam că poate să ne bată, să ne omoare.”

Administrația centrului CERI s-a adresat Centrului de Asistență și Protecție a Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane și Ana a fost dusă la centru unde imediat i-au fost acordate servicii de consiliere psihologică. La scurt timp, despre acest caz a fost înștiințată și organizația La Strada care i-a oferit asistență juridică și psihologică. Nastea nu a beneficiat de niciuna dintre ele din partea organizației. La întrebarea adresată La Strada dacă a analizat posibilitatea ca și Nastea să fie, la rândul ei, o victimă, am primit următorul răspuns: „La etapa documentării cazului, nu au fost sesizate informații care ar sugera că Anastasia era o victimă. […] La Strada […] poate stabili dacă o persoană care a comis infracțiunea a fost la rândul său victimă doar dacă sunt colectate unele informații în timpul investigației, care indică despre acestea”.

Audiată de ofițerii Centrului de Combatere a Traficului de Persoane, Ana a declarat că, fiind în vizită la sora ei, a fost obligată să facă videochat. Conform mărturiilor din timpul audierii, persoana care a pus-o cu de-a sila să apară în fața camerei era sora ei.

Ana le-a povestit anchetatorilor că sora ei a apucat-o de maiou și a tras-o în odaia în care era încă o fată. I-a zis să se dezbrace și să facă ce îi zice. Ea nu voia, atunci Nastea a țipat la ea și a început să o lovească cu palmele peste corp. Ea s-a speriat și a făcut tot ce i-a zis Nastea.

„Când Nastea era deja închisă, eu eram gata să spun că nu e vinovată, dar M.D. m-a amenințat pe mine și pe familia mea. Mama era atunci însărcinată… Polițiștii îmi spuneau ce să zic. Spuneau să zic că e vinovată. Nu m-au întrebat niciodată dacă M.D. m-a amenințat cumva. Tot ei mi-au zis că îmi vor cumpăra un telefon dacă le spun că e vinovată Nastea… Era un polițist tinerel…
Dna. Ecaterina [n.r. ofițera de urmărire penală Ecaterina Chiba] m-a buimăcit pe urmă cu întrebări. Să am eu posibilitatea să ajung în fața la un judecător, aș striga în gura mare că sora mea nu-i vinovată.”

Veronica – o tânără care, de asemenea, a lucrat în videochat alături de Nastea și, fiind minoră, la fel ca Ana figura în dosar în calitate de parte vătămată – mi-a povestit cum a decurs audierea.

„Eu și Ana am fost audiate împreună. Când ea a venit, polițiștii i-au dat zarzări. Erau tare grijulii cu ea. Ana vorbea foarte urât de Nastea și asta m-a uimit mult. Eu parcă nu știam să fie Nastea așa de rea… Ea avea grijă de Ana, îi cumpăra haine.
Tot comportamentul polițiștilor era ciudat, se făceau toți buni cu ea, eu nu înțelegeam ce se petrece, se crea impresia că o luau cu bombonica.”

După aflarea sentinței aplicate surorii ei, Ana a avut două tentative de suicid.

Capitolul în care aflăm că viața merge mai departe

 

După două luni de la reținere, Nastea a aflat că este însărcinată în săptămâna a opta. Tatăl copilului era un tânăr cu care a fost într-o relație după ce a plecat de la M.D. A fost transferată din Penitenciarul nr. 13 la Penitenciarul Pruncul. La câteva zile după naștere, copilul a murit. Era un băiețel. Mădălin.

În perioada care a urmat, Nastea își amintește că plângea mult, era foarte irascibilă, absentă, nu își controla emoțiile. Serviciul medical din cadrul penitenciarului a decis să-i administreze amitriptilină – un preparat antidepresiv din categoria triciclice, cu efect sedativ. Pierderea copilului și starea fizică, psiho-emoțională a Nastei nu au fost considerate drept motive temeinice pentru amânarea ședințelor, cu atât mai mult pentru plasarea ei sub arest la domiciliu.

Astfel, de câteva ori, Nastea nu a fost prezentă la ședințele în care au fost audiați martori importanți, pur și simplu deoarece, din spusele ei, îi era prea greu să se miște, să vorbească, să asculte, cu atât mai mult să se apare. La ședința de pronunțare a sentinței, Nastea s-a adresat direct judecătoarei Daria Sușchevici. „Am rugat-o ca ședința să fie amânată. I-am spus că mi-a murit copilul nou-născut, că mă simt rău… Mi-a zis: «Totu-i trecător».” Ședința a continuat în regim normal.
Am contact-o pe magistrata Daria Sușchevici cu rugămintea de a-mi oferi un comentariu pe marginea acestui caz. Mi-a zis următoarele: „Cauza dată a fost emisă în 2018. Curtea de Apel mi-a menținut sentința, cât și Curtea Supremă de Justiție. Atât”.

 

Capitolul în care vorbesc martorii

 

Conform materialelor din dosar, pe lângă Ana, sora Nastei, la etapa de urmărire penală au fost audiate nouă fete care lucrau împreună cu Nastea la videochat, două dintre care erau minore și, la fel ca Ana, aveau statutul de părți vătămate.

Șase fete au declarat că au fost recrutate de către M.D. Din spusele lor, apartamentele erau închiriate de el, M.D. fiind și cel care le asigura cu tehnica și recuzita necesară. Banii îi primeau tot de la el – fiecare fată primea 50 % din suma totală, restul îi reveneau lui. Doar el avea card Payoneer care permite efectuarea tranzacțiilor în criptomonedă, în cazul dat tokenuri.

Două fete au declarat că au fost invitate de Nastea și M.D. și că tehnica le aparținea amândurora. E de menționat că una dintre aceste fete a fost anterior într-o relație cu M.D., fapt confirmat de una dintre martore. Iar alta a practicat videochatul împreună cu sora ei minoră. Deși se afla într-o situație similară cu cea a Nastei, nu i-a fost atribuit statutul de bănuită.

Două fete au indicat că au fost chemate să lucreze la videochat de către un tânăr pe nume D.Z.

Toate fetele au mărturisit că M.D. și Nastea erau împreună sau că au fost în trecut împreună. De asemenea, majoritatea lor au declarat că cea care le-a arătat cum să lucreze a fost Nastea, deși câteva au indicat și alte persoane.

Niciuna dintre fete nu a menționat să fi fost abuzată sau agresată în vreun fel de Nastea.

Conform materialelor anexate la dosar, toate apartamentele erau închiriate de M.D., care și repartiza fetele prin locuințe. Toată tehnica, recuzita și cardurile bancare, de asemenea, erau pe numele lui M.D. Tot el era persoana care supraveghea online cum lucrează fetele, exercita presiuni asupra lor insistând să lucreze mai mult, uneori indicând cum să se comporte în timpul sesiunii.
De asemenea, majoritatea fetelor au declarat că trebuiau să-și ceară voie de la M.D. dacă voiau să plece undeva în timpul orelor de muncă. O singură fată, care la prima etapă de urmărire penală figura ca potențial complice, a afirmat că Ana a fost impusă de Nastea să facă videochat, iar M.D. a fost împotrivă. E vorba de fata care alături de cele două surori apare în înregistrarea videochatului anexată la dosar.

Am reușit să discut personal cu două fete care au lucrat împreună cu Nastea, una figurând în dosar ca martoră, iar alta – ca parte vătămată. Ambele fete mi-au zis că au fost invitate de M.D. să lucreze în videochat.

Aliona

 

„La început, aveam cu Nastea o relație destul de rece, însă la un moment dat, ne-am apropiat. S-a întâmplat după ce M.D. a început o relație cu o altă fată care, de asemenea, lucra pentru el și era minoră. M.D. niciodată nu mi-a prezentat-o pe Nastea ca pe partenera lui de afaceri… De toată afacerea cu videochatul se ocupa M.D. Nastea lucra în rând cu toate fetele, dacă voia să se odihnească, M.D. zicea: «Hai, apucă-te de lucru!». De câteva ori a bătut-o în prezența mea. Odată a bătut-o după ce ne-am întors de la discotecă. A bătut-o foarte tare. O lovea cu pumnii în cap. Nastea îi zicea că acuș sună la poliție. M.D. când auzea asta o bătea și mai tare.

În scurt timp, eu am plecat de acolo pentru că M.D. nu îmi dădea banii pe care i-am lucrat. Pe urmă, a plecat și Nastea. M-a sunat și mi-a zis că M.D. a bătut-o și a fugărit-o. De fapt, ea voia să plece de tot de la el. După aceasta, ei oricum s-au mai văzut. Eu îi ziceam să aibă grijă, dar Nastea era foarte îndrăgostită, plângea mult după el.

După o perioadă, m-a sunat M.D. de la închisoare ca să-i transmit Nastei să se prezinte la poliție. În scurt timp, m-a sunat din nou și mi-a zis că Nastea a fost reținută. Am rămas șocată, nu înțelegeam de ce ar putea s-o închidă. Despre istoria cu sora ei nu cunoșteam nimic. M.D. mi-a mai scris de câteva ori pe Viber. Întreba ce mai fac, îmi zicea că-s frumoasă, nimic concret. Apoi a început să mă amenințe că va publica videoclipuri cu mine pe Instagram, crease un cont fals. L-am ignorat și de atunci nu am mai interacționat cu el.”

Veronica – recunoscută ca parte vătămată

 

„Cu M.D. m-am întâlnit într-un local ca să-mi explice ce presupune videochatul și să vedem apartamentul. Când am ajuns la locuință, M.D. a zis că Nastea îmi va explica mai multe și a plecat. Nastea mi-a zis ce să fac și am pornit live-ul.
Nastea cu M.D. permanent se certau, dar nu am văzut s-o bată. Apoi, M.D. ne-a dus la alt apartament. Eram trei fete acolo. Alte două pe care le cunoșteam erau în altul.

La început, i-am zis lui M.D. că am 18 ani, dar când trebuia să mă înregistreze pe site, i-am zis că am 17 și m-a înregistrat cu buletinul altei fete. Pe urmă, toate fetele au aflat că am 17. Nastea țin minte că era foarte geloasă pe M.D. Ne certam des din cauza asta. Eu făceam bani mulți chiar de la început. M.D. a observat și a început să se dea la mine, îi era convenabil. Am început să fim împreună. Am lucrat la M.D. până ne-a prins poliția. La poliție, am fost audiată prima oară în absența psihologului, eram două fete și poliția. După aceasta, am început să lucrez la D.Z.

Cu M.D. vorbeam și când era la Penitenciarul nr. 13. El avea telefon și acces la internet [n.r. faptul că M.D. avea telefon cu acces la internet și era în relații bune cu administrația a fost confirmat și de unul dintre deținuții cu care a împărțit celula].
După ce M.D. a fost eliberat, ne-am mai întâlnit de câteva ori. El deja știa că o vor aresta pe Nastea și i-a scris să își facă pașaportul și să fugă, dar ea nu l-a luat în serios.

Când am aflat că a fost arestată, nu îmi venea să cred. Nu vedeam niciun motiv ca să fie reținută. Nastea nu avea treabă cu banii. Ce-i legat de mine, Nastea nu mi-a făcut niciun rău. Nu m-a impus să fac ceva. M.D. era cel care insista să stăm mai mult online, cât mai mult, câte 12 ore. Dacă trebuia să plecăm undeva, vorbeam cu dânsul. Eram foarte șocată când am aflat ce sentință a primit. Să fi fost măcar cinci… pentru că învăța fetele… La poliție au zis că pentru asta tot faci pușcărie. Deși ea nu a impus pe nimeni. Nu știu…”

Am încercat să discut și cu celelalte tinere care au fost audiate, dar au refuzat să-mi ofere vreun comentariu.

E de menționat că audierea martorilor a fost condusă de către Ecaterina Chiba și Igor Fucedji – ofițeri de urmărire penală ai Centrului de Combatere a Traficului de Persoane (CCTP). În 2016, Igor Fucedji, în schimbul unei sume mari de bani, și-a asumat responsabilitatea de a influența încetarea urmăririi penale a unui cetățean ucrainean învinuit de trafic de copii. În 2017, a fost găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență cu primirea de bunuri în proporții deosebit de mari, stabilindu-se pedeapsa în formă de amendă în mărime de 200 000 de lei. Ecaterina Chiba deja de șase ani nu mai activează în MAI. La rugămintea de a se expune pe marginea acestui caz, mi-a spus următoarele: „Îmi pare rău, dar nu pot să vă ajut. Nu mai țin minte în ce an am gestionat cauza penală. Sunt detalii mici, dar importante. Este un factor uman normal să uităm”.

Capitolul în care Nastea este apărată (din oficiu)

 

Pe parcursul examinării cauzei, interesele Nastei au fost apărate de trei avocați din oficiu – Olga Stoianova, Ina Pușcaș, Natalia Buhnă – și unul contractat – Vitalie Rusu. Nastea susține că Vitalie Rusu a fost plătit de către D.Z., proprietarul unei alte rețele de videochat. Acesta, în 2016, a fost găsit vinovat de proxenetism, dar cauza penală a fost încetată pe motivul intervenirii actului de amnistie cu ocazia aniversării a 25 de ani de la independență. Avocatul lui D.Z. atunci a fost același Vitalie Rusu. Nastea consideră că D.Z. a achitat serviciile avocatului urmărind propriile interese. Din spusele ei, avocatul din start i-a zis să nu menționeze în declarații numele lui D.Z.

Ana mi-a povestit că i-a explicat lui Vitalie Rusu ce s-a întâmplat în timpul audierii și că vrea neapărat să zică în sala de judecată că sora ei e nevinovată. El a asigurat-o că îi va traduce limbajul judiciar și îi va spune când e timpul să vorbească. „Să fi vorbit ei măcar atunci normal cu mine [n.r. la judecată], dar nu pe judecătorește… Eu nu am înțeles ce avea în vedere judecătoarea când a rostit: «Vrei să mai spui ceva despre inculpata Anastasia?» Eu am înțeles că să zic ceva de rău. Așa că am zis nu. Mi-au spus să ies. După ce am ieșit, i-am zis mamei și am vrut să întru înapoi, dar nu mi-au dat voie. Avocatul o văzut totul, dar n-o făcut nimic.”
Contactat pentru a se expune pe baza declarațiilor Anei și ale Nastei, Vitalie Rusu a zis că a trecut foarte mult timp și nu-și mai amintește detalii despre caz, iar numele persoanei care l-a angajat nu-l poate divulga.

Am discutat și cu D.Z. despre implicarea sa în cazul Nastei. Aceasta a recunoscut că a plătit pentru serviciile avocatului Rusu subliniind că gestul său a fost motivat doar de dorința de a o ajuta pe Nastea.

Pe 21 iunie 2017, exact după un an de la data reținerii, la Judecătoria Centru a fost pronunțată sentința pe dosarul Anastasiei S. – 15 ani și jumătate.

La începutul lui 2018, avocata Natalia Moloșag a preluat cazul Nastei. Aceasta a depus o cerere de apel din numele său și din numele Anastasiei la Curtea de Apel Chișinău, iar apoi la Curtea Supremă de Justiție. Apelul a fost respins. Prima oară am discutat cu Natalia Moloșag la începutul lunii martie 2021. Mi-a comunicat că intenționează să înainteze o cerere de grațiere din numele Anastasiei S. La data publicării acestui articol, cererea așa și nu a fost înaintată. Cu o lună înainte de publicarea acestui material, am contactat-o din nou pe Natalia Moloșag cu rugămintea de a-mi oferi un comentariu pe marginea acestui caz.

„Față de acest copil au greșit toți. Eu cu Dumitru Sliusarenco am intervenit când deja a fost târziu. Speram Curtea de Apel Chișinău să fie corectă, să facă dreptate, dar nu a fost să fie, nici nu s-au stresat să citească apelurile noastre. Doar mi-au comunicat că apelul Anastasiei este tardiv, iar al nostru nu poate fi examinat ca subsecvent celui tardiv.

Avocata Natalia Buhnă, care a «apărat-o» pe Anastasia și care a participat la ultima ședință când a fost pronunțată sentința, nu a scris apel, s-a dus acasă și s-a culcat pe o ureche fără să înțeleagă măcar că acest copil a primit 15 ani și șase luni, fără probe și cu grave încălcări de procedură.

Dar nici pe judecătorii din prima instanță, nici pe cei de la Curtea de Apel, nici pe cei de la Curtea Supremă nu i-a interesat să se uite în dosarul fetei. Nici la Curtea Europeană nu ne-am putut adresa din cauză că apelurile au fost recunoscute ca tardive la nivel național.

M-am adresat la Uniunea Avocaților și la Consiliul de Asistență Juridică Garantată de Stat, sperând să obțin o sancționare a avocatei și un temei de recurs în anulare, dar și aici plângerea a fost recunoscută ca inadmisibilă. Astfel, ne-am pomenit cu o sentință total ilegală, dar lăsată în vigoare.

Eu mă consider vinovată în fața Nastei, dar cu siguranță am făcut tot ce-a fost necesar.”

Natalia Buhnă locuiește de mai mulți ani în străinătate, dar am reușit să iau legătura cu ea pe rețelele de socializare. La rugămintea mea de a-mi oferi un comentariu referitor la cele declarate de Natalia Moloșag, mi-a răspuns: „Eu sunt foarte ocupată și dvs. mereu mă deranjați. Eu mi-am îndeplinit atribuțiile de apărător conform legii. Atunci când clientul în instanță declară că nu are încredere în avocatul din oficiu, eu nu am dreptul moral și procesual să îl apăr. Ce face instanța deja nu este problema mea. Eu am obligația să respect deciziile clientului, deci a doamnei Anastasia”.

Capitolul în care aflăm cum o mai duce M.D.

 

În august 2016, M.D., fiind eliberat sub arest provizoriu, a reușit să fugă din țară prin regiunea transnistreană. În prezent, acesta se află în căutare de către IP Centru, IP Ialoveni și Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane pentru trafic de copii și încălcarea regulilor de securitate prin care a cauzat o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Conform informațiilor din mai multe surse, M.D. locuiește în orașul Odesa, deținând un act de identitate fals. Organele de anchetă din Moldova au expediat un demers în acest sens autorităților competente din Ucraina, dar la până la ziua de azi așa și nu au primit răspuns. Între timp, M.D. s-a recăsătorit, a călătorit în Germania și și-a vizitat de câteva ori mama în Italia.
La întrebarea dacă îmi poate oferi detalii despre modul în care a fugit M.D. sau cu ce se ocupă în prezent, Constantin Bosîi, avocatul care-i apăra interesele în 2016, a răspuns: „Da’ el ce, a fugit din țară? Eu nu-i mai apăr interesele. Eu i-am apărat interesele până la etapa aplicării măsurii preventive. Ulterior, nu am mai luat legătura cu el și nici nu am mai auzit de el”.

Epilog

 

În prezent, Nastea își ispășește pedeapsa la Penitenciarul nr. 7 de la Rusca, Hâncești. Recent, a împlinit 25 de ani. Deja de cinci ani își sărbătorește ziua de naștere la Rusca.

De fapt, cam toate zilele Nastei sunt la fel. Majoritatea timpului îl petrece în atelierul de croitorie confecționând uniforme pentru forțele de ordine. „Cos haine pentru cei care m-au băgat la pușcărie”, rostește Nastea și zâmbește. Alanis Morissette cu siguranță ar aprecia această ironie. Nastea nu știe de Alanis, deși au ceva în comun, părul lung și zâmbetul larg.

În fiecare primăvară, cu ocazia zilei de 8 Martie, la Rusca este organizat un concurs între deținute, intitulat Miss Primăvară. Într-unul dintre ani, a participat la el și Nastea. A obținut titlul Miss Zâmbet.

Conform sentinței aplicate, Nastea mai are de petrecut încă 10 primăveri la Rusca. În cazul ei, amnistia nu se aplică. Timp în care noi, probabil, vom discuta despre succesele înregistrate odată cu semnarea Convenției de la Istanbul, vom admira eroinele unui serial rusesc care decid să înființeze o sală de fitness renunțând la prostituție, vom mai privi încă un documentar de-al lui Gabor Mate despre traume și, bineînțeles, ne vom expune pe rețele despre impactul pe care l-a avut asupra noastră, cum ne-a determinat să-i privim pe cei din jur cu alți ochi.

***

– Nastea, da’ care-i cea mai frumoasă amintire a ta, ce-ți place să-ți amintești înainte de somn?
– Când am fost la Rusia la cerșit! Nimeni nu mă atingea, nu-mi zicea ce să fac… Am fost două veri cu niște oameni, aveam vreo 13-14 ani. Îmi cumpăram costume, cercei, mâncam kebaburi. Mă plimbam pe unde vroiam. Eu am fost prin tare multe orașe de-acolo, dar cel mai mult mi-o plăcut Ekaterinburg. Acolo era un pod lung, lung și era acolo ș-un bazin mare unde stătea lumea, cineva pescuia. Era așa de interesant, tu nici nu-ți închipui! Eu m-am plimbat pe acolo și mi-am cumpărat un costum roz cu pietricele. Fix de care vroiam eu. Am și fotografie în el. O am și aici cu mine. Ana a pus-o în ramă și mi-a transmis-o. La asta mă mai gândesc când mă culc. Altceva n-am la ce mă gândi.

 

* Numele victimelor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

Continuarea istoriei Anastasiei o poți citi aici.