Un proiect de lege aprobat recent de Guvern prevede că persoanele declarate „inapte din punct de vedere mintal” nu vor putea desfășura activități sociale și profesionale în care sunt implicați copiii. Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS), acest proiect ar îmbunătăți sistemul de protecție a copiilor împotriva violenței, neglijării și exploatării. Pe de altă parte, activiștii spun că această schimbare ar putea stigmatiza persoanele cu probleme de sănătate mintală care, în pofida diagnosticului, își desfășoară activitatea profesională fără dificultăți.
Tot în acest proiect de lege se menționează că persoanele condamnate sau cercetate penal pentru infracțiuni grave comise împotriva copiilor ori cu implicarea acestora nu vor putea lucra cu aceștia. Cu alte cuvinte, persoanele declarate „inapte din punct de vedere mintal” și persoanele care au comis infracțiuni sunt tratate similar.
Anastasia Macagon, psihologă cliniciană, spune că, potrivit cercetărilor, majoritatea persoanelor diagnosticate cu tulburări mintale nu manifestă comportamente violente și nu reprezintă un risc pentru ceilalți.
Asocierea automată dintre boala psihică și periculozitate este una dintre cele mai persistente forme de stigmatizare socială. În realitate, comportamentele violente sunt rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici, psihologici, sociali și contextuali. De multe ori persoane fără niciun diagnostic psihiatric pot comite acte de violență, în timp ce numeroase persoane cu diagnostice psihice duc o viață profesională, familială și socială complet funcțională.
Anastasia Macagon, psihologă cliniciană
Proiectul de lege a fost elaborat în baza Convenției Consiliului Europei pentru Protecția Copilului împotriva Exploatării și Abuzului Sexual, al cărui scop este să protejeze copiii și adolescenții de agresori sexuali. Acest lucru este subliniat și de Ecaterina Luțișina, activistă în sănătate mintală. „Elaborarea unei legi locale, care are scopul de a preveni același lucru, prin asociere, creează impresia că persoanele cu tulburări mintale sunt potențiali agresori sexuali.”
Ce înseamnă „inapt din punct de vedere mintal”
MMPS nu ne-a explicat ce se are în vedere prin persoană „inaptă din punct de vedere mintal”. În schimb, a precizat că o comisie a Ministerului Sănătății trebuie să evalueze dacă persoana este aptă, din punct de vedere psihologic și medical, să desfășoare anumite activități. În urma evaluării comisia eliberează un certificat care confirmă aptitudinea sau inaptitudinea persoanei.
Conform unui ordin al Ministerului Sănătății, în categoria persoanelor „inapte mintal” sunt incluse mai multe tipuri de tulburări.
Pentru a vedea toată lista de tulburări, glisează imaginile la dreapta.
Nota redacției: doar tulburările scrise cu albastru bold se regăsesc în ordinul Ministerului Sănătății. Pentru fiecare tip de tulburare am încercat să găsim câteva exemple pentru a înțelege la ce se referă.
Anastasia Macagon, este de părere că toate diagnosticele menționate mai sus nu ar fi trebuit să fie incluse într-o singură listă. „Aceste tulburări sunt diferite atât ca mecanisme psihologice, cât și ca evoluție și tratament. […] Includerea unor diagnostice foarte diferite într-o singură categorie administrativă ridică semne de întrebare privind fundamentarea clinică a unei astfel de abordări.”
Deocamdată în Codul muncii nu există vreo prevedere care să facă referire la persoanele apte și inapte mintal.
Ecaterina Luțișina este de părere că această formulare creează impresia că societatea noastră se împarte în două categorii – persoane „apte” și „inapte”.
Din punct de vedere psihologic, Anastasia Macagon spune că formularea creează probleme etice și de înțelegere. Majoritatea tulburărilor psihice au grade diferite de severitate, iar capacitatea de funcționare se poate schimba în timp. „Sănătatea mintală nu funcționează în termeni exclusiv binari – apt vs inapt. O persoană poate traversa un episod depresiv, anxios sau traumatic și, cu tratament adecvat, să revină la un nivel optim de funcționare profesională.”
„Simpla existență a unui certificat nu garantează siguranța copiilor”
Proiectul de lege prevede și obligația de a prezenta un certificat de la un psihiatru sau psihiatru-narcolog, care confirmă aptitudinea mintală pentru activități cu copii.
În calitate de activistă, Ecaterina Luțișina consideră că certificatul psihiatric este o formă de discriminare directă față de persoanele cu tulburări mintale, care sunt deja la evidență la centrele comunitare de sănătate mintală.
Pe de altă parte, Anastasia Macagon spune că necesitatea acestui certificat vine din asigurarea protecției interesului superior al copilului. „Pentru profesiile care implică responsabilitate directă față de copii, este firesc ca statul să urmărească existența unor mecanisme de evaluare a aptitudinii profesionale și a capacității persoanei de a-și face activitatea în condiții de siguranță. […] Totuși, simpla existență a unui certificat nu garantează siguranța copiilor și poate crea un fals sentiment de securitate.”
Din perspectiva psihologică, specialista zice că evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un diagnostic psihiatric. Trebuie analizată funcționarea actuală a persoanei, stabilitatea emoțională, capacitatea de autoreglare și comportamentul profesional concret.
Însă psihologa menționează și despre stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. „Există riscul discriminării profesionale, al încălcării confidențialității și al descurajării oamenilor de a solicita ajutor psihologic sau psihiatric.”
Pot lucra persoanele cu depresie și anxietate cu copiii?
Despre interesul superior al copilului precizează și MMPS. Potrivit autorităților, dacă persoana este declarată „inaptă mintal”, apare riscul ca în activitatea să realizeze acțiuni care ar putea pune în pericol copiii. „Statul protejează copilul și ia toate măsurile necesare pentru a preveni și combate orice formă de violență, abuz, neglijare, exploatare sau trafic, indiferent de scop sau formă.”
Anastasia Macagon susține că există situații clinice severe, acute sau decompensate [când starea de sănătate a unei persoane s-a agravat sau nu mai este controlată, iar simptomele bolii au reapărut sau s-au intensificat], în care capacitatea profesională poate fi afectată temporar sau permanent. Totuși, riscul pe care un om îl poate reprezenta pentru copii se stabilește individual, în urma unei evaluări complexe.
Un diagnostic psihiatric nu înseamnă automat că o persoană nu poate lucra în siguranță cu copiii, explică psihologa. Multe persoane cu depresie, tulburări de anxietate, stres posttraumatic sau alte afecțiuni psihice, care urmează tratament și au o bună funcționare, își fac jobul în mod responsabil și corect.
Nu diagnosticul în sine ar trebui să fie decisiv, ci felul în care persoana funcționează în prezent: stabilitatea psihică, capacitatea de a-și gestiona emoțiile, discernământul și comportamentul profesional concret.
Anastasia Macagon, psihologă cliniciană
Rușine, stigmatizare și scăderea stimei de sine
Ecaterina Luțișina este de părere că această prevedere din proiectul de lege vor limita dreptul la muncă al persoanelor cu tulburări mintale.
Vor fi afectate foarte multe persoane din Moldova care s-au adresat vreodată unui psihiatru. Odată cu limitarea accesului în câmpul muncii, vorbim automat și de îngrădirea dreptului la integrare socială a persoanelor cu tulburări mintale, pentru că va crește stigma față de aceste persoane.
Ecaterina Luțișina, activistă în sănătate mintală
Potrivit psihologei Anastasia Macagon, modificările din proiect ar putea genera rușine, stigmatizare, scăderea stimei de sine, anxietate, depresie și sentimentul de excludere socială. „Politicile publice trebuie să protejeze atât copiii, cât și drepturile persoanelor cu probleme de sănătate mintală.”
În unele cazuri, spune specialista, ar putea afecta identitatea profesională și motivația persoanei de a continua tratamentul sau de a solicita ajutor specializat.
Teama de discriminare poate determina oamenii să evite evaluarea și tratamentul, ceea ce poate agrava problemele de sănătate mintală și poate reduce accesul la servicii specializate.
Anastasia Macagon, psihologă cliniciană
Am întrebat MMPS ce se va întâmpla cu profesorii, educatorii, medicii, tutorii, dar și cu alți profesioniști care au una dintre tulburările precizate în acest material și lucrează cu copii. Autoritățile nu au răspuns la această întrebare, însă au zis că angajatorii vor fi responsabili să verifice dacă personalul poate îndeplini sau nu munca. Această verificare va fi obligatorie după ce legea va fi votată în Parlament.
Referitor la evitarea stigmatizării, ministerul spune se va ține cont de directiva privind egalitatea în muncă. Actul prevede că „tulburările mintale trebuie tratate drept dizabilitate, de aceea se interzice discriminarea la angajare pe acest temei, cu excepția cazului în care cerințele medicale sunt strict necesare și proporționale cu natura postului”.
Pe de altă parte, activista Ecaterina Luțișina recunoaște că atât ea, cât și alte persoane cu tulburări mintale pe care le cunoaște s-au confruntat cu discriminare la locul de muncă, din partea angajatorilor, pe motiv de sănătate mintală.
Cum protejăm copiii?
Din perspectiva sănătății mintale, protecția copiilor presupune, în primul rând, prevenție, subliniază Anastasia Macagon. Aceasta amintește despre importanța educației emoționale a copiilor și a adulților, despre dezvoltarea competențelor parentale și accesul la servicii psihologice, dar și despre identificarea timpurie a situațiilor de risc.
De asemenea, spune că este necesar ca profesioniștii care lucrează cu copiii să beneficieze de formare continuă, supervizare profesională și suport psihologic atunci când este cerut.
În plus, un rol la fel de important îl au colaborarea dintre familie, școală și specialiști, dar și existența unor mecanisme clare prin care copiii să poată semnala situațiile de abuz și să primească ajutor rapid. „Protecția copiilor este o responsabilitate colectivă și presupune intervenții la nivel individual, familial, instituțional și comunitar.”
