(foto) Au spart standardele! Nathaniel Kowalsky și Mihaela Sturza au creat un proiect fotografic unic în Moldova

cover
Foto: Nathaniel Kowalsky

În anul 2010, a fost ratificată Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități de către Republica Moldova, care a marcat schimbări importante în domeniul dizabilității. S-a reușit înregistrarea progreselor în ceea ce privește incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Conform datelor statistice din anul 2020, în Moldova sunt înregistrate peste 200 000 de persoane cu dizabilități și, până în prezent, aceste persoane se confruntă cu discriminare în societate, în sistemul de învățământ sau la locul de muncă.

„În diferite perioade ale vieții, am avut parte de prieteni sau cunoscuți care aveau nevoi speciale, niciodată nu le-am observat, deoarece pentru mine este important ca ei să se simtă bine și egali alături de colegii de liceu, facultate, lucru sau platou de filmare. Nu doar o dată în viață m-am confruntat cu discriminare din mai multe aspecte, ce înseamnă să fii discriminat înțeleg foarte bine, realizarea acestui proiect pentru mine are un rol foarte personal.

Moda nu este doar pentru cei «aleși», moda este pentru fiecare, deja am peste 10 ani de experiență în industria ușoară și dacă la început credeam în reguli de stil și chiar mă conduceam după ele, în prezent, înțeleg că nu există nicio regulă, dar există bunul simț al frumosului și doar imaginația ne limitează. În acest proiect, am demonstrat că moda înaltă este pentru toți și le mulțumesc foarte mult brandului Morphine pentru colaborare și studioului foto Felinar că au fost deschiși să ne primească cu acest proiect!”, menționează Nathaniel Kowalksy, expert și fotograf de modă.

„Cercetând și dezvoltând conceptul proiectului, mă vedeam suficient de pregătită pentru întâlnirea cu aceste tinere unice. Mi-am schițat o imagine despre cum sunt persoanele cu dizabilități, din care reieșise și felul cum ar trebui să mă comport și să acționez, punându-le într-o categorie fără a ține cont de faptul că fiecare dintre ele sunt personalități separate, cu propriul set de emoții, caracteristici și complexe.

Din momentul în care am ajuns la studio, am început imediat rutina de stilistă, îmbrăcând și dezbrăcând, obișnuită cu modelele care nu se rușinează, îmi făceam jobul fără să mă opresc ca să întreb cât de confortabil sau incomod se simt de fapt protagonistele proiectului.

Pe tot restul ședinței foto, am încercat să fiu mai grijulie și mai atentă la nevoile lor, dar abia după ce tot haosul de pe platou s-a încheiat și în sfârșit am avut o secundă să stăm și să respirăm, a început să se pronunțe ideea că, de fapt, niciodată nu mi-a trecut prin cap să le întreb: despre cum ar prefera ele să decurgă lucrurile.

Această realizare sumează foarte bine marea problemă de considerare a preferințelor persoanelor cu dizabilități. Deci poate că acesta este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l învățăm din acest proiect: să le oferim vocea și șansa de a ne spune și de a ne învăța, pe noi societatea, uneori neglijenți, cum să fim mai corecți.

A spune că trebuie să fim mai incluzivi și să tindem spre egalitate nu este nici destul de explicit, nici suficient, ca să progresăm și să evoluăm ca umanitate. Deci, cum devenim mai buni?”, menționează Mihaela Sturza, stilistă și directoare creativă.

„Să fac parte dintr-un proiect similar a fost în lista dorințelor mele și îi mulțumesc lui Nathaniel că m-a implicat. Pentru mine oamenii cu nevoi speciale au un rol mult mai important, deoarece ei sunt cei mai motivați, cei mai puternici și iubitori de lucruri frumoase. M-au uimit prin puterea lor de a accepta lucrurile așa cum sunt, indiferent de cum arăți sau cine ești. Este foarte ușor de lucrat cu oamenii care văd frumosul în lucruri mici.

Proiectul m-a marcat mult emoțional. Discutând cu fetele, am auzit istorii care cu siguranța ar schimba viața și gândirea fiecăruia dintre noi. Când nu mai poți, mai poți un pic – această frază am auzit-o de la Felicia Bulimaga, domnișoara în cărucior. Văzând cum încrezătoare urca scările, întrebând-o dacă are nevoie de ajutor, răspunsul ei a fost: «Categoric nu, eu mai pot, mai am un pic, voi reuși!». Comparativ cu noi, care ne plângem zi de zi că nu avem chef să mergem pe jos până la magazin după cumpărături, ca avem depresii și suntem nemulțumiți”, menționează Adriana Stratu, artistă make-up și hairstylist-ă.

„Am avut mare plăcere să particip la acest proiect în care persoanele cu dizabilități sunt văzute altfel, iar stereotipurile că fashion-ul și glamour-ul sunt doar pentru o anumită categorie de oameni este dezmințit. Moda este mai mult decât să porți o haină care este în trend, moda este un stil de viață, este combinația dintre atitudine și încrederea noastră. Deoarece felul în care alegem să purtăm o haină vine din interiorul nostru.

Eu cred că societatea nu trebuie să facă diferența între o persoană cu dizabilități și una fără. Eu nu aș vrea ca oamenii să se poarte într-un fel anume cu mine, nu vreau să fiu privilegiată sau privită cu milă, vreau doar acceptare. Fiecare este diferit în felul său, dar asta nu ne face mai puțin oameni”, explică Victoria Suruceanu, stilistă vestimentară.

În imagini apare Victoria Suruceanu

„În proiect, m-am simțit una dintre norocoase, pentru mine moda înseamnă un stil aparte cu multe ținute și bijuterii strălucitoare, cu machiaj și fete alese. Mi-ar plăcea dacă societatea s-ar comporta liber și ar fi mai deschisă spre comunicare, să nu ne diferențieze între noi și ei, îmi doresc să ne simțim egali. Nu ar trebui să mă privească incapabilă sau neputincioasă. Oamenii ca mine, mi-ar plăcea dacă am fi invitați la cât mai multe proiecte similare, ca să fim mai încrezători și să nu ne jenăm când ieșim din zona de confort, vreau ca lumea să ne audă și să ne simțim utili! Cred că schimbarea vine de acasă, iar părinții ar trebui să lucreze la educația copilului și să explice de ce noi suntem egali ca ei. Toleranța se educă acasă. Simt cum îmi lipsește respectul celor din jur”, povestește Felicia Bulimaga, participantă a proiectului.

În imagini apare Felicia Bulimaga

„Ideea proiectului e necesară pentru a arăta că frumusețea poate fi și altfel. Corpul e un templu și fiecare e unic. Moda e șansa de a-ți manifesta caracterul și personalitatea. Hainele ne dau încredere în sine și ne poarta prin zeci de stări și emoții”, menționează Felicia Plămădeală, cofondatoare și producătoare Racketa Production, participantă a proiectului.

În imagini apare Felicia Plămădeală

„La acest proiect, m-am simțit minunat. Când am intrat în studioul în care avea loc ședința foto cu fete/femei cu dizabilități, am simțit din start o atmosferă caldă și plină de emoții pozitive. Mi-a plăcut lucrul cu oamenii implicați în acest proiect, pentru că fiecare dintre ei și-a îndeplinit rolul cu maximum profesionalism. Plăcut era pentru mine faptul că am pozat la ședința foto anume în rochia pe care am pus ochiul din momentul în care am intrat în studio. În general, mi-au plăcut toate ținutele alese. A fost pus accentul pe feminitatea și frumusețea naturală a femeilor implicate ca modele, care sunt în adevăratul sens al cuvântului modele de viață.

Moda pentru mine înseamnă mult mai mult decât hainele și accesoriile pe care le porți. A fi model înseamnă să te simți bine în primul rând în interiorul tău, să fii în armonie cu tine însuți, dar și cu oamenii din jur. Și, desigur, să porți acele ținute care te reprezintă cel mai bine ca personalitate.

Aș dori ca oamenii să mă perceapă și să mă abordeze de la egal la egal, de parcă dizabilitatea mea nu ar fi pentru ei un lucru deosebit. În caz că doresc să mă ajute, ar putea să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor și cum exact să o facă.
Nu-mi place când oamenii, indiferent de context, utilizează la adresa mea cuvinte care stârnesc milă, precum „invalidă”, „calică”, „ooof, săraca de ea” etc. De asemenea, nu-mi place când oamenii îmi întind pe stradă bani și chiar încearcă să mi le bage prin buzunare, chiar dacă le explic clar, într-o formă diplomatică, că nu e cazul. De fiecare dată, astfel de situații mă jenează și îmi provoacă disconfort. Mie îmi place când în transport mi se întinde mâna ca să ies mai ușor sau mi se cedează locul, dar pentru că sunt femeie, nu pentru că am o dizabilitate”, povestește Victoria Boțan, jurnalistă, activistă civică, manageră PR la Asociația „MOTIVAȚIE” și participantă în cadrul proiectului.

În imagine apare Victoria Boțan

„Este important ca oamenii să privească oamenii cu dizabilități din prisma personalității și abilităților pe care le au. Noi avem exact aceleași necesități ca toți, dorim studii de calitate, un job în care să ne valorificăm potențialul de muncă și să creăm propria familie fericită. Un alt aspect important pentru integrarea persoanelor cu dizabilități este asigurarea condițiilor de accesibilitate. Doar atunci când vom avea acces liber peste tot, fără ca să apelăm la ajutorul altor persoane, vom putea spune că trăim într-un stat în care drepturile noastre sunt respectate. Mi-aș dori pe viitor să văd mai multe persoane cu dizabilități implicate în funcții decizionale, de conducere a țării la nivel național, dar și regional. Acest aspect va influența foarte mult modul în care oamenii vor trata persoanele cu dizabilități în societate, iar schimbările spre bine vor fi mult mai vizibile.

Aș vrea să văd mai multe persoane cu dizabilități implicate în calitate de modele pentru diferite colecții ale brandurilor autohtone sau internaționale, care vor crea colecții incluzive, special ajustate la necesitățile acestora. Cred că este foarte important ca persoanele cu dizabilități să apară mai des la televiziune în rol de prezentatori și invitați, să apară mai multe persoane cu dizabilități în publicitate. Îmi doresc ca presa să nu cadă în extreme când va scrie despre persoanele cu dizabilități, să folosească un limbaj corect și să le abordeze în reportaje fără să cadă în cele două extreme – eroi sau jertfe –, dar să atragă atenția mai mult la istorii de succes ale persoanelor cu dizabilități care au atins succes în diferite domenii de activitate, să scrie despre realizările acestora, ci nu despre dizabilitatea propriu-zisă”, mai adaugă Victoria.

În imagini apare Victoria Boțan

„În proiectul creat de Nathaniel și Mihaela, m-am simțit extraordinar, frumoasă, feminină și totodată puternică și foarte mândră că pot fi utilă măcar un pic și în domeniul frumuseții. Moda pentru mine e o modalitate de exprimare a ceea ce ești și a ce simți sau a ce ai vrea să transmiți oamenilor ce te înconjoară, e ceva ce te face special, unic și îți creează stări și emoții plăcute, de fericire. Societatea trebuie să se comporte firesc absolut egal cum o fac cu ceilalți, fără compasiuni, milă și tot felul de acțiuni care te pot demoraliza. Dacă doresc și au posibilitatea să ajute cu ceva să o facă doar la cererea persoanei cu dizabilitate.

Cred că persoanele cu nevoi speciale ar trebui cât mai mult scoase în evidență, să fie puse într-o lumină cât mai pozitivă, optimistă și motivațională pentru a se obișnui societatea și pentru a-i cunoaște așa cum sunt. Ar trebui să fim cât mai mult infiltrați în societate în toate domeniile. Dar totodată avem nevoie de educație un pic adaptată. Personal am suferit, nu am putut absolvi o facultate din cauza sistemului de învățământ. Noi vrem să învățăm, vrem să muncim și ne plac mult provocările”, povestește Inna Cernei, interpretă și participantă a proiectului.

În imagini apare Inna Cernei
Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Autoare:Elena Baranov
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente