Ultimele alegeri în Republica Moldova au avut loc în luna noiembrie 2020. În urma analizării ratei de participare la procesul de vot, tinerii, ca în ultimii 30 de ani de independență, au fost blamați pentru participarea redusă la procesul de alegere a viitorului (viitoarei) președinte. Este oare adevărat că tinerii se prezintă în număr mai mic la vot? Vota lumea mai mult în Uniunea Sovietică? De ce unii tineri, care au împlinit majoratul, decid să amâne prima ieșire la alegeri pentru mai târziu? La aceste întrebări s-a încercat să se identifice răspunsul în cadrul ediției „La vot ca la discotecă?” – dezbatere din proiectul multimedia „Antinostalgia, privind spre viitor”, realizat de Radio Europa Liberă.
La ultimele alegeri organizate în Moldova, alegerile prezidențiale, aproape 10 % din totalul votanților au fost tineri. E mult sau puțin 10 %? Aceste 10 % reprezintă practic jumătate din populația tânără cu drept de vot, din segmentul 18-24 de ani. Aceste cifre aruncă o perspectivă nouă asupra concepției că tinerii ar participa la vot mai puțin decât celelalte categorii de vârstă. În materialul „De ce tinerii din Moldova nu merită pesimismul de pe rețele din perioada alegerilor. Cum votează și cum se implică politic”, echipa #diez a contextualizat cifrele și a explicat fenomenul interpretărilor greșite din societate în ceea ce ține de numărul „mic” de tineri care merg la urnele de vot.
În cadrul dezbaterii, de asemenea au fost explicate cifrele, dar și motivele pentru care tinerii uneori preferă să nu pună ștampila în dreptul numelui unui candidat. Invitații speciali ai discuției au fost Valeriu Sela, corespondentul Europei Libere la Washington, Kristina Cernei, profesoară din Chișinău, însoțită de un grup de elevi și Diana Filimon, președinta Forum Apulum din România.
Peste 95 % din populație participa la vot
Procesul de votare și alegerea prin vot e un fenomen apărut de secole. Prin intermediul votului, o persoană dă credit de încredere unui grup politic sau unei entități politice să îi reprezinte interesele în instituțiile superioare din stat. Votând, suntem siguri că facem o alegere sau, mai bine zis, suntem siguri că avem o alegere. În Uniunea Sovietică, votau toți, iar pentru a nu merge la urnele de vot, trebuia să ai un motiv întemeiat. Și totuși, deși oamenii blamau sistemul sovietic, la alegeri partidul acumula mereu peste 95 % din voturi. Pe atunci, oamenii aveau o alegere trucată.
„Era o exacerbare a rezultatelor pozitive ale regimului pentru a compensa faptul că realitatea propriu-zisă nu justifica încrederea oamenilor. Cred că era ceva mai mult decât asta. De ce era nevoie de peste 95 % din voturi pentru președintele țării, secretarul general? Cred că era și un factor psihologic, oamenii știau ce se întâmplă, aveau acces la realitate, viața în anii respectivi nu era o dilemă pentru nimeni, toți înțelegeau care era esența, care era adevărul. Pe de altă parte, pentru regim nu era important doar să creeze iluzia mărețului conducător, că lucrurile mergeau bine, dar era important ca oamenii să înțeleagă că sunt într-o realitate trucată, într-o realitate opresivă de care nu pot scăpa. Exagerările deveneau realitate prin mijloacele de comunicare în masă. Era important ca oamenii să fie ținuți în capcana asta mintală. Chiar dacă știi ce știi, chiar dacă realitatea ta contrazice cifrele, exagerările și tot restul reprezenta linia oficială, e ceea ce comunicăm lumii și ție, indiferent care este realitatea. Mecanismul ăsta mintal, care în timp a ajuns un fel de reflex pavlovian al societății, era intenționat. Era nevoie ca oamenii să simtă că indiferent de ceea ce ei știau, ceea ce se întâmpla, numerele rămân exagerate”, spune Valeriu Sela, corespondentul Europei Libere la Washington.
Cum am menționat anterior, era o iluzie a alegerii. Oamenii, care aveau alte convingeri decât cele impuse de Partidul Comunist, nici nu puteau spera că vor fi reprezentați de către cineva interesat să le soluționeze problemele.
„Nu cred că pe vremea comunismului putem vorbi despre reprezentare, pentru că nu se putea exprima opinia liber fără teama că vei suporta niște consecințe. În România în perioada comunistă, eram ca sub un glob de cristal, țara noastră există și doar atât. Nu putem vorbi despre opinii valide formate pe realitate, trăiam într-o realitate diferită și cred că Partidul Comunist așa voia – să trăim într-o realitate diferită. Cred că din acest motiv, la 30 de ani, mai simțim efectele tranziției de la comunism la capitalism, pentru că șocul de a vedea că lumea e complet diferită în jur era foarte mare. Nu putem vorbi despre libertate sub nicio formă, putem vorbi despre amintiri, că eram mai tineri, dar cam acolo cred că se opresc nostalgiile bine întemeiate”, spune Diana Filimon, președinta Forum Apulum din România.
Tinerii votează
La alegerile prezidențiale, rata participării tinerilor a fost mai mare comparativ cu alegerile din anii precedenți. În acest an, aproximativ 52 % dintre toți tinerii moldoveni și-au exprimat dreptul de vot. În diasporă, rata participării la procesul de vot a tinerilor cu vârsta de până la 40 de ani a ajuns până la 60 %. Prezența tinerilor de până la 25 de ani la urnele de vot în Moldova a constituit 10 % din numărul total de alegători, iar în diasporă cifra a crescut dublu.
Totuși, se continuă să se creadă că tinerii nu ies suficient de mult la vot. Pe de altă parte, și rata de participare la vot a celorlalte categorii de vârstă a scăzut. Detalii despre procentajul pe vârste de participare la alegeri îl găsiți AICI. Lucrurile nu mai sunt ca în perioada comunistă, când dreptul de a vota s-a transformat în obligațiunea de a pune ștampila în dreptul steluței partidului.
Igor Boțan, analist politic, a explicat de ce tinerii ar fi mai puțin interesați de implicarea activă în domeniul politic. „Există un specific al comportamentului social al tinerilor. Mulți tineri încă nu și-au format viziunile asupra administrării treburilor publice. Sunt concentrați mai mult pe propria persoană. Și acest aspect psihologic își lasă amprenta asupra comportamentului social”, spune analistul.
Totuși, comportamentul social este deprins din exemplele pe care le preluăm fie din familie, fie de la școală. „Noi la școală nu facem orele atât de explicite și cu implicarea mai multor cunoștințe ce țin de viața politică. Elevii ajung să învețe și să se instruiască din ceea ce văd pe rețelele sociale sau din ce discută acasă, în familie. La școală, fiind apolitici, nu avem dreptul să promovăm, doar să discutăm. Iarăși depinde de fiecare profesor cum discută la școală și cum implantează ideea necesității de a merge la vot. Eu, la vârsta lor, nu eram deloc implicată în procesul de vot, mai ales că nu știam când, cum, ce și de ce are loc, mai ales că era o situație precară în întreaga țara. Tinerii de azi au alte oportunități, rețelele sociale, părinții și tot ce ține de Internet îi face să fie mai instruiți despre tot ce se întâmplă astăzi”, spune Kristina Cernei, profesoară din Chișinău.
La dezbatere, profesoara a venit însoțită de elevi, iar aceștia nu au ezitat să-și exprime propriile puncte de vedere „de ce tinerii nu participă în proporție de 95 % la vot”.
„Majoritatea dintre cunoscuții mei, de la 18 până la 30 de ani, au fost la vot. Dintre cei care nu au fost la vot sunt persoanele care n-au putut să găsească o variantă de compromis și au decis să rămână apolitici”, spune un elev.
O elevă a menționat că lipsa unei instruiri politice îi demotivează pe tinerii care au făcut majoratul să se implice activ social sau politic ori să meargă la vot. „Dintre cunoscuții mei care nu au mers la vot, majoritatea au făcut-o, pentru că nu s-au putut regăsi în niciun program al candidaților”, a mai adăugat tânăra.
Un alt elev a văzut și problema atitudinii, care ulterior îi face pe tineri reticenți la exprimarea propriilor dorințe și necesități. „Mai cred că este un aspect, e vorba despre atitudinea per general a școlii față de tineri. Școala nu are o atitudine față de elevi ca față de viitori maturi sau viitori participanți activi la vot, este o atitudine superficială, în multe cazuri o atitudine de superiori-inferiori. Este un factor care, cred eu, de asemenea influențează participarea și decizia tinerilor de a participa în procesele politice”, menționează elevul.
„Nu rețelele sociale au demarat procesul de denaturare a adevărului”
Problema în sistemul de învățământ a fost ilustrată și de către Vasile Botnaru, directorul Biroului Europa Liberă la Chișinău. „Câți deputați avem, care este structura statului, câte puteri sunt în stat… Da, e important să știi constituția, dar după mine, educația civică, spre deosebire de predarea politicii, ca atare în asta constă, oamenilor să li se cultive gustul să intervină, să-i promoveze pe cei mai buni, să-i testeze și să-i «împingă» înainte. Și se poate! Uitați-vă la tinerii deputați cât de activi și energici sunt, ce scânteie dau ei la discuții, cât de convingători sunt. Nu vreau să facem din tineri adepții unor partide sau carne de tun, care să împartă fluturașii și ziarele unor partide politice, dar le dăm voie în școală să-și cultive gustul de cetățeni care trebuie să meargă acolo să schimbe lucrurile.”
În acest context, Valeriu Sela a adăugat un comentariu ce ține de perspectiva din occident la capitolul educației politice în școli a tinerilor. „Ideea nu este în a introduce educația civică sau politică, ideea este mult mai largă: de a crea acel climat în interiorul școlii, care să favorizeze gândirea critică. Un lucru care ne unește, indiferent dacă suntem în occident sau orient, este diminuarea sensului adevărului, am ajuns într-o fază în care oamenii nu mai știu cum să se raporteze la ceea ce părea foarte simplu. Cred că ceea ce trebuie să facă școala este să încurajeze elevii și profesorii să aibă o gândire critică la ceea ce se întâmplă în realitate.”
Corespondentul Europei Libere la Washington a mai adăugat că în America, deși toți se mândresc că în școli a fost introdusă gândirea critică, totuși, societatea, per ansamblu, dovedește faptul că eforturile școlii nu sunt suficiente, sistemul este într-o oarecare măsură problematic. „Este foarte ușor să spui că rețelele sociale sunt cele care au demarat procesul de denaturare a adevărului, dar în realitate nu este așa. Rețelele sociale nu fac decât să propage într-o măsură mai mare ideile respective, dar fundamentul, ceea ce este important, este educația și abordările față de educație.”
