Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului este marcată anual pe data de 10 septembrie și este organizată de Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului (IASP) cu scopul de a sensibiliza populaţia că acest lucru poate fi prevenit.

A doua ediție a acestui eveniment se desfășoară cu genericul „Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului!” care se va păstra și pentru anul 2020, pentru a accentua importanța colaborării eficiente în prevenirea sinuciderii la nivel mondial.

Prevenirea suicidului rămâne o provocare universală deoarece, în fiecare an, suicidul se află printre primele 20 de cauze de mortalitate la nivel global la toate vârstele. Statistica arată că la fiecare 40 de secunde se înregistrează o moarte cauzată de suicid.

În anul 2018, în Republica Moldova, au fost înregistrate 489 de cazuri de suicid față de 506 în 2017, inclusiv printre adolescenți cu vârstă de 17 ani, respectiv nouă și 16 cazuri.

La nivel global, 108 milioane de oameni anual sunt afectați de comportamentul suicidar — suicidul, ideația suicidară și tentativa de suicid. Se estimează că la fiecare caz de suicid, alte 25 de persoane au o tentativă de suicid și mulți alții au gânduri serioase de suicid.

Suicidul este rezultatul confluenței factorilor genetici, psihologici, sociali, culturali și a altor factori de risc, care uneori se asociază și cu traume sau pierderi. Cei care își iau propria viață reprezintă un grup heterogen, cu factori cauzali unici, precedând actul final, care pentru experții prevenției suicidului reprezintă provocările ce vor putea fi depășite prin adoptarea unei abordări coezive și multilaterale în prevenția suicidului.

Prevenția suicidului este posibilă și tu însuți reprezinți un om-cheie în această prevenție! Poți trage un semnal de alarmă referitor la această problemă, să te educi pe tine și pe alții cu privire la cauzele și semnalele de alarmă ale suicidului, să arăți compasiune, să-ți împărtășești propriile experiențe.

În timp ce legătura dintre suicid și tulburări mentale (în special tulburările de depresie și consumul de alcool) este bine stabilită în țările cu venituri mari, multe sinucideri se produc impulsiv în momentele de criză cu o defalcare a capacității de a face față tensiunilor de viață, cum ar fi problemele financiare, ruperea relațiilor sau durerea și boala cronică.

În plus, confruntarea cu violența, abuzul sau pierderea și sentimentul de izolare, sunt puternic asociate cu comportamentul suicidar. Ratele de suicid, de asemenea, sunt ridicate în rândul grupurilor vulnerabile, care se confruntă cu discriminare, precum refugiații și migranții; popoare indigene; persoane lesbiene, homosexuale, bisexuale, transsexuale, intersexuale (LGBTI); și prizonieri. Totodată, cel mai puternic factor de risc pentru sinucidere se consideră a fi o tentativă anterioară de suicid.

Prevenirea și controlul. Sinuciderile pot fi prevenite, iar pentru a preveni suicidul și tentativele de suicid există un șir de măsuri: reducerea accesului la mijloacele de sinucidere (de exemplu, pesticide, arme de foc, anumite medicamente); raportarea de către mass-media într-un mod responsabil; introducerea politicilor privind reducerea consumului nociv al alcoolului; identificarea precoce, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu tulburări mentale și consum de substanțe, dureri cronice și stres emoțional acut; instruirea lucrătorilor medicali nespecializați în evaluarea și gestionarea comportamentului suicidar; îngrijirea și supravegherea persoanelor care au avut tentative de sinucidere și acordarea de sprijin comunitar.

Stigma și tabu. Stigma, în special în tulburările mentale și suicid, înseamnă că mulți oameni, care se gândesc să-și ia propria viață sau care au încercat sinuciderea, nu caută ajutor și, prin urmare, nu primesc ajutorul de care au nevoie. Prevenirea sinuciderii nu a fost abordată drept problemă majoră de sănătate publică și a tabu-ului în multe societăți, din lipsă de conștientizare a sinuciderii pentru a o discuta în mod deschis. Până în prezent, doar câteva țări au inclus prevenirea sinuciderii printre prioritățile lor de sănătate și doar 38 de țări raportează că au o strategie națională de prevenire a sinuciderii.

Răspunsul OMS. OMS recunoaște că sinuciderea reprezintă o prioritate în domeniul sănătății publice. Primul raport mondial privind suicidul „Prevenirea sinuciderii: un imperativ global”, publicat în 2014, vizează creșterea gradului de conștientizare a semnificației în materie de sănătate publică a tentativelor de suicid și de sinucidere și de prevenire a sinuciderilor ca prioritate pe agenda de sănătate publică la nivel mondial.

Suicidul este una dintre condițiile prioritare din Programul de acțiune pentru sănătatea mintală (mhGAP) lansat în 2008, care oferă orientări tehnice bazate pe dovezi pentru a spori furnizarea de servicii și îngrijirea în țări pentru tulburări psihice, neurologice și de consum de substanțe. În Planul de acțiune privind sănătatea mintală a OMS pentru anii 2013-2020, statele membre s-au angajat să depună eforturi pentru atingerea obiectivului global de reducere a ratei de suicid cu 10 % până în 2020.

În plus, rata mortalității prin suicid este un indicator al obiectivului 3.4 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă: până în 2030, de a reduce cu o treime mortalitatea prematură din cauza bolilor necomunicabile prin prevenire și tratament și de a promova sănătatea mintală și bunăstarea.