Nu e un secret că regiunea trasnistriană este unul din cele mai căutate obiective turistice din Moldova. Turiști, fotografi, jurnaliști se avântă cu entuziasm în mica bucată de tărâm sovietic pentru a se lăsa impresionați. În 2014, fotografa germană Julia Autz a călătorit în Transnistria pentru a înțelege și a reflecta în imagini cum este să crești într-o țară fără un viitor cert și care nu are nici măcar un loc pe hartă.
Fotografa a stat în țara, care oficial nu este recunoscută la nivel internațional, pentru două luni, și a trăit în principal în capitala ținutului – Tiraspol, scrie Calvertjournal.com. A vizitat de asemenea Bender, dar și alte sătucuri mai mici, încercând să capteze atmosfera atât din timpul evenimentelor politice organizate, dar și din zilele obișnuite. „Există o influență majoră a culturii ruse în viața politică, economică și socială. Fără ajutorul Rusiei, țara nici nu ar fi în stare să supraviețuiască”, a spus Julia Autz.
Pe durata șederii ei acolo, fotografa a cunoscut o mulțime de oameni care i-au făcut cunoștință cu viața de zi cu zi a unui stat fără națiune, istorie sau viitor ce poate fi perceput. „La început credeam că atmosfera va fi rece și că oamenii vor fi rezervați, dar am înțeles mai apoi că unica barieră este cea lingvistică. Ei pot deveni un pic paranoici când văd un străin din vest cu o cameră în mână și asta pentru că nu se identifică defel cu valorile vestice. În schimb, îl admiră pe Putin și speră că Transnistria va deveni parte a Rusiei, într-o zi”, a adăugat ea.
Cei mai receptivi la vizita fotografei au fost adolescenții, fiind curioși din ce lume vine ea. Julia a fotografiat tinerii la plajă, a fost în apartamentele în care trăiesc și a constatat că tânăra generație petrece mult timp afară, în special vara. Tinerii i-au împărtășit Juliei preocupările lor față de viitor, față de situația economică dificilă, lipsa locurilor de muncă și faptul că diploma obținută la universitatea locală nu este recunoscută internațional. „Pe de o parte, fotografiile mele arată locuri și oameni care par să nu se fi schimbat și pe fața cărora poți citi reminiscențele vremurilor sovietice, pe de altă parte, vezi melancolia și tristețea pe chipurile oamenilor.”
