MentorMe are misiunea de a conecta mentori – persoane stabilite peste hotarele Moldovei cu liceeni care aspiră să-și facă studiile peste hotare sau studenți care învață peste hotare și au nevoie de asistență. Azi o cunoaștem pe Laura Sili, care este mentor în Marea Britanie.
Cine este Laura Sili?
În iulie 2013 am absolvit Universitatea Middlesex din Londra, specialitatea PR și Media, iar dacă pentru unii colegi de-ai mei evenimentul a fost mult așteptat, eu aș fi dat orice să dau timpul înapoi. 3 ani de universitate mi-au părut puțini și au trecut mult prea repede, dar i-am trăit din plin. Nu am fost nici pe departe acel student conștiincios ce și-a petrecut timpul doar la universitate și acasă învătînd. Eu am lucrat part-time în tot acest timp, iar între ore și turele la restaurant, scriam pentru revista universității și pentru o publicație londoneză B2B.
Londra a fost prima mea dragoste, tumultoasă de tot. Am decis sa rămân aici, pentru că deși drumul spre succes e plin de obstacole și deceptii, fiecare pas înainte e o realizare în sine.
De ce ați ales să vă continuați studiile în afara țării ?
În prezent, e o adevărată modă printre elevi să plece la studii peste hotare. Unii o fac pentru motive corecte, alții doar ca să nu rămână în urma celorlalți. Eu mereu mi-am dorit să învăț în UK, dar decizia de a pleca din țară nu a fost legată exclusiv de studiile universitare. Acesta a fost drumul meu inițial, am venit la Londra când aveam 19 ani, iar de atunci fiecare zi e o lecție. Sunt fericită pentru ceea ce am reușit să obțin până acum, am absolvit cu distincție, am fost reporter la London Fashion Week, PR intern la Institutul Cultural Român din Londra, iar acum scriu pentru revista bilingvă România In Contact.
Aici lucrurile nu se întâmplă peste noapte, e nevoie de multă muncă, răbdare și perseverență, iar eu am știut de la început ce risc îmi asum.
Ce diferențiază sistemul educațional din țara în care învățați/activați de cel de la noi?
Anul trecut, în timp ce așteptam rezultatele la examene, prietenii mei care au absolvit în Moldova, mă intrebau glumind, bineînțeles, dacă nu am încercat să cumpăr cel puțin o notă. Această tristă realitate a Republicii Moldova nu există în străinatate și niciun student nu s-ar gândi vreodată să cumpere simpatia profesorului cu bani. Relația dintre profesor și student e una foarte degajată, aceștia accepta orice părere bine argumentată, chiar dacă îi contrazice. În același timp, examenul e examen și vei fi notat doar pe baza a ceea ce ai scris.
Mereu am susținut că teoria învățată atât la școală, cât și la univerisitate, se mai uită, dar valorile și principiile însușite vor face parte din tine pentru restul vieții.
Care au fost principalele provocări pe care le-ați întâmpinat odată ajuns peste hotare și cum le-ați făcut față?
Orice început e dificil, iar provocări au fost nenumărate. Eu am plecat în Londra cu o colegă de clasă, Mihaela, care timp de 4 ani deja îmi este colegă de cameră/aprtament, prietenă, cea mai apropiată persoană și balanța mea, fără de care, mi-ar fi fost mult mai greu. Noi ne-am avut întotdeauna una pe alta, și e mai ușor, când râzi împreună, plângi împreună și o împingi pe cealaltă înainte când vezi că ezită.
E foarte important să ai o direcție și un scop bine definit de care să îți aduci aminte în momentele în care vrei să iei primul avion spre casă.
Ați regretat vreodată că ați plecat din țară?
Au fost momente în care m-am gândit că dacă rămâneam acasă era să-mi fie mai ușor din multe puncte de vedere, dar iarăși, mai ușor nu înseamnă neapărat, mai bine.
Ce v-a determinat să aplicați drept mentor pentru o nouă generație de studenți moldoveni?
Eu mi-aș fi dorit să am un mentor, cineva care să-mi fi fost alături și să fi avut mai multe răspunsuri decât le aveam eu. E o inițiativă foarte frumoasă și aș fi foarte fericită dacă aș putea ajuta cumva pe cineva.
În Moldova programele de mentorat sunt încă într-o fază incipientă. În opinia Dumneavoastră, cât de mult contează disponibilitatea unui mentor pentru dezvoltarea personală și profesională a unui individ?
Cu siguranță, contează foarte mult. Dar ține și de atitudinea/motivația/curiozitatea «bobocului»
Care credeți că este rolul studențimii moldovenești care a luat drumul străinătăților în dezvoltarea Republicii Moldova?
Sunt foarte mândră că fac parte dintr-o generație de studenți/absolvenți moldoveni care s-au făcut remarcati oriunde în lume. Inteligenți, plini de idei și viziuni inovative, tinerii care s-au format în străinatate așteaptă doar o șansă ca să se întoarcă în Moldova și să contribuie la dezvoltarea unei țări prospere Sunt convinsă că aceasta e generația care va aduce o schimbare pozitivă și vizibilă, dar acest potențial al tinerilor trebuie încurajat și valorificat. La moment, noi știm cum am putea contribui la dezvoltarea țării, dar nu știm cum țara ar putea contribui la dezvoltarea noastră.
Deseori cei care pleacă peste hotare sunt acuzați de lipsa de patriotism. Ce inseamnă a fi patriot pentru Dumneavoastră?
Eu cred că sunt foarte mulți care au rămas în țară, dar sunt mai puțin patrioți decât cei care au plecat. Respect și admir moldovenii care muncesc cu greu în străinătate, dar investesc în țară, cei care nu omit nicio posibilitate de a le povesti străinilor cât de frumoasă e Moldova și ce oameni calzi și ospitalieri are. E o dovadă de patriotism să-ti iubești țara, chiar dacă nu ți-a putut oferi un trai decent. E o dovadă de patriotism să mergi la vot de fiecare dată, pentru că speri la un viitor mai bun. Ești patriot atunci când nu-ți uiți identitatea nici după ani buni de emigrare și tresari de fiecare dată când auzi pe cineva vorbind în română.
Care sunt prognozele Dumneavoastră referitor la perspectivele Republicii Moldova?
Am fost mereu optimistă și am visat la o țară cu adevărat democrată și europeană, dar idealismul meu a fost strivit de evenimentele de la și post 7 aprilie. Deși reticientă în dorința mea, sper Moldova să ajungă să aibă lideri ai poporului și nu ale propriilor interese.
V-ați gândit vreodată să reveniți acasă? Ce ar trebui să se schimbe acasă pentru ca să faceți acest pas?
Cu siguranță, voi reveni acasă într-o zi. Mi-ar plăcea copiii mei să fie la fel de mândri și atasati de Moldova cum sunt și eu. Sunt foarte multe schimbări care aproape strigă că-și așteaptă rândul, schimbări ce ar contribui la o stabilitate economică și politică a țării.
