Bertrand Russell, filosof englez, nu a fost un fan al muncii. În anul 1932, în eseul său, " In Praise de Trândăvie" a calculat că pentru ca societatea să fie mai bine gestionată, persoanele ar trebui să lucreze în mediu doar patru ore pe zi.

O astfel de zi mică de lucru ”va permite omului să își acopere necesitățile și să asigure confortul elementar de viață”. Restul zilei ar putea fi dedicat științei, picturii și scrisului.

Russell credea că progresul tehnologic ar putea elibera poporul de muncă silnică. John Maynard Keynes vorbește despre o idee similară în eseul său în 1930, ”Posibilitățile economice pentru nepoții noștri”, în care el a socotit oameni care ar putea avea nevoie de muncă nu mai mult de 15 ore pe săptămână, până în 2030. Dar peste 80 de ani de la aceste speculații oamenii par a fi preocupați de lucru mai mult decât oricând. Rapoartele Financial Times arată astăzi că grupurile Workaholic-ilor anonimi dispar. De-a lungul verii Bank of America s-a confruntat cu critici intense după ce a murit un stagiar.

Orele lucrate

Orele lucrate

Totodată, datele de la OCDE, un club de țări bogate, denotă o poveste mult mai pozitivă. În țările prezentate, marea majoritate a oamenilor lucrează mai puține ore decât au lucrat în 1990. Și se pare că mai productive și, prin urmare, ore de muncă mai bine plătite o au cei care au petrecut mai puțin timp la birou. Graficul de mai jos arată relația dintre productivitate (PIB pe oră lucrată) și orele de lucru anuale:

working_hours_picture_1_2

Interdependența dintre orele lucrate și productivitate

Grecii sunt unul dintre cele mai muncitoare popoare din cadrul OCDE, lucrând 2.000 de ore pe an, în medie. Germani, pe de altă parte, sunt leneși comparativ cu ei, și lucrează aproximativ 1.400 de ore în fiecare an. Cu toate acestea, productivitatea germanului este cu aproximativ 70 % mai mare.

O întrebare importantă se referă la faptul dacă apetitul pentru muncă diminuează dorința oamenilor de a câștiga mai mult. Există și efecte compensatorii. Pe de o parte, un salariu mai mare ridică costul de oportunitate al timpului liber și ar trebui să conducă pe oameni să lucreze mai mult. Pe de altă parte, un venit mai mare ar trebui să conducă un lucrător de a consuma mai mult din lucrurile care el sau ea se bucură, care include petrecerea timpului liber în asemenea mod.

Unele cercetări arată că salarii mai mari nu motivează lucrătorii să ofere mai mult, din contra, ei pot lucra mai puțin. Un studiu celebru realizat de Colin Camerer și colegii săi, care au studiat șoferii de taxi, a ajuns la o concluzie controversată. Autorii au sugerat că șoferii de taxi a avut o zi cu zi de venit “țintă”, și că:

Atunci când zilele sunt cu spor și șoferii reușesc ușor să atingă ținta veniturilor, ei vor încheia mai rapid ziua de muncă, iar atunci când ziua nu se arată a fi atât de binevoitoare, vor lucra ore în șir pentru a ajunge la ținta propusă.

Alternativ, prin graficul de mai sus s-ar putea sugera că oamenii care lucrează mai puține ore sunt mai productivi. Această idee nu este nouă. Adam Smith considera că:

Omul care lucrează moderat astfel încât se poate programa pentru a lucra în mod constant, nu numai că își păstrează sănătatea, dar în cursul anului execută cea mai mare cantitate de lucrări .

Există și aberații, desigur. Americanii sunt destul de productivi și atunci când lucrează ore îndelungate. În America numărul orelor forței de muncă lucrate printre cei bogați a crescut în timp ce numărul orelor săracilor s-a diminuat.

Deci, poate că ar trebui să fim mai mult critici față de cât de mult lucrăm. Lucrul mai puțin poate să ne facă mai productivi. Așa după cum spunea Russell, mai puțin lucru va garanta “fericirea și bucuria vieții, în locul nervilor uzați, oboselii și depresiei”.

Sursa: Economist