De ce ar trebui un copil de clasa a cincea să-și studieze corpul, să rezolve probleme de matematică despre bolile venerice și să evite să facă sex? Asociația daneză de planificare a familiei Sex & Samfund în colaborare cu guvernul țării răspund la aceste și alte întrebări în articolul ce urmează.
Echipa Sex & Samfund elaborează metode de predare a educației sexuale în școli, pentru ca profesorilor să le fie mai simplu să le explice adolescenților schimbările în corp ce îi așteaptă, ce trebuie să știi înainte să faci sex cu cineva, și cum să refuzi un contact sexual. The Village a discutat cu coordonatorul de proiecte al asociației, Jeppe Hald.
Asociația Sex & Samfund a fost fondată în anul 1956, pentru promovarea sănătății sexuale și apărarea drepturilor sexuale. Primul său obiectiv era legalizarea avorturilor, al doilea – predarea obligatorie a educației sexuale în școli. Aceste obiective au fost atinse în 17 ani: obiectul obligator „Educația Sexuală” a fost introdus în școli la începutul anilor ’70, iar accesul la avorturi gratuite femeile l-au obținut în anul 1973. De atunci, asociația se ocupă de diverse aspecte ale domeniului: de la asigurarea sănătății mamelor, până la apărarea drepturilor minorităților sexuale.
Despre educația sexuală
În ghidul de predare sexuală în școli, realizat în colaborare cu guvernul danez, este specificat ce fel de informație și pentru ce grupe de vârstă se indică să se prezinte, dar lipsesc restricționările de modalitatea de predare și obiectul școlar.
Asociația noastră întotdeauna sugerează să se folosească metode interdisciplinare. Poți să povestești despre sex conform tradiției, la lecțiile de biologie, dar poți să dezvolți tema pe câteva obiecte. Spre exemplu, la lecțiile de daneză copiii ar putea citi texte despre avorturi, sau la matematică să rezolve probleme, având la bază statistici despre bolile cu transmitere sexuală.
În clasele mici atenția se îndreaptă nu spre actul sexual sau maladiile venerice, dar pe studierea propriului corp și spre ideea că nimeni nu are voie să atingă corpul unei persoane fără acordul acestuia. În clasa a cincea le explicăm copiilor cum se va schimba corpul lor, iar un an mai târziu le vom povesti despre prima experiență sexuală, și despre abilitățile interpersonale de care aceștia vor avea nevoie pentru o primă experiență sexuală sigură. Noi le explicăm ce presupune să fie competenți pentru a face sex cu cineva, pentru a putea ajunge la un numitor comun în materie de mijloace de contracepție, și în caz de nedorință, cum să refuze un contact sexual.
Noi discutăm cu copiii în context social, le spunem că au dreptul să-și studieze propria sexualitate. Și dacă au deja 15 ani, actul sexual este absolut legal. Uneori adolescenții trăiesc prima experiență sexuală înainte de 15 ani, dar aceasta nu se consideră ilegal, dacă ambii parteneri au mai puțin de 15 ani.
O atenție deosebită acordăm diverselor mijloace de contracepție. Elevii pot să aleagă un mijloc de contracepție care le convine cel mai mult, în funcție de relațiile cu partenerul și preferințele sexuale. Posibil, dacă au o viață sexuală neregulată, și schimbă partenerii destul de des, atunci prezervativele sunt o alegere foarte bună. Însă dacă au un partener permanent, e mai bine să treacă la pastile contraceptive, spirală sau implant subcutanat.
Prezervativele se împart în timpul lecției, pentru ca elevii să înțeleagă ce este acesta, și posibil să-l aducă acasă să-l măsoare. Însă gratis, nimeni nu răspândește prezervative prin școli. În Danemarca funcționează o regulă: pentru orice măsură de profilaxie trebuie să plătești, spre exemplu pentru contraceptive sau prezervative. Unica ce poate acoperi asigurarea medicală – sterilizarea.
În timpul lecțiilor le povestim copiilor despre felurile sexualității, despre faptul că drepturile sexuale sunt egale pentru toți, că fiecare are dreptul să-și trăiască viața așa cum vrea el și că orice gen de relații între doi adulți sunt legale, iar violurile, pedofilia și abuzurile sexuale sunt ilegale.
O familie musulmană ar putea fi împotriva faptului că în școală copilului lor i se povestește despre studierea propriei sexualități. Sunt copii din familii etnice, părinții cărora le interzic să vină la lecțiile de educație sexuală, întrucât nu sunt de acord cu ceea ce se predă. Părinții spun: „Copiii nu au nevoie să știe despre contracepție, deoarece ei nu vor face sex până la nuntă. Iar după nuntă oamenii fac sex pentru a naște copii.” Dar în Danemarca educația sexuală este obligatorie, și părinții sunt chemați la școală pentru discuții.
Este important că fiecare om are dreptul la alegere. Și acest drept nu trebuie să fie limitat sau încălcat. Dacă lezezi drepturile femeilor sau a minorităților sexuale, aceștia vor suferi din diferite motive. Spre exemplu, în Danemarca bisexualii și transgenderii se simt mai puțin acceptați de societate decât homosexualii. Ca rezultat aceștia se ascund, deoarece cred că nu pot vorbi deschis despre viața lor. Ei suferă de serie de probleme, care au o legătură directă cu frica de a nu fi acceptați de către comunitatea în care locuiesc din cauza orientării lor sexuale. Asta poate fi narcomania, alcoolismul, tentative suicidale. Iată de ce este importantă prezența educației sexuale liberale în școli, care să fie orientată pe respectarea dreptului fiecărui om la autodeterminare, și nu pe discuții inutile despre ce e corect și ce nu.
Despre relațiile cu biserica
Biserica luterană de stat din Danemarca depinde foarte mult de guvernul danez. Biserica primește finanțări, dar totodată la nivel municipal plătește impozitele. Timp de 60 – 70 de ani în interiorul bisericii au avut loc numeroase dezbateri pe diferite subiecte, inclusiv introducerea educației sexuale în școli. În primul rând, în anii ’50 în biserică apare prima femeie-preot. Asta evident a stârnit nemulțumiri. Dar în scurt timp legea a fost modificată, s-au adăugat multe drepturi și libertăți în legislație, și biserica s-a văzut nevoită să accepte, spre exemplu, căsătoriile de același sex.
Educația sexuală în Rusia
În Rusia, spre exemplu, discuțiile despre sex sunt construite după principiul educației morale, în cadrul căreia homosexualitatea este percepută ca o gay-propagandă cu influențe negative. În Danemarca încă în anii ’60 – ’70 a avut loc revoluția sexuală, în urma căreia s-a stabilit că fiecare poate avea relații sexuale cu oricine dorește, dacă nu încalcă legislația țării, și nimeni nu are dreptul să-i judece pe alții. Ca efect, s-a înrădăcinat libertatea de exprimare, dreptul la determinarea propriei orientări sexuale și dreptul la alegerea partenerului de viață în limitele legislației. Pentru producerea acestor schimbări este nevoie de un proces cultural intens și prezența mai multor factori favorabili.
În Danemarca demult nimeni nu crede că poți schimba pe cineva, sau să faci din el ceva ce acesta nu poate fi. Din contra, în Danemarca toți cred că dacă îți oferă posibilitatea să-ți dezvolți sexualitatea și abilitățile sociale aferente ei, într-un mediu favorabil, tu nu vei suferi. Din contra, te vei simți fericit, integru și sănătos. Chiar mai mult, vei fi acceptat de societate și apărat de legislație. Noi nu credem în propaganda că toți homosexualii sunt pedofili și violează copiii, ținându-i departe de valorile morale adevărate.
În Rusia noțiunea de homosexualitate este cel mai des asociată cu pedofilia. Foarte mulți până acum cred că homosexualitatea este rezultatul unei propagande. Dar de fapt, homosexualii sunt adulți care întemeiază o relație cu un partener care împărtășește aceleași convingeri și preferințe. Iar asta nu este pedofilie. În Rusia aceste două noțiuni se contopesc și sunt identic respinse, încadrându-se în contextul tradițional – moralistic de acolo, situație omogenă cu Danemarca anilor ’50.
Noi în școlile daneze învățăm adolescenții că ei pot să fie cine vor, că au dreptul să fie respectați și să respecte pe alții, și că sunt foarte importanți pentru societate. Recunoașterea și acceptarea – înseamnă „bine, tu ești diferit, eu te accept așa cum ești – tu ai permisiunea mea să fii diferit”. Noi schimbăm accentul pe: „Tu ai dreptul să fii cine vrei să fii, și pentru asta nu ai nevoie de permisiunea cuiva”.
Educația sexuală în Moldova
În medie, tinerii din Moldova îşi încep viaţa sexuală pe la vârsta de 16 ani şi puţini dintre ei primesc la timp o educaţie în acest sens. Rezultatul se vede în numărul avorturilor făcute de adolescente, dar şi în cel al cazurilor de boli cu transmitere sexuală, scrie Publika.
Statisticile privind infecţiile cu transmitere sexuală la o sută de mii de copii până în 14 ani sunt îngrijorătoare. 10,5 la sută au fost diagnosticaţi cu sifilis, iar 11,4 la sută au avut infecţii ano-genitale prin virusul herpetic . Alţi 6,8 la sută au avut gonoree. Dar au fost depistaţi doar 8 tineri sub 17 ani purtători ai HIV, cu 6 mai puţini decât în 2008.
În ceea ce priveşte lipsa de educaţie sexuală, aceasta se vede în faptul că multe minore devin mame. Anul trecut s-au născut 68 de copii ai căror mame aveau sub 16 ani. Alte patru mii de naşteri au fost înregistrate la mame cu vârste între 16 şi 19 ani.
În plus, aproape 1.600 de adolescente au recurs la avort ca să scape de o sarcină nedorită. Iar 20 la sută dintre tinerii care şi-au început viaţa sexuală au avut doi sau mai mulţi parteneri într-un an.
