Victor și Ariadna sunt elevi în clasa a VIII-a, la liceul „Ștefan cel Mare” din orașul Șoldănești. Perioada de pandemie și carantină le-a schimbat modul viață, în primul rând prin faptul că studiile de pe băncile școlii s-au mutat în fața calculatoarelor. Totuși, tinerii continuă să mențină un mod de viață activ, chiar dacă sunt blocați în case. Cum le reușește acest lucru, vedeți în textul de mai jos.
Ariadna Bobeică, despre prima sa carantină: Viața este prea scurtă pentru a fi amânată. Trăim o realitate, o realitate banală, de care putem fugi, dar nu ne putem ascunde. COVID-19 a venit peste noi ca o bombă fulger, care în foarte puțin timp a devenit știrea anului. În opinia mea, această pandemie este o criză la nivel global de sănătate care e mult prea avansată pentru timpurile noastre. Marea consecință produsă de pandemie a fost și este sistarea tuturor activităților.
Ce face lumea în carantină? Este o întrebare frecventă în această perioadă.
Nu voi răspunde la general pentru că fiecare are diferite activități, dar voi reda succint cum arată carantina în viața mea. În primul rând, eu respect carantina. Stau izolată acasă (sunt norocoasă că trăiesc la casă pe pământ), îmi spăl frecvent mâinile, am o alimentație rațională și sănătoasă, nu sunt în contact cu persoane străine.
Majoritatea adolescenților se plâng pe motiv că ar fi plictisitor în carantină, însă pentru mine e interesant. Această carantină este perioada care m-a făcut să ma redescopăr, să mă înțeleg mai bine pe mine însămi și să mă fac înțeleasă de alții. Am început să mă ocup mai intensiv cu sportul, ceea ce e foarte bine pentru că mă simt cu mult mai bine în propriul corp, și nu în ultimul rând am început să mă dezvolt moral și spiritual, anume citind. Am început a depune mai mult efort și mai multă dedicare în ceea ce până la carantină o făceam cumva cam fără motivație și am înțeles că viața începe acolo unde frica se termină, și nu în ultimul rând încerc să fiu fericită cu ceea ce am, în timp ce lucrez să obțin ceea ce vreau.
Nu uităm și că afară e primăvară. Au început lucrările agricole și, dacă totuși e carantină, nimic nu mă împiedică să dedic ore în șir muncii prin grădină.
În această perioadă, avem foarte multe oportunități frumoase. Bucurați-vă și voi de ele, alături de cei dragi, făcând lucruri frumoase și, nu în ultimul rând, motivaționale! Trăiți simplu, visați mult, fiți recunoscători, oferiți iubire, zâmbiți mereu! Dacă ne înfruntăm frica și grijile vom simți libertatea!
La final, țin să mulțumesc tuturor cadrelor medicale pentru tot efortul pe care îl depun pentru a ține sub control acest virus! Împreună vom reuși, vom învinge COVID-19!
Victor Babcinețchi, despre prima sa carantină: Carantina – un cuvânt simplu, dar greu de depășit. Trăiesc multe experiențe frumoase și distractive în această perioadă. În carantină mi-am dat seama că am devenit mai independent și sigur pe mine, iar asta este datorită muncii pe care o depun pentru lecțiile online.
Mă trezesc în fiecare dimineață cu fața la calculator și începem să comunicăm cu profesorii, ei ne încurajează, ne fac consultări psihologice, au grijă să ne întrebe de starea de sănătate. Nu ne permit sa stăm mult în fața calculatorului și ne dau mai mult însărcinări pe care trebuie să le face de sine stătător.
Am oportunitatea să citesc mai mult și îmi place foarte tare. Am început să mă ocup mai intensiv cu sportul, am descoperit noi filme/seriale și multe alte activități din mediul online. De asemenea, de când suntem în această perioadă de urgență, îmi permit să mai trag câte un pui de somn.
Deoarece sunt la casă pe pământ și au început lucrările agricole, încerc să fiu de ajutor părinților: sădim copaci, punem legume în pământ, facem ordine prin ogradă.
Nu uit nici de colegii mei din Organizațiile de Tineret (Nepoțeii Grijulii, Consiliul de Tineret, Urban Șoldănești, U-REPORT). Încercăm să ne motivăm unul pe celălalt că totul va fi bine și în curând ne vom vedea. Îmi este dor și de colegi, profesori de școală. Nu m-am gândit vreodată că voi dori atât de mult la școală. Eu am luat această carantină ca pe o provocare și o respect cu strictețe. Chiar am început să fiu mândru de mine și personalitatea mea.
Carantina ne-a prins pe toți așa cum ne-a prins: fără pregătire psihologică sau emoțională și cu multe alte neajunsuri. În această situație, indiferent de vârstă, statut social sau job, majoritatea oamenilor trăiesc și experimentează același lucru: prima carantină din viața lor. Dacă ai și tu o istorioară despre prima ta carantină, pe care ai vrea să o împarți cu cititorii noștri, nu ezita să ne scrii!
