Noi continuăm să vă aducem istorii din casele oamenilor. Chiar dacă suntem cumva blocați, viața nu se oprește în loc. Da, suntem în carantină, iar asta înseamnă că trebuie să ne adaptăm condițiilor și să mergem mai departe. Cristian Chiaburu este un tânăr tare pasionat de muzică, care a reuşit să-şi transforme pasiunea într-o sursă de profit. Odată cu declararea stării de urgenţă în ţară şi trecerea la carantină, Cristian recunoaşte că rutina sa zilnică, ca şi a tuturor, a trecut prin schimbări mai mult sau mai puţin benefice. Cum îşi petrece timpul, dar şi cum sună pentru el carantina, vedeţi mai jos.

Carantina, cu siguranță, ne-a surprins pe toți într-un mod nu tocmai plăcut. Și eu am fost foarte dezamăgit când, încă din luna februarie, au început să se anuleze diferite concerte și evenimente private, muzica fiind unica mea sursă de venit. Atunci când s-a închis și sala de sport, am înțeles că devine grav (sportul pentru mine fiind un hobby foarte important din punct de vedere psihologic, dar și fizic – din cauza unor traume la coloană). Cred cu tărie, însă, că fericirea noastră nu depinde de ceea ce se-ntâmplă-n jur, ci de atitudinea noastră față de ceea ce se-ntâmplă – modul în care percepem. Carantina mi-a luat multe, dar mi-a dat ceva de care aveam nevoie foarte mult – timp. Acum nu mai este nevoie să stau până la ora 12 noaptea la studio ca să exersez la instrument, nu mai este nevoie să citesc doar 10-15 minute cât am pauză între activități, nu mai este nevoie să-mi sacrific somnul (sănătatea) ca să le reușesc pe toate etc. Am reușit să mă apuc de lucrurile care erau în planul meu de ceva vreme și tot nu reușeam să găsesc timp. Deci, s-ar putea ca această carantină să aibă un efect foarte pozitiv din punctul de vedere al dezvoltării personale.

Imagine din carantina lui Cristian

Imagine din carantina lui Cristian

Carantina o să se termine cândva, dar ceea ce-am învățat și ce-am studiat în acest timp liber nimeni și niciodată n-o să mi le ia. Adică e foarte important să profităm la maximum de oportunitatea oferită și să nu ne plângem de milă 24/24 (chiar dacă avem motive). Am adoptat niște obiceiuri importante pentru starea psihologică de bine, care ajută foarte mult în timpul acestei perioade.

# În fiecare seară, îmi ofer cinci minute ca să contemplez cinci lucruri pentru care sunt recunoscător/mulțumitor/mândru că am reușit să le fac astăzi. Asta ajută foarte mult la concentrarea atenției noastre asupra părții pozitive a vieții și sunt sigur că toată lumea are câte ceva frumos în fiecare zi.

# Al doilea obicei este să scriu în fiecare seară într-un caiet câteva lucruri (patru-cinci) pe care le voi îndeplini următoarea zi. Suntem mult mai predispuși să ducem până la capăt ceva dacă scriem asta, ceea ce m-a organizat foarte mult.

Restricțiile și pedepsele sunt un mod bun de a ne menține organizați. Una dintre restricții este să nu mănânc până nu fac jumătate dintre lucrurile pe care mi le-am propus pentru ziua de astăzi (sună straniu și dureros, dar nu e. Oamenii pot sta fără mâncare foarte mult timp. Și datorită faptului că am exploatat acest lucru de foarte multe ori, pot să nu mănânc mai mult de 36 de ore fără ca să simt foame. Toți pot să facă asta și chiar recomand).

Sunt sigur că nu am să pierd timpul pe chestii redundante cum ar fi serialele, dar seara, când termin tot ce mi-am planificat, nu mă simt vinovat să stau întins în pat la un film bun sau un masterclass interesant despre ceea ce mă interesează. Ideea pe care vreau s-o expun este că trebuie să scoatem tot ce e mai bun din orice, inclusiv din carantină.

N-o să dureze veșnic. Atunci când vei ieși din carantină vei fi fericit că ai petrecut câteva luni ca să te dezvolți sau vei fi trist pentru că ai pierdut câteva luni în zadar?


L-am rugat pe Cristian să ne răspundă la întrebarea „Cum sună pentru tine carantina?” prin nişte improvizaţii. Vedeţi ce-a ieşit, mai jos.


Carantina ne-a prins pe toți așa cum ne-a prins: fără pregătire psihologică sau emoțională și cu multe alte neajunsuri. În această situație, indiferent de vârstă, statut social sau job, majoritatea oamenilor trăiesc și experimentează același lucru: prima carantină din viața lor. Dacă ai și tu o istorioară despre prima ta carantină, pe care ai vrea să o împarți cu cititorii noștri, nu ezita să ne scrii!

Autoare: Alina Țurcan