Limba este un organism viu și un cuvânt rămâne viu atâta timp cât este rostit. Dăruiți viață cuvintelor de mai sus, nu le lăsați la categoria de cuvinte uitate ale Moldovei. Ele trebuie rostite pentru a defini sensul acelor lucruri pe care le poartă.
# Alac – Cuvântul provine din maghiară de la alakor. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase. . Spic (sau fir) de alac.
# Baier – Cuvântul provine din limba latină de la bajulus. Împletitură de lână de care se prinde sau se leagă ceva: cămașa țărănească are la guler două baiere. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns.
# Cață – Originea cuvântului este necunoscută. Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. Unealtă constând dintr-un băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile.
# Cujbă – Cuvântul provine din limba sârbă de la gužba. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie.
# Ghiuj – Cuvântul provine din limba albaneză de la gjysh „bunic”. Om bătrân (și ramolit, neputincios). Bătrîn decrepit, ramolit.
# Vraci – Cuvântul provine din slavă de la vračj. Doctor; tămăduitor. Popular se zice doftor sau magia și medicina fiind inseparabile în trecut (și azi încă la țară): boalele, ce se cred produse de duhuri rele, sunt alungate cu anumite formule, cu descântece, mai mult șoptite decât rostite.
