Natalia Tanasiiciuc este o tânără moldoveancă foarte talentată care reușește zi de zi să înfrumusețeze imaginea țării noastre peste hotarele acesteia, prin aportul ei în muzica clasică, fiind soprană și cântând pe marele scene din Norvegia, Marea Britanie, Italia, România, Rusia, Finlanda, Estonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Kazahstan, Armenia.
Cum e să cânți departe de casă și să știi că ai o misiune foarte frumoasă
„Pentru mine orice evaluare presupune maximum responsabilitate, concentrare și dedicație. Indiferent de locație și proporții, tot ce fac – fac cu inima. Așa e și când se întâmplă să cânt în afara țării, ceea ce acum a devenit frecvent, întrucât încerc să construiesc o carieră internațională. Desigur, responsabilitatea se mărește, deoarece odată cu mine, prin arta mea în fața tuturor ajunge și imaginea țării din care vin, munca tuturor celor care m-au descoperit și învățat, investițiile familiei mele și nu în ultimul rând – ambiția mea.” spune Natalia
Palmaresul Nataliei Tanasiiciuc
„Fiecare competiție (iar de-a lungul anilor ele s-au adunat in jur de 35) mi-a dăruit un strop de curaj, mai multă încredere în sine și dorința de a munci. Am câteva premii la care țin enorm” adaugă Natalia.
Premiul Mare la Crizantema de argint
Premiul 1 la Crizantema de Aur – pentru că romanțele noastre îmi sunt atât de dragi și aproape sufletului;
Jocurile Delfice pentru Artă – medalii de argint și bronz – competiție în care am pășit pentru prima dată anume în compartimentul Canto academic.
Premiul special Le Grand prix d’Opera la București – eveniment care m-a marcat pentru o viață, căci acolo am întâlnit oameni care mi-au schimbat viitorul și care cred în mine, cea de azi. O experiență frumoasă la Portofino în 2015 ca finalistă printre 10 din 120;
Vox Artis de la Sibiu 2015 – premiul 3 – concurs la care am aplicat practic în ultima zi și a fost cu succes și, cel mai
Selectată printre 27 de tineri din peste 2500 de pretendenți din lumea întreagă pentru concursul Neue Stimmen în Germania unde, deși nu am ajuns în finală, am descoperit multe adevăruri și despre mine, și despre meseria mea.
Colaborare cu țările scandinave
„Colaborarea cu țările scandinave, în special cu Den Norske Opera & Ballet din Oslo, Norvegia a început propriu-zis în stagiunea 2014 – 2015, dar am ajuns acolo nu grație baghetei magice, ci în urma unei audiții în toamna anului 2013 pentru care am fost propusă după participarea la concursul Le Grand Prix d’Opera din vara aceluiași an. O casă de operă de toată frumusețea, impozantă și echipată performant – primul meu teatru după cel de acasă, în care am lucrat timp de un an ca solistă, angajată pentru 3 producții cu un rol de frunte (Micaela din Carmen de G. Bizet) și 2 personaje secundare. În total peste 25 de spectacole, un șir de concerte solo și o experiență de valoare. Și astea toate la 23 ani.
În teatrul din Oslo am legat prietenii frumoase. Colegii sunt foarte cumsecade, din prima repetiție au făcut totul ca să mă simt „de-a casei”. Un privilegiu e că, fiind un teatru deși modern, dar deja afirmat, am avut ocazia să cunosc artiști, dirijori, regizori celebri din întreaga lume, să ascult și să văd arta lor pe viu, să învăț de la ei omenia și simplețea. Doar câteva nume: Hui He, Ricardo Massi, Pretty Yende, Aurelia Florian, Daniel Johansson, John Fiore, Calixto Bieito, Fabien Gabel, James Gaffigan, Tatjana Gurbaca, etc.
Fără public nu am exista noi, artiștii. În Oslo publicul e foarte sensibil. Deși aparent rece datorită temperamentului nordic, e generos și primitor. Sunt oamenii care nu vin la operă întâmplător, ci cu intenția anume de a vedea o montare anume, de a asculta ambele distribuții, de a cunoaște filosofia conceptului regizoral și descifrarea celui muzical, etc. De fiecare dată, după aria Micaelei, mă răscoleau emoții nepământești atunci când primeam aplauze pe scena deschisă și auzeam „Bravo!” în repetate rânduri, deși nu aveam pe nimeni in sală, toți în acel moment erau de un sânge cu mine.” se destăinuie Natalia.
Despre Norvegia
Norvegia este o țară total diferită de spațiul cu care suntem obișnuiți. Pe lângă frumusețea naturii care în acest caz devine monumentală, atemporală, are un specific aparte, scandinav. Aparent rece, ca și oamenii ei, țara asta te învață cum să te bucuri de soare (oaspete mai rar, dar tare dorit) dar și de fiecare picătură de ploaie, fulg sau adiere de vânt. Începi să savurezi viața așa cum este ea, să trăiești în bucuria adevărată a zilei de azi: ninsorii de poveste sau a unei plimbări la ora 2-3 într-o noapte albă (așa cum obișnuiam alături de soțul meu) sau a unui picnic în sânul naturii sau, pur și simplu, a liliacului îmbătător de lângă casa.
Îmi pare rău că am văzut tare puțin din pitorescul ei. Însă am motive să mai revin! Și mă bucur că am ocazia să mă întorc acolo stagiunea viitoare, atunci voi încerca să recuperez toate câte nu le-am reușit: să văd Norvegia adevărată, „sălbatică”, să înnoptez la poale de munți și să respir frumusețea unei aurore.
Pe lângă muzică mă pasionează tot muzica
Dar nu sunt obsedată doar de clasică – ador folclorul, jazz-ul și orice muzică de calitate. În preajma mea răsună mai des Lăutarii și Sting decât fragmente din opere, pentru că așa îmi zice inima și pentru că muzica o port în suflet mereu. Îmi place dansul, colecționez cercei și tot felul de bijuterii și brodez cu mărgele. Am deja o colecție frumoasă de icoane și tablouri, pe care le lucrez dar și le dăruiesc cu drag. Mereu am o carte la îndemâna, dar recunosc, în era internetului am tot mai puțin timp pentru asta. Am un caiet cu citate și gânduri profunde pe care le transcriu, sper să revin și la acest obicei. Când mi-e greu, apelez la Psaltire. De Dumnezeu m-am apropiat încă de mică. Așa merg mai ușor prin viață.
După ce ai însușit și limba norvegiană, în total câte limbi vorbești acum?
„Aș fi vrut să spun că sunt poliglot, dar nu e așa. Sunt un om care are nevoie de timp și practică continuă și dacă nu le am, pierd și cunoștințele care le aveam până atunci. Așa s-a întâmplat cu limba mea de suflet – limba franceză, pe care la liceu o vorbeam fluent și pe care am aprofundat-o la cursuri foarte bune la Alianța Franceza, dar la care nu am mai revenit de vreo 5-6 ani, decât spontan primii 2 ani apoi, ajutând colegii de la alte facultăți pentru examene la Academie.
În schimb, citesc perfect, cânt și înțeleg integral textul ceea ce-mi facilitează munca cu repertoriul francez. Pretind să spun că vorbesc limba italiana – cea mai melodioasa limbă în viziunea mea. Am în plan să aprofundez și mai bine calitățile mele lingvistice.
Engleza este limba comunicării nu doar în business dar și în artă. Mă bucur că mă descurc și că aici în Marea Britanie voi avea toate condițiile să o vorbesc și mai natural. Ca nativ vorbesc 2 limbi: limba mamei – româna și limba rusă. Înțeleg și încerc să vorbesc limba ucraineană (bunicii după tată erau din Ucraina). Mă descurc și cu textele din repertoriul german. Norvegiana, cu părere de rău, nu am învățat-o. Practic toți vorbesc o engleza foarte și foarte bună. Nu mi-am impus sa o fac, deși după 1 an acolo, deslușesc câte ceva și îi recunosc sonoritatea. Așa că întotdeauna este loc de mai bine.” completează Natalia.
Dorul de casă e o temă tabu
Dorul de casă e o temă tabu. Mi-a fost destul de greu la început. Deși aveam toate condițiile și eram absolut satisfăcută de modul meu de viață din Oslo, inima îmi zvâcnea de fiecare dată cu gândul la Moldova, la Mama, la tot ce înseamnă pentru mine Acasă. Când mă copleșește dorul, am observat că mă regăsesc în bucătărie. Gătesc ceva tradițional și încerc să regăsesc gustul și aroma ca la mama.
Pun o muzică de suflet și fac mâncare gustoasă. Câteodată, indiferent de oră, pot să încep să dansez. Da, da! Sunt foarte receptivă la ceea ce simte sufletul și corpul meu și nu ezit să o fac dacă vreau și dacă pot. Discuțiile zilnice cu mama sunt și ele o soluție. Dintotdeauna am avut o legătura puternică, deosebită cu Femeia care mi-a dat viață și cântecul care, de fapt, ține nemijlocit de ceea ce înseamnă pentru mine Acasă. Dar în ciuda la toate, încă nu mi s-a întâmplat niciodată la aterizare pe pământul nostru să ies din avion și făcându-mi cruce să nu am lacrimi în ochi…
Uneori îmi pare că nu am timp liber… deși știu că nu e așa. Pe lângă hobby-uri, îmi place să am grijă de mine, să îmi ofer timp doar mie pentru a-mi contempla gândurile și dorințele. Micile plăceri sunt foarte importante. În timpul meu liber încerc să iubesc mai mult lumina, liniștea, viața.
Următoarele concerte ale Nataliei
Acum mă aflu în Marea Britanie și fac parte din faimoasa Glyndebourne Company, ca artist a Jerwood Young Artists Program (anul acesta suntem 4). Ca membru voi avea parte de cei mai buni coach în materie de limbi, de stil, repertoriu, voi studia un rol principal, dar voi avea și oportunitatea să-l interpretez și pe scenă. Ni se oferă și câteva concerte pentru publicul select.
Producțiile sunt deosebite, de fapt, ca și anturajul. O casă de operă de toată frumusețea într-un spațiu mirific în afara orașului, loc în care auzi clar cum cântă păsărelele și vezi cum pasc oițele. Se lucrează cu dăruire ca prin intermediul operei să se ajungă la inimi. Deci încă o experiență deosebită, care se va solda cu reușite frumoase, cu siguranță.
După Marea Britanie revii în Norvegia sau acasă?
După ce finisez programul aici, am 3-4 zile să revin acasă să-mi îmbrățișez mama, să schimb valizele și să mă întorc în Oslo pentru jumătate de an, de data aceasta pentru 2 producții de toată frumusețea, ambele premiere. Sunt foarte fericită că am ales teatrul liric și pot fi, deși prin prisma unui personaj, eu însămi. Muzica sporește dublu orice joc actoricesc, de aceea – dublu fericită. Nu-mi rămâne decât să-mi doresc sănătate și ambiție competitivă pentru a reuși cu bine ceea ce mi-am propus. Și evident, pe cei dragi alături. Sunt un om care, vorba filosofului, simt mai mult decât înțeleg, de aceea mă simt foarte bine pe scenă, unde emoția vie devine albia mea dar, ca oricărui om cu sentimente, adesea îmi vine foarte greu, deși nu am așteptări și iluzii decât de la mine, mai cred în Bunătate, în Adevăr.
Natalia, ne-ai contagiat cu spiritul tău optimist, plin de vise și bunătate. Îți mulțumim mult de tot!
Text de Tatiana Besliu
