Te-ai întrebat vreodată ce este anxietatea și cum se manifestă? Anxietatea apare sub forma unei neliniști constante, a fricii fără un motiv clar sau a unor simptome la nivel fizic care pot provoca teamă. Psihologul Ștefan Popov explică ce se întâmplă la nivel fizic, emoțional și cognitiv atunci când anxietatea devine o problemă și când este nevoie de ajutor specializat.
Din perspectivă psihologică, anxietatea este legată de frică, însă cele două stări nu sunt identice. „Frica, de exemplu, este o emoție orientată către un obiect concret. Anxietatea este mai difuză, uneori este frică fără motiv. E atunci când te îngrijorezi, dar nu ai o cauză clară și simți că ceva rău se va întâmpla”, explică Ștefan Popov.
Cum se manifestă anxietatea la nivel fizic, emoțional și cognitiv
Anxietatea nu se manifestă doar prin gânduri sau emoții. Organismul răspunde adesea prin diverse simptome fizice. „Cele mai frecvente simptome sunt tahicardia sau palpitațiile, dereglările de respirație sau dificultățile de respirație. Persoanele pot avea sentimentul că respiră aer «în gol» sau că nu le ajunge aer, ca o senzație de sufocare”, explică psihologul.
Efectele anxietății sunt resimțite și la nivel emoțional. „Anxietatea se manifestă prin nervozitate, stres, dificultăți de gestionare a stărilor emoționale, oboseală, iritabilitate și, în mare parte, stări copleșitoare de frică și neliniște”, precizează Ștefan Popov.
Anxietatea influențează și procesele cognitive, afectând modul în care gândim și procesăm informațiile. „La nivel cognitiv apar ruminațiile, numite mai nou overthinking, dificultăți de concentrare, dificultăți de focalizare a atenției și dificultăți de memorare. Memoria poate fi, de asemenea, afectată atunci când suntem în stare de stres sau anxietate.”
De ce apare anxietatea
Psihologul lămurește că perioada sarcinii, pentru un copil, poate juca un rol important în dezvoltarea predispoziției către anxietate. „Chiar și mediul de naștere, înainte de naștere, și starea emoțională a mamei în perioada sarcinii pot influența. Mama, în perioada sarcinii, dacă are un nivel de stres foarte puternic în diferite circumstanțe, poate crea deja o predispoziție copilului. Acesta se poate naște cu o tendință de a fi mai agitat, mai anxios, mai neliniștit, deoarece, din punct de vedere biologic, este pregătit să facă față unei lumi potențial periculoase și stresante. Astfel, se naște cu o predispoziție de a fi hipervigilent.”
Un rol important îl au și relațiile sociale. Sprijinul din partea celor apropiați poate influența modul în care o persoană gestionează stresul și predispunerea la anxietate. „Pe parcursul dezvoltării în copilărie, adolescență și maturitate, foarte mult depinde de factorii de reziliență din jurul nostru, care ne pot ajuta mai mult sau mai puțin să facem față stresului. De regulă, acești factori de reziliență sunt calitatea relațiilor sociale. Când calitatea relațiilor este șubredă sau bazată pe neîncredere, crește automat nivelul de anxietate, deoarece fricile fundamentale țin de respingere, singurătate și abandon.”
„Anxietatea poate fi un precursor al depresiei”
Nu orice stare de îngrijorare înseamnă o tulburare de anxietate. Un indicator important este cât de mult afectează această stare viața unei persoane. Potrivit lui Ștefan Popov, anxietatea devine o dificultate reală atunci când începe să influențeze ritmul de viață. „Devine clar că o persoană are anxietate atunci când viața devine disfuncțională și îi sunt afectate toate planurile vieții, precum alimentația, somnul, partea profesională și productivitatea. Persoana este afectată zilnic de simptome care îi reduc starea de bine și capacitatea de a se bucura de viață.”
Pe termen lung, anxietatea poate crește riscul dezvoltării depresiei. „Persoana încearcă să controleze totul, ceea ce consumă multă energie și duce la epuizare. Când apare sentimentul de neputință, poate apărea depresia. De asemenea, anxietatea cronică afectează sănătatea fizică, imunitatea și crește vulnerabilitatea la boli.”
Potrivit psihologului, ajutorul unui specialist poate fi necesar atunci când metodele proprii nu mai sunt suficiente și starea persistă. „Este normal ca unele persoane să încerce inițial să se descurce singure, dar dacă toate metodele sunt epuizate și problema persistă, este indicat să se apeleze la psihoterapie.”
„La nivel fiziologic, anxietatea este trăită similar la toate vârstele”
Anxietatea poate afecta orice persoană, indiferent de gen sau vârstă. Diferența apare mai mult la modul în care oamenii vorbesc despre ceea ce simt.
El explică faptul că femeile tind mai des să vorbească despre emoțiile lor și să caute sprijin, în timp ce bărbații pot evita să recunoască aceste stări din cauza presiunilor sociale. „Bărbații pot spune mai greu verbal că se confruntă cu anxietate, dar la nivel corporal reacțiile sunt aceleași.”
În ceea ce privește copiii și adolescenții, anxietatea se manifestă prin reacții similare celor întâlnite la adulți, dar poate fi exprimată diferit. „Diferența apare la nivel de exprimare și depinde de capacitatea adolescentului de exprimare emoțională. Copiii și adolescenții vorbesc mai puțin despre aceste stări, iar părinții ar trebui să observe agitația, tulburările de comportament sau de somn și să-și pună întrebări. La nivel fiziologic, anxietatea este trăită similar la toate vârstele”, precizează psihologul.
Atacul de panică este mai intens, dar de scurtă durată, în comparație cu anxietatea
Psihologul subliniază că un atac de panică este o formă intensă și bruscă a reacției anxioase. „Atacul de panică reprezintă aceleași reacții fiziologice, dar mult mai intense și de scurtă durată.”
Ștefan Popov precizează că în timpul unui atac de panică persoana poate simți că nu poate respira și că își pierde controlul. Atacul de panică durează între cinci și 30 de minute, cu puseuri foarte puternice. Ritmul cardiac crește brusc, iar persoanele pot avea senzația că fac stop cardiac din cauza palpitațiilor. „Apare senzația că nu îți ajunge aerul, că leșini sau că pierzi controlul asupra realității. Pot apărea senzații că pământul îți fuge de sub picioare, furnicături, amorțeli și amețeli. După episod corpul își revine treptat. Diferența față de anxietate este intensitatea și durata.”
