Până a povesti despre experiența Gimnaziului „Decebal”, am analizat în ce localități din Moldova învață cei mai mulți copii cu CES. Cea mai mare parte dintre ei, 2.245 de elevi (16,36 %), studiază în școlile din Chișinău, ceea ce se explică prin numărul mai mare de instituții de învățământ și de elevi din capitală.
Majoritatea copiilor cu CES din Moldova învață în gimnazii (5.658) și în instituții cu statut de liceu (3.784).
Educație
La Gimnaziul „Decebal” din Chișinău învață 304 elevi. Dintre aceștia, 42 (13,8 %) sunt copii cu CES care studiază atât în clasele primare, cât și în clasele gimnaziale. Directoarea școlii, Angela Vlădicescu, spune că instituția pe care o conduce este printre primele din municipiul Chișinău care au deschis un centru de resurse pentru educație incluzivă. S-a întâmplat în anul de studii 2013/2024, înainte ca instituția să fie reorganizată din Gimnaziul Internat nr. 2 în Gimnaziul „Decebal”.
Comparativ cu alte școli, Angela Vlădicescu spune că aici învață printre cei mai mulți elevi cu CES. Majoritatea sunt copiii cu tulburarea de spectru autist, cu reținere în dezvoltare mintală și cu deficiențe de învățare.
Probabil părinții au încredere în noi. Avem experiență, știm să lucrăm cu ei.
Angela Vlădicescu, directoarea Gimnaziului „Decebal”
Directoarea lămurește că majoritatea copiilor vin la școală neînsoțiți de părinți și au lecții obișnuite împreună cu ceilalți elevi tipici. Cei care au o formă de CES mai gravă (cum ar fi tulburarea de spectru autist) sunt însoțiți de un părinte. „Unii stau la lecții, alții așteaptă pe hol. Este important să fie prezent un părinte pentru a interveni în cazurile de criză.”
În funcție de forma de CES pe care o au copiii, aceștia obișnuiesc să fie prezenți la două sau trei lecții. Ei învață după un curriculum modificat, care este simplificat și adaptat la necesitățile și la potențialul pe care îl au. Pentru fiecare oră profesorii trebuie să pregătească fișe individualizate. Acestea includ exerciții mai simple sau mai detaliate, explicații suplimentare, sarcini practice sau fișe de lucru care să ajute copilul să înțeleagă și să parcurgă materialul conform capacităților sale. Ulterior, elevii merg la centrul de resurse, unde împreună cu cele trei cadre didactice de sprijin au activități speciale. Școala are și un logoped, dar și un psiholog care organizează exerciții individuale sau de grup.
Cadrele didactice de sprijin sunt profesori specializați care lucrează cu copiii cu cerințe educaționale speciale, pentru a-i ajuta să se integreze și să progreseze la școală.
Provocările cu care se confruntă profesorii și cadrele didactice de sprijin
Ecaterina Calaraș este profesoară de limba și literatura română. Pentru ea cea mai mare provocare este numărul mare de copii cu CES în clase. Spre exemplu, în clase cu 25-30 de elevi, patru sau cinci sunt cu CES. Spune că este dificil să acorde atenție suficientă unui copil cu cerințe educaționale speciale într-un colectiv mare.
O altă dificultate despre care menționează este insuficiența de cunoștințe pe care le are despre diagnosticele copiilor. „Nu știu mereu cum ar trebui să mă port în anumite situații, ce să fac, care este primul ajutor pe care ar trebui să-l ofer.” De aceea, și-ar dori să beneficieze de instruiri ce țin de educație incluzivă.
Potrivit datelor din Barometrul Școlar, în ultimii cinci ani 75 % dintre profesorii din Moldova au beneficiat de instruiri privind educația incluzivă. În același timp, 56 % spun că ar avea nevoie de astfel de formări.
O altă necesitate despre care vorbește Ecaterina Calaraș este existența unor materiale didactice deja pregătite și adaptate pentru elevii cu CES.
Eu am 18 ore pe săptămână și puțin timp pentru a mă pregăti pentru lecții. Într-o clasă în care predau sunt doi copii cu CES, doi copiii care au venit de peste hotare și nu cunosc limba română, dar și câțiva care au dificultăți de învățare, însă cărora încă nu li s-au documentat cazurile. Ca să merg la o lecție, trebuie să pregătesc câte șase-șapte fișe diferite, individualizate, ca să-i pot implica pe toți în activitate.
Ecaterina Calaraș, profesoară de limba și literatura română
Pentru că predă limba și literatura română, profesoara este ajutată deseori de cadrele didactice de sprijin. „Fiind o disciplină mai accesibilă, doamnele de la centrul de resurse mă ajută des. Se întâmplă ca un copil din clasa a VI-a să fie la nivelul clasei a II-a sau a III-a. Ele cunosc foarte bine potențialul copilului și elaborează fișe adaptate. La clasele primare tot este mai ușor, dar la fizică sau la istorie este mai dificil.”
Necesitatea unor manuale adaptate
O soluție pe care o vede Ludmila Ciobanu, cadru didactic de sprijin, cât și profesorii din instituție, este crearea unor manuale adaptate pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. Chiar dacă nu ar fi „soluția ideală”, ar ajuta profesorii la pregătirea pentru lecții.
Manualele sunt făcute pentru copiii tipici. Dacă ar exista manuale simplificate, pe același program, ar fi mai ușor pentru profesori. S-ar putea orienta după ele, nu ar trebui să inventeze totul singuri. Ar trebui să fie două sau trei variante de exerciții, fiindcă fiecare elev este diferit și are nevoie de un nivel diferit de dificultate.
Ludmila Ciobanu, cadru didactic de sprijin
Începând cu anul 2027 și până în 2029 în școlile din Moldova vor ajunge manualele noi adaptate după noul curriculum școlar. Acestea vor fi tipărite în patru culori, vor avea copertă plastifiată, fonturi adaptate vârstei elevilor, spațiere corespunzătoare și imagini de înaltă rezoluție. De asemenea, manualele la biologie, fizică, chimie, matematică și informatică pentru clasele a VIII-a, a IX-a, a XI-a și a XII-a vor deveni digitale și interactive. În prezentarea MEC nu a fost menționată elaborarea unor manuale adaptate pentru elevii cu CES.
Chiar dacă au câteva jocuri pentru dezvoltarea proceselor cognitive, Ludmila Ciobanu zice că acestea nu sunt suficiente. Centrul de resurse ar trebui să mai fie dotat cu jocuri pentru atenție, cu jocuri pentru dezvoltare psihică și cu activități pentru dezvoltare socio-emoțională. „Ar fi nevoie de multe materiale, deoarece noi lucrăm pe toate domeniile cu acești copii. Încercăm să-i ajutăm să se adapteze societății.”
Menționăm că pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării (MEC) sunt disponibile câteva resurse pentru cadrele didactice care lucrează cu copiii cu CES. Unele dintre ele au 10 ani de când au fost publicate, altele au fost realizate în 2025.
40 la sută dintre profesori și manageri școlari consideră că resursele existente sunt suficiente pentru a asigura incluziunea educațională a copiilor cu CES sau cu dizabilități. Totuși, cele mai mari lipsuri sunt la capitolul tehnologii asistive, cum ar fi cititoarele de ecran sau lupele electronice, dar și în ceea ce privește fondurile necesare pentru acest proces.
Temele pentru acasă și evaluarea unui elev cu CES
Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale evaluarea se realizează după aceleași criterii ca pentru ceilalți elevi, însă este aplicată în baza planului educațional individualizat. Notele obținute la evaluări sunt trecute în catalog și sunt luate în considerare la calcularea mediei semestriale.
Elena Arseni, care este și ea cadru didactic de sprijin, spune că în procesul de notare al elevilor profesorii colaborează cu centrul de resurse. „Le spunem cum a lucrat copilul. De exemplu, la prima sarcină poate a lucrat independent, la a doua a avut nevoie de ajutor, iar la a treia a fost greu și au lucrat împreună. Sunt copii cu cerințe educaționale speciale care citesc, dar nu înțeleg ce citesc, și atunci este nevoie de un adult care să le explice.”
De obicei, elevii cu CES nu susțin evaluările în clasă, ci la centrul de resurse, unde cadrul didactic de sprijin le oferă explicații suplimentare.
Referitor la temele pentru acasă, Elena Calaraș precizează că elevii cu CES primesc sarcini diferite de cele pe care le au copiii tipici. Acestea sunt formulate în funcție de potențialul pe care îl are elevul. Profesoara de limba română menționează că implicarea părinților în procesul educațional este important.
Este mult mai ușor atunci când și părintele lucrează cu copilul acasă. Atunci se vede rezultatul și la școală putem lucra mai ușor.
Elena Calaraș, profesoară de limba și literatura română
Examenele de absolvire a clasei a IX-a
La finalul clasei a IX-a elevii din Moldova susțin trei sau patru examene de absolvire. Pentru elevii cu CES sesiunea de evaluare nu este o excepție. Ei susțin examenele finale după aceleași probe ca și ceilalți elevi, dar în condiții speciale și după un curriculum modificat sau adaptat.
Apropo, regulamentul spune că doar elevii claselor a IV-a și a IX-a care studiază în baza unui curriculum modificat sau adaptat pot fi admiși la examenele de finalizare a studiilor în condiții speciale.
Pentru elevii care au dizabilități motorii sau neuromotorii și învață după curriculum modificat durata probei scrise poate fi extinsă cu până la 60 de minute. De asemenea, examenele ar trebui să fie susținute în spații adaptate necesităților, cu iluminare adecvată sau cu reducerea stimulilor vizuali și auditivi. În unele cazuri elevii pot fi însoțiți de un asistent individual sau pot susține examenul separat de grup.
În plus, elevii cu deficiențe de vedere pot susține proba la calculator sau pot asculta sarcinile de la un asistent care i le dictează. În cazul în care copilul are deficiențe locomotorii, examenul poate fi susținut acasă. Pentru cei care nu pot scrie sau citi poate fi desemnat un asistent care să îi ajute în timpul probei.
Ulterior, elevii primesc aceleași documente de absolvire care confirmă nivelul de studii obținut. În diploma de absolvire este indicat „PI” – program individualizat. Astfel, elevii cu CES își pot continua studiile la instituții de învățământ profesional tehnice. Directoarea Gimnaziului „Decebal”, Angela Vlădicescu, spune că instituția monitorizează activitatea absolvenților de clasa a IX-a timp de un an.
Datele de la UNICEF arată că peste 50 % dintre absolvenții cu CES și/sau cu dizabilități nu-și continuă studiile după absolvirea gimnaziului.
Incluziune
33 % dintre elevii din Moldova spun că au fost martorii unui caz în care copiii cu cerințe educaționale speciale și/sau cu dizabilități au fost discriminați. Totodată, datele arată că 26 % dintre cadrele didactice nu ar accepta în școală copii cu dizabilități fizice, 20 % nu ar accepta copii cu tulburări de dezvoltare și 16 % nu ar accepta copii cu deficiențe senzoriale.
Pentru a facilita integrarea copiilor cu CES în colectivele de elevi și profesori, Olga Carp, psihologa gimnaziului, preferă activitățile în grup. Uneori separă colectivul în două jumătăți pentru a eficientiza procesul de lucru. „De cele mai multe ori ne aranjăm în cerc și facem exerciții de dezvoltare socio-emoțională, învățăm despre egalitate.” La disciplina „Dezvoltare personală” diriginții analizează împreună cu elevii studii de caz ce țin de incluziune. Astfel, spune psihologa, aceștia reușesc să înțeleagă mai bine problemele cu care se confruntă copiii cu CES și acceptă mai ușor anumite situații.
De asemenea, de Ziua Mondială a Sindromului Down sau de Ziua Internațională a Conștientizării Autismului în școală au loc diverse activități. De exemplu, de Ziua Sindromului Down, psihologa a instruit un grup de elevi care le explicau colegilor lor mai mici de ce marcăm această zi și care este semnificația palmelor galbene.
La orele de limba și literatura română Elena Calaraș alege deseori pentru lectură texte care ar putea să-i sensibilizeze pe elevi. Multe dintre ele sunt despre animale sau oameni care au trăit situații mai grele în viață și au învățat să le depășească. „Copiii devin mai sensibili în astfel de situații și încearcă să se pună în locul celuilalt.” De asemenea, pregătește pentru ore și filmulețe scurte, fiindcă, spune ea, elevii au nevoie să vadă și să audă, nu doar să citească.
Cum se rezolvă o situație de conflict între un copil cu CES și un copil tipic
Angela Vlădicescu spune că rareori se întâmplă situații de conflict între un copil cu CES și unul tipic. „Elevii tipici văd prezența copiilor cu CES în școală drept o normalitate. Sunt empatici, mai ales pentru că sunt împreună din clasa întâi. Când ajung în clasele mai mari, deja se cunosc bine și se ajută reciproc. Dacă vine cineva din exterior, văzând că ceilalți se comportă bine, se conformează și el.”
Totuși, dacă se întâmplă un caz de conflict, în rezolvarea acestuia sunt implicate ambele părți. Directoarea precizează că la ședințe sunt prezenți psihologa, dirigintele și cadrele didactice de sprijin.
Avem o discuție prietenoasă în care le explicăm foarte simplu ambilor copii cum ar fi trebuit să reacționeze în situația respectivă.
Angela Vlădicescu, directoarea Gimnaziului „Decebal”
Psihologa gimnaziului, Olga Carp, menționează că în situațiile de criză ea lucrează individual cu copilul tipic, iar cadrele didactice de sprijin – cu copilul care are cerințe educaționale sociale. „Elevului tipic îi vorbesc despre egalitate și incluziune. Ulterior, avem o ședință comună.”
Olga Carp subliniază și importanța consilierii părinților. „Atât timp cât părintele se simte bine și este echilibrat, și copilul se simte bine.” Din acest motiv psihologa are întâlniri cu părinții în care vorbesc despre schimbările pe care le-ar putea face aceștia pentru a-și îmbunătăți starea de bine. Din observațiile sale, Olga spune că majoritatea părinților sunt deschiși să colaboreze, deoarece înțeleg că ar putea primi ajutorul de care au nevoie.
Experiența unui adolescent cu cerințe educaționale speciale
Mariana Lupăcescu este mama unui adolescent de 14 ani neurodivergent. Tânărul a venit la Gimnaziul „Decebal” în clasa a V-a și timp de doi ani și jumătate s-a confruntat cu mai multe probleme.
Neurodivergența se referă la persoanele care gândesc sau reacționează diferit față de ceea ce este considerat obișnuit pentru majoritatea oamenilor de aceeași vârstă. De exemplu, procesează informația mai rapid sau mai lent, au sensibilitate crescută sau redusă la sunete, lumină, texturi sau înțeleg diferit limbajul sau emoțiile altora. Chiar dacă, în sine, neurodivergența nu este un diagnostic, poate include o afecțiune diagnosticată, precum autismul sau tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Aproximativ 15-20 % din populația lumii prezintă semne de neurodiversitate.
Mariana spune că procesul de adaptare în clasa a V-a a fost grea. „A avut conflicte cu niște copii din clasă. La finalul anului primise un diagnostic oncologic.” În clasa a VI-a a învățat de acasă, iar în clasa a VII-a a revenit la școală. Odată cu reîntoarcerea s-a schimbat și diriginta clasei, ceea ce, spune mama adolescentului, a dus la îmbunătățirea situației.
Copilul învață după un curriculum modificat și zilnic participă la o lecție sau două. „Merge la orele la care îi este interesant – istoria, geografia, biologia, arta plastică. Eu nu-l însoțesc, pentru că e destul de independent și înalt funcțional. De asemenea, de trei ori pe săptămână are activități în centrul de resurse.”
Pentru că vine la puține lecții, copilul Marianei interacționează puțin cu colegii săi. În plus, fiind în perioada adolescenței, îi este mai dificil să stabilească relații de prietenie. „Eu văd că el nu se simte chiar bine.” Mariana își dorește ca fiul său să absolve gimnaziul și să-și continue ulterior studiile. „Nu știm în ce domeniu ar merge. Lui îi place să lucreze cu mâinile. Am văzut un atelier privat care organizează lecții de tâmplărie și de reparație.”
Cadre didactice pregătite să lucreze cu copiii cu CES este, în opinia Marianei Lupăcescu, unul dintre lucrurile care lipsesc sistemului educațional din Moldova. De asemenea, crede că ar trebui îmbunătățite condițiile din școli.
O treime dintre cadrele didactice și directori afirmă că infrastructura școlii este adaptată în totalitate sau aproape în totalitate pentru copiii cu dizabilități. Cea mai dificilă situație se înregistrează în cazul copiilor cu dizabilități senzoriale, de văz și auz: aproximativ 20 % dintre profesori și directori consideră că adaptările existente răspund suficient necesităților acestora.
În plus, Mariana menționează că ar trebui să avem grade de incluziune. „Nu este suficient să avem doar grad de incluziune integrală sau parțială. Copilul meu e înalt funcțional. El tinde către copiii tipici.”
Grupe de suport pentru copiii cu dizabilități severe
O modificare a Codului educației din acest an prevede crearea unor grupe de suport în școli pentru copiii cu dizabilități severe. Acestea vor fi create pentru maximum șase copii cu dizabilități intelectuale severe care vor beneficia de asistență din partea a două cadre didactice de sprijin.
Elevii vor continua să facă parte din clasele lor și vor participa la unele lecții și la activități extracurriculare alături de ceilalți elevi.
Gimnaziului „Decebal” face parte din Rețeaua Școlilor Model. De asemenea, instituția este implicată într-un proiect de educație incluzivă. Astfel, se planifică transformarea etajului 1 într-un spațiu destinat exclusiv copiilor cu cerințe educaționale speciale. Potrivit directoarei Angela Vladicescu, în sălile etajului vor fi oferite mai multe servicii, printre care kinetoterapie, masaj și activități pe interese. În plus, etajul va fi dotat și cu o cameră senzorială. Pentru a putea fi oferite aceste servicii, vor fi angajați specialiști.
Angela Vlădicescu spune că părinții vor avea posibilitatea să își lase copiii de la ora 9:00 până la ora 14:00 sau 15:00. „În această perioadă părinții vor avea posibilitatea să lucreze, să-și facă treburile casnice sau să-și ofere timp sieși. Știm cât de importantă este starea emoțională a părinților care au copii cu CES.”
În cadrul proiectului UNICEF „Împuternicirea copiilor, părinților, cadrelor didactice și comunităților pentru a promova educația incluzivă în Republica Moldova”, 27 de școli din nouă raioane ale țării primesc suport pentru a îmbunătăți accesul la educație incluzivă pentru copiii cu dizabilități și cu cerințe educaționale speciale, pentru copiii refugiați și cei din minorități etnice.
Profesorii, cadrele didactice de sprijin și părinții beneficiază de sesiuni de formare și de întâlniri de mentorat prin care învață cum să promoveze educația incluzivă.
