Pentru început, menționăm că singurul membru al echipei țării născut în Republica Moldova este schiorul Iulian Luchin. În acest material v-am povestit cum a făcut primii pași către cariera de sportiv de performanță și cum a reușit să se califice la JO 2026. Aici, Iulian ne-a arătat cum decurge o zi din viața sa în Satul Olimpic.
Elizaveta Hlusovici
Elizaveta Hlusovici, în vârstă de 18 ani, este cea mai tânără sportivă din lotul național al Republicii Moldova. Ea s-a alăturat echipei în 2024 și, în 2026, participă pentru prima dată la Jocurile Olimpice, în proba de schi fond. La ceremonia de deschidere a olimpiadei, sportiva a purtat drapelul țării împreună cu Iulian Luchin.
Tânăra este fiica biatlonistei Natalia Levcenkova, care ne-a reprezentat în competiții internaționale începând cu anul 2003. Și ea a purtat drapelul Moldovei la o ediție a Jocurilor Olimpice. Mai exact, la cea de la Torino, în 2006. În plus, atunci, Natalia a reușit să se claseze pe locul opt în cursa de 15 km individual. Până acum, aceasta rămâne cea mai bună performanță a sportivilor moldoveni la JO de iarnă.
Natalia, deși a concurat pentru Republica Moldova din 2003 până în 2010, s-a născut, și-a început cariera sportivă și a trăit mereu în Smolensk, Federația Rusă. Așa cum a menționat într-un interviu pentru Рабочий путь, tot din Smolensk, în 2010, în acea perioadă, ieșea din țară doar pentru a participa la antrenamente și competiții. În Republica Moldova venea doar de câteva ori pe an – la început și la final de sezon.
Cum a ajuns Natalia să reprezinte Moldova și de ce a încetat după șapte ani
Conform mai multor materiale despre Natalia, publicate pe diverse site-uri de știri rusești, aceasta s-ar fi alăturat lotului țării noastre, căci, fiind în echipa Rusiei, nu avea șanse să meargă la competiții internaționale. Respectiv, prin faptul că a ales Moldova, a putut continua să concureze la nivel mondial și să-și dezvolte cariera sportivă.
„Am fost o perioadă în echipa națională de seniori a Rusiei, în 1998-1999, dar am mers doar în cantonamente. Din păcate, nu am participat la etapele Cupei Mondiale – nu era nimeni să mă susțină sau să mă promoveze”, a recunoscut biatlonista în 2010.
Totodată, într-un alt interviu, a declarat că nu ar fi încetat să evolueze pentru Rusia, dacă antrenorii echipei naționale nu ar fi considerat-o „fără perspectivă”.
Nu am reușit să găsim declarații publice despre cum a ajuns în echipa Republicii Moldova, de aceea am contactat Federația Națională de Biatlon. Potrivit administratorului organizației, Petru Bria, biatlonista s-a autopropus să se alăture echipei noastre.
„Noi eram într-un cantonament în Ramsau, Austria. Eu eram atunci și președinte, și antrenor. Ea era pe cont propriu la pregătire, împreună cu antrenorul ei, mai târziu soțul ei. O cunoșteam de mai demult, dar atunci pentru prima dată m-a întrebat dacă ar putea să vină în echipa Republicii Moldova. Am zis «De ce nu? Dar trebuie de încercat de obținut mai întâi cetățenia». După care a fost un drum lung de obținere a cetățeniei, mai mult de doi ani.”
În sportul internațional, este permis ca un atlet să reprezinte o altă țară decât cea în care s-a născut. Ca să facă acest lucru legal, este necesar să fie cetățean al țării respective. Regula se regăsește în regulamentele tuturor federațiilor sportive internaționale și ale Comitetului Internațional Olimpic. Puțin mai târziu vom analiza beneficiile acestei practici pentru sportivi și pentru echipele cărora li se alătură, dar și relevanța acesteia în Republica Moldova.
Concurând sub drapelul Republicii Moldova, biatlonista a obținut rezultate remarcabile la mai multe competiții internaționale. Inclusiv, a cucerit medalia de aur la Campionatul European din 2008 și câte o medalie de bronz la Campionatele Mondiale de vară din 2008 și, respectiv, 2009.
Ultima sa evoluție pentru țara noastră a fost la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010, la Vancouver, Canada, unde s-a clasat pe locurile 52 (sprint feminin), 55 (urmărire) și 36 (individual). Motivul pentru care a decis să se retragă din lotul Republicii Moldova a fost insuficiența finanțării. „Întotdeauna au fost probleme, se întâmpla să mergem vara în cantonamente pe banii noștri. Prietenii ne ajutau, iar ulterior le returnam. Până în prezent, tot ne mai datorează bani”, afirma sportiva în 2010.
Federația Națională de Biatlon a negat datoriile: „Datorii față de Natalia, federația nu a avut”. Potrivit administratorului acesteia, biatlonista ar fi plecat pentru că născuse al doilea copil. „După nașterea celui de-al doilea copil a încercat să se întoarcă, dar nu s-a mai putut întoarce. Era și vârsta deja.”
La 14 ani distanță, întâmplător sau nu, fiica ei tot a ales să ne reprezinte țara. Datorită Nataliei, Elizaveta deține cetățenia moldovenească de la naștere, fapt care a simplificat procesul de alăturare la lotul național.
Până aici, dacă lăsăm deoparte condițiile în care mama sa a început să concureze pentru țara noastră și declarațiile ei la plecarea din sportul moldovenesc, pare că nu există nicio problemă și că ar trebui să ne susținem reprezentanta la JO 2026. Dar nu e chiar așa.
La o zi distanță de la ceremonia de deschidere a olimpiadei, în presa rusă a apărut un material despre tânăra schioare. Acesta indică faptul că Elizaveta l-ar susține pe președintele Federației Ruse, Vladimir Putin și că ar fi pentru războiul din Ucraina.
Concluziile au fost trase după ce s-a depistat că pe VKontakte, cea mai mare rețea rusească de socializare, Elizaveta făcea parte din mai multe grupuri rusofile, inclusiv:
# 333 – Armata Rusiei – Rapoarte SVO, SVO fiind prescurtare pentru „operațiune militară specială” (mod în care autoritățile ruse numesc invadarea Ucrainei);
# Suntem pentru Putin | Patrioții Rusiei;
# Rapoarte SVO | Armată | Rusia.
După ce informațiile au fost preluate și de alte instituții media, inclusiv ucrainene, sportiva a schimbat numele profilului din „Liza Hlusovici” în „Natalya L” și a ieșit din grupurile sus-menționate, fără a șterge fotografiile și videoclipurile în care apare, postate anterior. Puțin mai târziu însă, tânăra a dezactivat cu totul profilul. Acum, acesta nu mai e disponibil. Echipa #diez a reușit să acceseze pagina tinerei când încă era activă, deci putem confirma că informațiile distribuite în mediul online sunt veridice și că aceasta, într-adevăr, făcea parte din diferite comunități care susțin războiul din țara noastră vecină.
Cu toate acestea, Federația Națională de Biatlon a publicat, pe 12 februarie, un comunicat în care scrie că a efectuat „verificări interne care au demonstrat că acele postări sunt parte dintr-un scandal artificial creat pentru a destabiliza moralul delegației noastre chiar înainte de startul competițiilor”.
Pentru #diez, administratorul federației a afirmat că a întrebat-o personal pe Elizaveta dacă are un asemenea cont, iar ea a zis că nu mai utilizează VKontakte de prin 2019. „După 2019, când s-a apucat de schi, nu mai știa că este în acel cont (n.r. – că pagina era activă). Nu știu cum s-a ajuns ca ultimele postări să fie recente. Ea nu știe, nu-și dă seama cum. Dar fake-uri se poate de făcut, din câte înțeleg, multe. Specialiștii cu care am discutat au zis că nu s-a intrat pe pagină nicidecum din Italia, unde e ea acum.”
Totodată, menționăm că în comunicatul Federației de Biatlon este indicat că Elizaveta „s-a dezis complet de orice legătură cu Federația Rusă”, însă această declarație nu corespunde cu cea pe care ne-a oferit-o Petru Bria la telefon: „Liza, ultimul an și jumătate stă mai mult în Chișinău. În ultimul an și jumătate, a stat acasă, în Rusia, la părinți, cred că o lună și jumătate. Restul a fost cu noi (n.r. – în cantonamente) sau în Chișinău. Noi suntem cam nouă-10 luni pe an în cantonamente, în diferite locații”.
În aceeași ordine de idei, Comitetul Național Olimpic și Sportiv a scris joi, 12 februarie, pe pagina sa de Facebook, că este solidar cu Ucraina și că condamnă ferm războiul. „Niciun membru al delegației Team Moldova nu susține agresiunea sau acțiunile Federației Ruse. Informațiile vehiculate în acest sens sunt fake news, lansate cu scopul de a denigra sportivii și echipa națională a Republicii Moldova”, se arată în mesaj.
La fel, pe 13 februarie, după ce Elizaveta a debutat la JO, clasându-se pe locul 104 din 108 în proba de schi fond (10 km liber feminin), CNOS a publicat o reacție din partea acesteia.
„Am fost afectată de știrile din ultimele zile. Nu știu cine ce a vrut să demonstreze. Mă bucur că m-am liniștit în ziua concursului și sunt foarte fericită că am debutat la Jocurile Olimpice, pentru că nu e așa ușor să ajungi aici. Poate nu e cel mai bun rezultat, dar am fost la debut pe un traseu deloc ușor. Îmi făceam griji de unele coborâri.
Referitor la știrile din ultimele zile pot să zic că VKontakte este o platformă rusească și automat dacă citești știri se abonează la anumite grupuri. În plus, folosesc acest cont împreună cu mama mea. Amândouă avem acces la el și poate că ea a văzut acele postări. Dar vreau să fie clar: eu nu m-am abonat la acele grupuri”, a menționat tânăra.
În acest context, #diez a cercetat dacă într-adevăr există posibilitatea de abonare imediată la un anumit grup atunci când citești știrile care-ți apar în recomandări. Ceea ce putem afirma cu încredere este că, în mod normal, simpla citire a unei știri nu poate să te aboneze automat la un grup. Abonarea presupune o acțiune explicită, cum ar fi apăsarea unui buton special. Menționăm, însă, că ar putea exista situația în care tânăra sau mama ei, a apăsat întâmplător butonul de abonare.
Problema este că se observă mai multe neconcordanțe între declarații. Cea mai vizibilă e că, inițial, sportiva afirma că nu mai folosește VKontakte din 2019 și că nu știa că pagina este activă. Ulterior, totuși, a declarat că folosește contul împreună cu mama sa și că este posibil ca aceasta să fi interacționat cu anumite postări. Cele două afirmații se contrazic: fie contul nu mai era utilizat, fie era folosit în comun.
Totodată, administratorul Federației de Biatlon a declarat pentru #diez că specialiștii ar fi stabilit că pagina Elizavetei nu a fost accesată din Italia în momentul în care au fost publicate ultimele postări, din Satul Olimpic. În condițiile în care atât sportiva, cât și mama sa se află în Italia, ambele având acces la cont, declarația lui Petru Bria ridică semne de întrebare. Întrebat dacă există probabilitatea ca cineva din această poveste să mintă, Petru Bria a zis „nu știu cine minte” și a râs.
Pentru a afla de ce nu este OK ca o persoană originară din Rusia care ar susține războiul din Ucraina să reprezinte Republica Moldova la nivel internațional, rămâneți până la finalul acestui articol.
Pavel Magazeev
Pavel Magazeev are 37 de ani și face parte din echipa Republicii Moldova din 2020. Într-o serie de postări publicate pe pagina sa de Instagram, sportivul și-a povestit istoria, menționând că și-a început cariera în Rusia. Potrivit lui, în perioada când a făcut parte din echipa națională rusească, a devenit triplu campion mondial, campion european și cvadruplu medaliat cu argint la Campionatul Mondial de biatlon pentru juniori.
„Tânăr, ambițios, cu perspective… și apoi o accidentare. Patru ani în afara sportului. Serviciu în forțele armate, al doilea program de studii. Un pariu m-a readus în sport. Dar m-am întors deja alt om. Armata schimbă mult. Educația – la fel. Și, probabil, tocmai acestea m-au făcut omul care sunt acum”, se arată într-o postare publicată pe 1 februarie.
În acest context, menționăm că bărbații care au făcut serviciul militar în Rusia rămân rezerviști și pot fi convocați în caz de necesitate (cum ar fi războiul din Ucraina), chiar dacă au și altă cetățenie. În cazul în care primesc notificare oficială, aceștia au obligația legală să se prezinte, iar nerespectarea poate atrage sancțiuni. Pentru Pavel, există riscul de a fi convocat, dar nu e atât de mare atâta timp cât nu se află pe teritoriul Rusiei.
De asemenea, menționăm că nu am găsit declarații publice sau anumite semne pe rețelele de socializare ale tânărului care să indice poziția sa față de război. Cel puțin, pe cele la care avem acces, întrucât contul său de VKontakte și pagina sa de Facebook sunt disponibile doar pentru prieteni, iar cererea noastră, până la publicarea acestui material, nu a fost acceptată.
Să vorbim, așadar, și despre momentul în care biatlonistul a decis să lase Rusia pentru Moldova. Într-o altă postare, acesta a scris că de câteva ori a reușit să se califice în echipa națională a țării sale natale, dar din diverse motive nu a mai ajuns la competiții internaționale.
„Tocmai lipsa lor a fost impulsul pentru a trece fără obstacole în echipa națională a Moldovei. Înțelegeam: dacă la 27 de ani sunt deja «bătrân», atunci ce vor spune despre mine la 30? Iar ambițiile și planurile mele erau uriașe! Am început procesul de obținere a cetățeniei moldovenești. În teorie – șase luni, în realitate – doi ani de așteptare plină de nervi. Și, în sfârșit, am intrat pe arena internațională pentru a concura cu cei mai buni sportivi din lume.”
Anterior, Pavel ne-a reprezentat și la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing. În 2022, biatlonistul a avut două evoluții și a reușit să se claseze pe locurile 26 (20 km individual) și 79 (10 km sprint). La JO 2026, tânărul a concurat deja în proba 20 km individual, ocupând locul 45. Într-un interviu pentru Comitetul Național Olimpic și Sportiv, Pavel a spus că la Anterselva nu e cel mai ușor traseu și că, pentru el, condițiile la tragere au fost mai grele, motiv pentru care și a avut trei ratări.
De asemenea, pe 13 februarie, sportivul a concurat și în proba de 10 km sprint, clasându-se pe locul 78.
Maksim Makarov
Maksim Makarov are 30 de ani și, la fel, face parte din lotul național începând cu anul 2020. Și nu este o coincidență. Republica Moldova nu avea suficienți biatloniști care să ne reprezinte la competițiile internaționale, astfel, în perioada 2018-2019, Federația Națională de Biatlon a înscris mai mulți sportivi naturalizați din Rusia și Ucraina, al căror antrenori, potrivit lui Petru Bria, s-au adresat cu această solicitare. „Antrenorii sportivilor s-au adresat la federație. Ca sportiv separat s-a adresat doar Magazeev.”
La întrebarea #diez dacă sportivii au achitat pentru a se putea alătura lotului național, administratorul federației a subliniat că „nu au plătit nimic”.
Nu l-am găsit pe Maksim pe rețelele de socializare, respectiv, nici nu știm prea multe despre el sau despre poziția sa față de războiul din Ucraina. Știm doar că tot a reușit să concureze sub drapelul Republicii Moldova și la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde s-a clasat pe locul 93 la proba sprint 10 km. Totodată, la ediția olimpiadei din acest an, sportivul a concurat deja în proba 20 km individual, poziționându-se pe locul 84.
„Am evoluat nu o dată pe această trasă la Cupele Mondiale. Acum condițiile climatice au fost altele decât în luna ianuarie. Cu siguranță mi-aș fi dorit o evoluție mai bună la proba 20 km individual la care nu am putut participa la Beijing 2022 din cauza răcelii”, a declarat biatlonistul pentru CNOS.
În proba de 10 km sprint, pe 13 februarie, Maksim a ocupat locul 86.
Alina Stremous
Alina Stremous, în vârstă de 30 de ani, s-a alăturat echipei noastre odată cu Pavel și Maksim. Dacă ar fi să credem în afirmațiile lui Petru Bria, prin intermediul antrenorului său. Dar, dacă ar fi să credem în afirmațiile Alinei, publicate într-un material de pe Лыжный спорт – portal sportiv rus –, chiar la invitația lui Bria, care pe atunci era președinte al federației.
„Un cunoscut de-al meu, Mihail Usov, la sfârșitul anului 2017 trecea la echipa Moldovei și mi-a spus că ei recrutează sportivi pentru următoarele Jocuri Olimpice. Scopul lor era să creeze o echipă și să obțină bilete olimpice. Petru Ilie Bria, care acum este secretar general, iar atunci era președinte al Federației de Biatlon din Moldova, mi-a analizat candidatura și mi-a făcut o ofertă oficială privind trecerea”, a specificat Alina în februarie 2022.
Despre începuturile carierei sportive, într-un interviu oferit pentru Revista SPORT în MOLDOVA în februarie 2025, tânăra a afirmat că s-a apucat de biatlon în Rusia, țara în care s-a născut și a crescut, la 14 ani. „Atunci am simțit o atracție aparte pentru acest tip de sport și am început să-l practic cu multă pasiune. Întâi, în Rusia, țara în care m-am născut și am crescut, apoi în Republica Moldova, care a devenit a doua mea patrie.”
Potrivit ei, în Moldova a găsit acele condiții care nu erau disponibile în țara sa natală. „În Rusia, nu am avut ocazia să merg la cantonamente, după cum nu am avut nici ocazia să concurez cu cei mai buni sportivi ai lumii. În Moldova am avut o asemenea oportunitate. Aici am început să mă antrenez încontinuu. Pot să spun că atunci când am ajuns la naționala Moldovei, am început de la zero – de la îmbunătățirea formei fizice.”
Am analizat și rețelele sale de socializare. Ceea ce am observat doar în cazul ei este că, atunci când abia se alăturase lotului național, Alina Stremous mulțumea frecvent Federației Moldovenești de Biatlon pentru oportunitățile oferite. Una dintre postări, publicată în februarie 2022, poate fi văzută mai jos.
View this post on Instagram
Menționăm că nu am găsit declarații publice sau anumite semne pe rețelele de socializare ale tinerei care să indice poziția sa față de război.
Anterior, Alina tot ne-a reprezentat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing. Atunci, biatlonista s-a clasat pe locurile 10 (7,5 km sprint), 16 (urmărire 10 km), 26 (15 km individual) și 30 (12,5 km start în masă).
La Jocurile Olimpice de la Milano-Cortina, biatlonista s-a clasat pe locul 14 în proba de 15 km individual. Următoarele sale evoluții vor fi pe 14, 15 și 21 februarie.
Cât de benefică e naturalizarea sportivilor pentru Republica Moldova
Vă ziceam mai devreme că, în sportul internațional, este permis ca un atlet să reprezinte o altă țară decât cea în care s-a născut și că pentru aceasta necesar să fie cetățean al țării respective. Păi iată procesul prin care un sportiv primește cetățenia unei țări străine pentru a putea reprezenta acea țară la competiții internaționale se numește naturalizare. Practica este întâlnită frecvent în majoritatea sporturilor de echipă și individuale, inclusiv în cele de iarnă.
Pentru sportivi, practica aduce mai multe beneficii. După cum ați înțeles, cel mai probabil, și din istoriile sportivilor din lotul nostru național, acestea includ:
# acces la competiții internaționale la un nivel mai înalt, în special dacă în țara natală concurența este foarte mare;
# stabilitate financiară și suport logistic mai bun (antrenamente, echipamente, sponsorizări);
# posibilitatea de a-și dezvolta cariera sportivă.
Referitor la echipa țării căreia se alătură sportivii, pentru aceasta tot există beneficii:
# creșterea nivelului echipei, în special dacă e vorba de adăugarea unor sportivi experimentați sau mai talentați decât cei locali;
# consolidarea șanselor de participare și performanță la competiții internaționale;
# transfer de cunoștințe și profesionalism către sportivii locali.
De asemenea, administratorul Federației de Biatlon, Petru Bria, a declarat pentru #diez că există și avantaje din punct de vedere financiar. „Pentru participările bune, Federația Internațională de Biatlon oferă niște bonusuri. Și din bonusurile pe care le primim din rezultatele lor (n.r. – a sportivilor naturalizați), de fapt, se antrenează și juniorii noștri. Că juniorii nu au așa rezultate. Asta și este toată lămurirea de ce am ajuns la așa măsuri (n.r. – de înscriere a sportivilor naturalizați în echipa țării), ca să putem să supraviețuim. Că doritori sunt foarte mulți de a face biatlon, dar fără un ajutor din afară…”
Totuși, relevanța naturalizării sportivilor este discutabilă. Unul dintre studiile internaționale realizate pe acest subiect, de exemplu, indică faptul că succesul obținut prin sportivi străini nu reflectă adevărata performanță a țării și că dezvoltarea sportului intern poate fi afectată dacă atenția se concentrează pe sportivi naturalizați, în loc să se investească în tinerii locali.
Totodată, autorii acestuia recomandă restricționarea naturalizării și redirecționarea resurselor financiare către infrastructura sportivă locală pentru a sprijini talentele autohtone.
De ce cazul Elizavetei nu trebuie ignorat
Patru ani în urmă, în dimineața zilei de 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina, menționând că începe o „operațiune specială” de eliberare. De atunci, în țara vecină a început un război care durează până în prezent. Acesta a provocat și continuă să provoace pierderi umane și distrugeri masive, a schimbat echilibrul de securitate în Europa de Est și a generat consecințe economice și sociale resimțite în întreaga regiune.
Și realitatea din Republica Moldova, pe toate planurile, a fost schimbată. Inclusiv, invazia a avut un impact economic direct. Inflația a atins cote record, iar costul vieții a crescut vizibil. Conform informațiilor publicate de cea mai mare bază de date privind costul vieții din lume, Numbeo, în 2026, Chișinăul ocupă locul 371 din 479.
De asemenea, după cum vă zicea colegul meu Maxim, odată ce Kremlinul a declanșat războiul, țara noastră a devenit una dintre „țintele prioritare” ale propagandei ruse. Războiul hibrid include: presiuni economice, atacuri cibernetice, finanțarea proceselor antiguvernamentale și, în special, dezinformarea. Cea din urmă ne infectează spațiul informațional prin metode tot mai sofisticate, propagând diferite narative, inclusiv ideea „atragerii Republicii Moldova într-un război“.
În acest context, cazul Elizavetei nu poate fi ignorat. Trebuie privit prin prisma realității în care se află Ucraina, Republica Moldova și întreaga lume.
Dacă o persoană care reprezintă statul la nivel internațional este asociată cu mesaje sau poziții ce justifică agresiunea declanșată de Rusia împotriva Ucraina, problema devine una de coerență a politicii externe, deoarece poziția oficială a statului poate fi pusă sub semnul întrebării de partenerii internaționali. În același timp, apare o problemă de securitate, pentru că astfel de mesaje pot afecta credibilitatea țării, pot slăbi încrederea aliaților și pot fi exploatate în plan informațional sau diplomatic.
Totodată, amintim că Republica Moldova condamnă invazia și susține integritatea teritorială a Ucrainei. Astfel, orice reprezentare externă trebuie să fie în acord cu această poziție.
Republica Moldova participă la Jocurile Olimpice de iarnă începând cu ediția de la Lillehammer din 1994. Atunci, pentru prima dată după destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, țara noastră a putut trimite o delegație națională la olimpiadă.
