Ana Niculăeș, psihologă și terapeută, a observat în ultimul timp o creștere a autodiagnosticării. Tot mai mulți oameni caută singuri explicații pentru propriile experiențe și încearcă să se autoeduce în legătură cu sănătatea lor mintală. Creșterea conștientizării de sine în acest context poate avea atât efecte pozitive, cât și negative – de exemplu, suprainterpretarea simptomelor și amplificarea stresului sau a anxietății.
Așadar, am decis să ne aprofundăm în acest subiect și să răspundem la câteva întrebări referitor la acest fenomen împreună cu specialista.
„Oamenii preferă să se informeze online, decât să apeleze la un specialist”
Ana Niculăeș menționează că, atunci când ne confruntăm cu o problemă, primul reflex este adesea să căutăm online simptomele și posibilele explicații: „În cele mai multe cazuri, autodiagnosticarea pornește dintr-o nevoie firească de a înțelege ce ni se întâmplă.” Într-adevăr, internetul promite răspunsuri rapide și ușor accesibile, spre deosebire de o consultație la un psiholog.
Totuși, potrivit specialistei, dincolo de informare, autodiagnosticarea ascunde adesea frica și nevoia de control. Etichetarea propriei experiențe oferă iluzia că situația este sub control și, implicit, că poate fi gestionată fără ajutor extern.
Ana Niculăeș ne spune că acest fenomen devine din ce în ce mai frecvent în Republica Moldova, în special în rândul tinerilor.
Acest fapt se datorează în mare parte accesului crescut la social media. Totodată, autodiagnosticarea mai este amplificată de lipsa educației psihologice formale, de prezența stereotipurilor, de stigmatizarea legată de a cere ajutor și de a merge la psiholog. Astfel, mulți oameni preferă să se izoleze și să se informeze din surse online, de obicei neverificate, decât să apeleze la un specialist.
Testele online și diagnosticarea tulburărilor mintale
Un sondaj făcut de LifeStance Health Inc. în 2025 în SUA arată că autodiagnosticarea bazată pe conținutul de pe rețelele sociale este comună, însă nu multe persoane se consultă cu un specialist clinician după ce își formulează o concluzie.
# 29 % dintre participanții confesează că s-au autodiagnosticat pe baza informațiilor găsite online.
# 47 % dintre participanți spun că se consultă cu un specialist clinician după ce se autodiagnostichează, iar 24 % o fac rar sau deloc.
# 27 % dintre participanți admit că au simțit stres și anxietate după ce au încercat să se autodiagnosticheze.
Ana Niculăeș remarcă tot mai multe postări despre sănătate mintală pe platforme precum Instagram, TikTok, YouTube sau Facebook. Acestea contribuie la promovarea educației psihologice în rândul utilizatorilor și la normalizarea discuțiilor despre subiect. Totuși, în majoritatea cazurilor, conținutul este prea scurt, emoțional și generalizat, ceea ce poate crea impresia că prezența unui singur simptom este suficientă pentru a pune un diagnostic pe cont propriu, consideră profesionista.
Terapeuta susține că multe dintre aceste persoane apelează și la teste online, care, în mare parte, sunt formulate astfel încât să favorizeze identificarea și afilierea persoanei la un anumit diagnostic. Întrebările acestor teste sunt adesea simple și generale, iar rezultatele sunt mult prea rapide și tranșante. Ea mai lămurește că, în procesul de diagnosticare, contextul actual, durata, intensitatea și impactul simptomelor asupra individului sunt criterii esențiale pe care testele de acest tip nu le pot evalua adecvat.
Potrivit expertei, atunci când informația despre un subiect atât de complex este generalizată și simplificată excesiv, atunci apar numeroase riscuri. Persoanele care recurg la autodiagnosticare devin, în majoritatea cazurilor, confuze în legătură cu propria sănătate și stare de bine. Mulți ajung să creadă că este ceva „greșit” cu ei, când, de fapt, reacțiile lor pot fi firești, în funcție de contextul în care se află la acel moment, precum stresul, pierderea sau burnoutul.
Contextul în care se află o persoană este unul dintre cele mai importante aspecte atunci când vine vorba de stabilirea unui diagnostic. Aceleași simptome pot avea semnificații diferite în funcție de experiențele de viață, relații, pierderi sau nivelul de stres. Psihologia nu poate fi separată de experiențele personale ale individului.
Educația psihologică online – o nouă normalitate
Un studiu publicat în jurnalul Acta Psychologica arată că tinerii găsesc informații despre sănătatea mintală online și folosesc platforme precum Instagram, TikTok sau Facebook mai des decât site-uri cu conținut academic. 71,4 % dintre participanți au recunoscut că s-au autodiagnosticat, iar majoritatea spun că informația pe care au consumat-o online a contribuit la acest fapt.
Potrivit Anei Niculăeș, un diagnostic este un proces complex și poate fi stabilit doar de o persoană cu pregătire și experiență – un medic psihiatru – în cadrul unei evaluări profesioniste. „În ultimii ani, numeroase etichete au devenit tot mai populare odată cu normalizarea educației psihologice în mediul online. Drept consecință, multe persoane ajung să își atribuie etichete care, de fapt, nu îi reprezintă, iar simpla lor popularizare pe rețelele sociale nu înseamnă că acestea sunt universal aplicabile.”
Autodiagnosticarea, în masă, după cum ne comunică specialista, poate duce, de asemenea, la banalizarea tulburărilor mintale și a suferinței reale a persoanelor care se confruntă cu acestea, contribuind la minimalizarea experiențelor lor.
Psihologa ne spune că, în urma practicii ei, cele mai des întâlnite autodiagnosticări sunt:
# depresia;
# anxietatea;
# ADHD;
# atacurile de panică;
# stilurile de atașament.
Emoțiile negative, precum oboseala, tristețea și neliniștea, sunt firești pentru orice om și nu sunt mereu semne de tulburări. Totuși, în cazul în care acestea predomină, în special pentru perioade lungi, recomandat ar fi o consultare cu un specialist și primirea ajutorului profesional. Linia dintre informare și autodiagnosticare este una subțire. Informarea e un proces firesc – presupune să citești, să asculți și să te informezi. Informarea devine autodiagnosticare în momentul în care persoana trage concluzii bazate pe informația obținută pe cont propriu.
Terapeuta menționează că autodiagnosticarea poate duce la etichetare excesivă, la autostigmatizare și la creșterea nivelului de anxietate: „Persoanele care se autodiagnostichează ajung uneori să își limiteze comportamentul pe baza informațiilor generalizate pe care le consumă.”
Ana Niculăeș atenționează că autodiagnosticarea poate întârzia sau chiar împiedica accesul la ajutor de specialitate. Respectiv, unele persoane pot crede că au găsit deja răspunsurile necesare și încep să se „trateze” pe cont propriu sau amână consultarea unui profesionist. În situațiile în care ajung, totuși, la un specialist, procesul de diagnosticare poate deveni mai dificil. Se întâmplă, din motiv că persoanele tind să caute o confirmare că rezultatele autodiagnosticării sunt veridice și pot respinge alt diagnostic oferit de un profesionist.
Nu este ușor să conștientizezi că ai nevoie de ajutor și să îl ceri. Unele persoane refuză să recurgă la ajutorul profesionist din cauza fricii de a nu fi judecați de specialist. Psihologa susține că un expert bun își abordează pacienții cu deschidere și sinceritate. Medicul trebuie să îi ofere pacientului un spațiu sigur pentru a se exterioriza. Autodiagnosticul este un început și nu trebuie să fie respins sau confirmat instant.
În cazul în care crezi că suferi de o tulburare mintală sau ești într-o stare continuă de disconfort, nu ezita să vorbești cu un specialist calificat. Dacă ai nevoie de ajutor, dar nu știi unde să te adresezi, poți verifica articolele noastre anterioare, unde găsești lista centrelor din zonele Nord, Centru și Sud ale Moldovei, unde poți beneficia gratuit de terapie.
Autoare: Liliana Voloșciuc
