Numărul cadrelor didactice scade de la un an la altul. Dacă în anul de studii 2024/2025 în școlile din Moldova activau 26.062 de profesori, potrivit datelor din Sistemul Informațional de Management în Educație (SIME), în anul de studii 2025/2026 avem 25.697 de profesori. Într-un an, numărul profesorilor a scăzut cu 365.
De când am început să pierdem profesori și cum a evoluat numărul cadrelor didactice în ultimii 26 de ani explicăm în acest material.
Câți tineri specialiști au fost angajați în sistemul educațional în ultimii ani
Pe de altă parte, autoritățile din educație observă o creștere a numărului de absolvenți ai programelor pedagogice care sunt repartizați în câmpul muncii. Galina Rusu, secretară generală de stat la MEC, menționează că nu este un salt brusc, dar binevenit: „Creșterea cea mai mare s-a întâmplat în 2024 și a continuat în 2025.”
Secretara generală de stat precizează că majoritatea tinerilor specialiști vor să activeze în mediul urban. Spre exemplu, în anul de învățământ 2025/2026, 180 de tineri au ales să meargă la Chișinău. Capitala este urmată de Bălți și Comrat. Lista este completată de suburbii și raioane mai mari, precum Ialoveni, Strășeni și Orhei.
Același lucru s-a întâmplat și în anul de studii 2024/2025. La Chișinău s-au angajat 157 de persoane, la Comrat – 41, iar la Cahul și Bălți – 19, respectiv 18 tineri.
Factorii care influențează creșterea numărului de tineri specialiști
Galina Rusu lămurește că creșterea numărului de tineri specialiști care aleg să se angajeze după absolvire se datorează mai multor factori. În primul rând, ar fi vorba despre indemnizația de 200.000 de lei pentru absolvenții de universitate și de 160.000 de lei pentru absolvenții de colegiu. În plus, anual, profesorii primesc câte 4.000 de lei pentru materiale didactice.
În anul 2024, de indemnizație au beneficiat 404 persoane, iar în 2025 – 429.
Până în 2024, tinerii specialiști primeau o indemnizație în valoare de 120.000 de lei, care era oferită pe parcursul a trei ani. În iunie 2024, Guvernul a hotărât mărirea indemnizației până la 200.000 de lei și mărirea contractului până la cinci ani. Prima tranșă se oferă după șase luni de activitate, timp în care tânărul sau tânăra poate să înțeleagă dacă a reușit să se integreze în sistemul educațional sau nu. În cazul în care primește indemnizația și decide să plece din sistemul educațional până la expirarea perioadei de cinci ani, trebuie să restituie indemnizația. La fel se întâmplă și în cazul tinerilor absolvenți de colegiu.
Ca să încurajeze tinerii să activeze în mediul rural, statul oferă și 15.000 de lei anual timp de cinci ani (în total sunt 75.000 de lei). Dacă am face un calcul, ar fi un bonus de 1.250 de lei lunar.
Pe lângă cei 200.000 de lei și cei 75.000 de lei, tinerii specialiști din educație care își mută traiul în mediul rural sau în centrele raionale beneficiază și de alte tipuri de indemnizații. Este vorba despre 1.000 de lei pe lună ajutor pentru chirie, care se oferă doar pentru perioada în care tânărul închiriază locuința. De asemenea, există și o indemnizație de 3.000 de lei pe an pentru energia termică și electrică. Și în acest caz tinerii primesc acești bani timp de cinci ani.
Galina Rusu spune că, pe viitor, MEC ar putea acorda indemnizații diferite, în funcție de necesarul din fiecare localitate. De asemenea, adaugă că, de obicei, tinerii sunt mentorați în timpul depunerii actelor de către voluntarii și angajații MEC, dar și de angajații INEL.
„Cum putem face intrarea lor [a tinerilor specialiști] în carieră mai atractivă”
Un alt factor pe care îl menționează Galina Rusu este organizarea taberelor de inițiere pentru tinerii specialiști. Prima tabără a fost organizată în octombrie 2024 la Holercani (Dubăsari). Timp de patru zile, 200 de cadre didactice debutante au participat la sesiuni de instruire despre tehnologii informaționale, inteligența artificială și metode moderne de predare. Ulterior, o altă tabără a fost organizată pentru încă 200 de tineri. „Vrem să vedem cum putem îmbunătăți procesul lor de inițiere în domeniu, cum putem face intrarea lor în carieră mai atractivă.”
În acest an, peste 400 de specialiști debutanți au participat la un program de mentorat pentru inserție și dezvoltare profesională. Aceștia au realizat proiecte de grup, au urmărit webinare tematice despre tendințele actuale din domeniul învățământului și au mers în vizite de studiu în școlile din țară.
Secretara generală de stat la MEC este de părere că felul în care autoritățile comunică cu tinerii specialiști este, de asemenea, un motiv pentru care aceștia se angajează după absolvire.
Pentru prima dată, anul trecut ne-am întâlnit cu studenții din anii terminali. Am fost la aproape toate colegiile pedagogice și universitățile din țară. Le-am vorbit despre oportunitățile pe care le au în pedagogie. Am discutat și cu cei care urmau să absolve specialități conexe. Spre exemplu, specializarea lor de bază este matematica, fizica sau chimia, dar urmează și modulul psihopedagogic. Tinerii ne-au spus cât de mult contează pentru ei comunicarea.
Galina Rusu, secretară generală de stat la MEC
Studiile la Pedagogie
„Credem că începe să devină o profesie la modă”
În Republica Moldova activează nouă colegii și o universitate cu profil pedagogic. Totuși, specialitatea „Științe ale educației” poate fi urmată și la alte patru instituții de învățământ superior din țară. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” (UPSC) observă o tendință în creștere a numărului de tineri care aleg să-și facă studiile la această instituție.
Datele oferite de MEC arată că, de la 782 de studenți înmatriculați în anul de studii 2022/2023 la programul „Științe ale educației” de la UPSC, numărul acestora a crescut cu 35 în anul de învățământ 2023/2024 (817 studenți) și cu 39 în 2024/2025 (821 de studenți).
Tatiana Yavuz, șefa Direcției de comunicare, imagine și marketing instituțional, spune că creșterea se datorează, în primul rând, celor două campanii realizate de MEC – „Fii pro” și „Învață în Moldova” –, prin care tinerii sunt încurajați să meargă la Pedagogie și să-și facă studiile acasă. De asemenea, crede că au contribuit și prezența activă pe rețelele sociale și la târgurile educaționale, dar și vizitele pe care le-a realizat UPSC în licee.
Sunt de părere că dinamica pozitivă se datorează și faptului că elevii absolvenți au început să vadă pedagogia ca un domeniu în care s-ar regăsi. Credem că începe să devină o profesie la modă.
Tatiana Yavuz, șefa Direcției de comunicare, imagine și marketing instituțional la UPSC
De ce tinerii aleg să meargă la Pedagogie
Bursele reprezintă un factor important care contribuie la atragerea tinerilor la UPSC. Din 2024, cei care studiază „Științe ale educației” au cele mai mari burse.
Pe lângă cele de merit, există și burse sociale destinate studenților din medii defavorizate, precum cei proveniți din familii numeroase, semiorfani sau cu probleme de sănătate care nu au obținut o bursă de merit. Valoarea acestora este între 600 și 800 de lei.
Tatiana Yavuz spune că studenții de la UPSC pot merge în mobilități academice pe termen scurt și lung și pot urma cursuri gratuite de limbi străine la centrele lingvistice universitare. În cazul programelor francofone sunt incluse și activități de orientare profesională, precum ateliere de redactare a CV-ului și simulări de interviuri. De asemenea, Centrul de Ghidare și Consiliere în Carieră oferă consiliere psihologică gratuită și confidențială, dar și servicii de consiliere și dezvoltare personală.
De asemenea, universitatea organizează sesiuni de educație financiară, competențe digitale și utilizarea noilor tehnologii, inclusiv aplicații bazate pe inteligență artificială. Pentru studenții din anul I este prevăzut un program de integrare, axat pe familiarizarea cu structura și funcționarea mediului universitar.
Cătălina Tricolici: „Am ales exact ce trebuia”
Cătălina Tricolici este în anul IV la Pedagogia învățământului primar și preșcolar. De mică se vedea în rolul de învățătoare și a ales această specialitate, pentru că și-a dat seama că rezonează cel mai bine cu copiii de vârstă mică. „E un avantaj uriaș să pot alege unde mă potrivesc mai bine sau chiar să trec de la o etapă la alta pe parcursul carierei mele.”
Tânăra spune că pe parcursul anilor a beneficiat de mai multe oportunități, iar ceea ce a motivat-o cel mai mult sunt bursele – de studii și de merit. De asemenea, a participat la conferințe științifice, la seminare și la mese rotunde. „Eu cred că universitatea ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie. Avem resurse moderne să devenim profesori buni, dar cred că depinde mult de fiecare dintre noi – dacă suntem curioși, dacă învățăm din stagiile de practică.”
Ionela Constantinescu: „Depinde de fiecare dintre noi cât de mult dorește să însușească”
Pentru Ionela Constantinescu decizia de a merge la Pedagogie a fost una spontană și neașteptată. Rezultatele de la bac au convins-o să aleagă programul de studii Limba și literatura română și limba engleză. A ales UPSC, fiindcă pentru ea pedagogia se asociază cu această instituție.
De când este studentă, a reușit să devină membră a Senatului Studențesc al UPSC, a mers printr-o experiență Erasmus+ în Georgia și beneficiază de bursă – o motivație în plus. „Din punctul meu de vedere, universitatea oferă suficiente resurse datorită profesorilor calificați care ne predau cursurile. Deja depinde de fiecare dintre noi cât de mult dorește să însușească de la fiecare profesor.”
Zice că, deocamdată, orele „abundă în teorie”, însă unii profesori încearcă să-i ducă imaginar într-o clasă unde studenții preiau rolul de profesori. Consideră că majoritatea colegilor au ales calea pedagogiei datorită vocației.
Anastasia Gavlinscaia: „Vreau să-i fac pe elevi să îndrăgească disciplina mea”
Anastasia Gavlinscaia, studentă în anul III la Limba și literatura engleză și italiană, a știut mereu că vrea să devină profesoară. A ales limbi străine, fiindcă i-a părut provocator și s-a gândit că UPSC e instituția de învățământ potrivită.
Pe lângă oportunitățile de care poate beneficia fiind studentă, tânăra spune că profesorii pe care îi are sunt profesioniști. „Își iubesc meseria, explică cu entuziasm și ne motivează să învățăm. Cred că suntem foarte bine pregătiți.” Pe de altă parte, uneori, modul în care decurge ora depinde de starea de spirit a cadrului didactic. „Se întâmplă ca cineva să vină cu o dispoziție proastă și acest lucru se simte.”
În anul III a avut primul stagiu de practică. A fost o practică pasivă, iar așteptările ei nu au fost îndeplinite în totalitate. „La universitate ni se spune să fim creativi, să folosim tehnologiile și să interacționăm activ cu elevii, însă doar câțiva profesori, la ale căror lecții am asistat, au fost pentru mine un exemplu. Mulți preferă metodele vechi, anume dictarea din carte. Se vedea că elevii nu erau interesați și le era greu să stea 45 de minute.”
De asemenea, a aflat în ce instituție va urma stagiu cu două zile înainte. „Eu locuiesc la Botanica, iar liceul la care trebuia să merg la practică este la Buiucani. Când am întrebat dacă aș putea merge la o instituție mai apropiată, mi s-a zis: «Este atât de greu să răbdați o săptămână?».”
„Există profesori reticenți în a primi studenți la orele lor, din teama că le-ar «strica clasa»”
Tatiana Yavuz precizează că, deși universitatea are parteneriate cu mai multe școli pentru stagiile de practică, totuși apar uneori dificultăți în colaborarea cu instituțiile școlare. „Există profesori reticenți în a primi studenți la orele lor, din teama că le-ar «strica clasa» sau că modul de predare al studentului nu se va potrivi cu al lor.”
Reprezentanta UPSC spune că, în momentul începerii stagiului, unele licee pot refuza participarea. „Trebuie să căutăm rapid alte instituții, ceea ce implică o serie de demersuri oficiale, aprobări și discuții cu directorii de școli. Încercăm să nu trimitem studenții în suburbii, ci în școli accesibile din Chișinău. Toate aceste detalii logistice fac procesul destul de complex, iar micile neînțelegeri pot crea nemulțumiri. Însă, în general, situațiile se rezolvă.”
Anastasia Gavlinscaia menționează că, totuși, stagiul de practică a fost o experiență utilă pentru ea, chiar dacă unii profesori au fost deschiși, alții – mai puțin. În acea săptămână a înțeles cum nu ar vrea să predea. „În calitate de viitoare pedagogă vreau să-i fac pe elevi să îndrăgească disciplina mea.”
Emilia Sava: „Mă sperie cel mai mult mediul profesoral”
După ce a absolvit un program de licență și unul de masterat și s-a specializat în design multimedia, Emilia Sava a decis că trebuie să urmeze a doua facultate – de Limbi și Literaturi Străine. „Știam că nu voi lucra în domeniul pe care îl studiam. Când am revenit după studii de peste hotare, am început să lucrez la un afterschool și am înțeles că, într-adevăr, îmi place.”
A ales programul „Limba și literatura engleză și franceză”. „Lucrezi cu jumătate de clasă și mă liniștește acest lucru. E aberant să faci o lecție de 45 de minute cu 35 de elevi și să ai așteptări ca aceștia să însușească măcar jumătate din materia predată.”
După ce a fost admisă, a aflat că bursele la Pedagogie sunt cele mai mari din Moldova și spune că acest lucru o încurajează să învețe mai mult și mai bine. Crede că specialitatea pe care a ales-o oferă multe oportunități de mobilități în alte țări.
Emilia înțelege că, la început, poate fi provocator să lucreze cu tinerii, însă vede o altă problemă. „Mă sperie cel mai mult mediul profesoral. Mama a lucrat un an profesoară și a renunțat în mare parte din cauza mediului toxic. A interacționat cu cadre didactice și cu administrația unei școli care nu lua în serios tinerii.”
Ce spun tinerii specialiști după primii ani de activitate
Printre cei 410 tineri angajați în anul de învățământ 2024/2025 se regăsește și Nicoleta Svitic. Este profesoară de istorie și spune că această disciplină a fost pasiunea ei dintotdeauna. „În sufletul meu s-a născut dorința de a promova adevărul istoric, de a contribui la manifestarea respectului față de țară și neam. A fi profesoară venea ca o soluție la ceea ce îmi doream.”
Primul an de activitate a fost un amestec de entuziasm, oboseală și multe lecții desfășurate. A fost un an de adaptare accelerată; a învățat nu doar ce preda, ci cum să predau în mod eficient zi de zi. „Am descoperit cât de mult contează structura orei, gestionarea energiei clasei și capacitatea de a transforma un moment neașteptat în oportunitate de învățare.”
Nicoleta Svitic: „Am învățat să stabilesc reguli clare încă de la primele ore”
Cea mai mare provocare cu care s-a confruntat a fost gestionarea clasei – să găsească un echilibru între fermitate și înțelegere. „Nu am vrut niciodată să fiu o profesoară autoritară, care se impune prin strigăte sau pedepse. Dimpotrivă, îmi doresc să fiu o profesoară care inspiră încredere și bunătate. Am învățat să stabilesc reguli clare încă de la primele ore și să mențin o rutină care aduce eficiență.”
O altă dificultate a fost planificarea realistă a lecțiilor. La început, voia să facă foarte multe într-o singură oră, dar a învățat să prioritizeze și să lase loc pentru reflecție și dialog. De asemenea, evaluarea s-a dovedit o provocare; voia să fie cât mai obiectivă și să ofere feedback util.
Nicoleta a avut o mentoră instituțională care a avut grijă ca procesul de adaptare profesională să fie eficient. Mentora a fost chiar profesoara sa de istorie din liceu. De asemenea, a beneficiat de mentorat și din partea Institutului Național pentru Educație și Leadership (INEL). „Prin discuțiile noastre, prin feedbackul oferit după orele observate, am reușit să-mi clarific multe aspecte legate de rolul profesorului.”
Tânăra predă claselor a V-a – a VII-a și, pentru a le menține interesul elevilor, folosește povești, imagini, hărți interactive, platforme online (chiar și TikTok, în cazul conținutului educativ), materiale vizuale și jocuri de rol pentru a recrea atmosfera epocilor studiate. „Le propun activități în care pot descoperi singuri informațiile, prin investigație, dezbateri sau mici proiecte creative. Îmi place să pun accentul pe legătura dintre trecut și prezent.”
Sergiu Marian: „Mi-am dat seama că trebuie să revin după două săptămâni de la București”
Sergiu Marian este profesor de limba engleză și de limba germană timp de trei ani. După ce a lucrat profesor timp de jumătate de an, se gândea să renunțe la job, pentru că avea un post la o organizație neguvernamentală, unde salariul era mult mai mare.
A activat patru luni și a înțeles că își dorește, totuși, să se întoarcă în pedagogie. Provocarea cu care s-a confruntat a fost volumul mare de documente pe care trebuia să le completeze și să le predea în timp scurt. Numărul mare de elevi în clase, lipsa manualelor de limba germană pe care trebuia să le achiziționeze individual și lipsa încăperilor au fost alte probleme pe care a trebuit să le rezolve.
După trei ani de activitate, i-a revenit gândul să plece atât din sistemul educațional, cât și din Republica Moldova. „Voiam să mă dezvolt și să cresc mai mult, chiar dacă îmi era greu să mă despart de școală. Ultimul an fusese cu presiune, stres, emoții. Credeam că în altă parte va fi mai bine. Mă gândeam că la București voi avea un salariu mai bun, iar perspectivele vor fi de nivel european.”
Chiar dacă a plecat la București pentru noi oportunități, tânărul spune că experiența de acolo nu a fost una frumoasă. „Să predau la școală îmi aducea plăcere, însă nu am reușit să mă adaptez. Sistemul educațional este diferit față de al nostru, ceea ce nu mi-a plăcut. Spre exemplu, nu puteam accepta lecțiile în două schimburi. Mi-am dat seama că trebuie să revin după două săptămâni de la București.”
Sergiu s-a întors la Chișinău și s-a angajat la un liceu privat. Spune că în educație s-au făcut progrese în ceea ce privește motivarea tinerilor specialiști, însă mai e de lucru. Tânărul este de părere că studenții la Pedagogie ar trebui să aibă posibilitatea să asiste la ore la școală încă din anul I, fiindcă astfel ar putea să înțeleagă dacă li se potrivește sau nu această meserie.
Cred că e nevoie să punem mai mult accentul pe formarea practică, nu teoretică.
Sergiu Marian
În plus, Sergiu spune că sunt unele cazuri în care profesorii cu experiență nu-i susțin pe cei tineri. „Deseori am auzit «ești tânăr specialist, nu poți pretinde un grad didactic» sau «voi, tinerii specialiști, primiți mulți bani de la stat».” Pe de altă parte, secretara de stat Galina Rusu adaugă că MEC ia în considerare ideea de a oferi tinerilor oportunitatea de a obține mai repede un grad didactic. „Astfel, vor putea beneficia de un salariu mai mare.”
Oxana Guzun: „Cer să fie totul după proiect”
Oxana Guzun predă matematica de patru ani și este cadru didactic de sprijin de cinci ani. A ales să fie profesoară, pentru că îi place disciplina și își dorește să-i ajute pe elevi să treacă peste frica și rușinea că nu știu matematica.
Una dintre provocările cu care s-a confruntat Oxana în primul an de activitate este birocrația și faptul că fiecare lecție trebuie să decurgă după anumite tipare: „Toate persoanele care au o funcție mai mare cer să fie totul după proiect.”
În instituția în care activează este unica tânără specialistă și, din experiența ei, dar și a altor colegi de facultate spune că tinerii nu sunt mereu așteptați de profesori „cu brațele deschise”. „Este greu la acest capitol, dar cu toții muncim pentru a face față.”
Despre mentor Oxana zice că în cazul ei s-a oferit doar „pe hârtie”. „Țin legătura cu foștii colegi de la facultate. Dacă ceva nu e clar, ne ajutăm.”
De ce unii tineri pleacă, totuși, din educație
Tatiana Yavuz, reprezentantă UPSC, precizează că cel mai des studenții renunță la pedagogie în anul I, când își dau seama că specialitatea pe care o urmează nu corespunde așteptările lor. În anii II și III, tinerii renunță mai rar, deoarece realizează că au investit timp și efort.
Una dintre provocarile cu care se confruntă studenții este trecerea de la ritmul liceului la cel universitar. „De la lecții de 45 de minute la cursuri de o oră și jumătate, de la diriginte la tutore, de la o relație personalizată la una mai autonomă. Se confruntă și cu un volum mai mare de informație, cu noi metode de evaluare și cu cerințe mai complexe. La prelegeri, profesorul prezintă multe informații teoretice. Firesc este ca, uneori, studenților să le fie dificil să mențină concentrarea timp de o oră și jumătate, mai ales când trebuie să ia notițe continuu.”
Pentru ca orele să fie mai dinamice, administrația UPSC încurajează profesorii tineri, în special, să vină cu metode noi, adaptate generației actuale, cu dezbateri și exerciții aplicative. „După prima sesiune, studenții înțeleg mai bine ce se așteaptă de la ei și intră într-un ritm firesc al vieții academice.”
„Plecarea unor tineri din sistem – un proces natural”
După absolvire, MEC urmărește fiecare tânăr(ă) care intră în sistem, pentru a vedea cât se reține în domeniu sau dacă se transferă de la o instituție la alta. Conform informațiilor, rata de retenție a cadrelor didactice debutante variază între 93 și 95 %. Astfel, din numărul total de 987 de absolvenți angajați prin repartizare în perioada anilor 2021-2023, 47 sau circa 5 % dintre aceștia și-au dat demisia până sau imediat la expirarea termenului de trei ani (termen până în 2024).
Datele de la MEC arată că cei mai mulți tineri pleacă din sistemul educațional în primul an de activitate. Spre exemplu, dintre acele 365 de persoane angajate în anul de studii 2023/2024, în primul an au plecat 12, ceea ce înseamnă 3 %.
Secretara de stat Galina Rusu dezvăluie că primele trei luni de activitate didactică sunt cele mai grele. Tinerii specialiști trebuie să găsească un echilibru în comunicarea cu elevii, cu părinții și cu colegii lor profesori.
Chiar dacă merg la stagiile de practică, ei încă nu înțeleg cât de exigenți trebuie să fie cu elevii. Plecarea unor tineri din sistem este un proces natural.
Galina Rusu, secretară generală de stat la MEC
Daniela Căpățînă: „O luptă între dorința mea de a preda și lacunele sistemului”
Daniela Căpățînă a lucrat timp de un an profesoară de istorie și de educație pentru societate la o școală din capitală. După un an, tânăra a plecat din educația publică, însă a rămas în domeniul de învățământ.
Daniela și-a făcut studiile la Facultatea de Istorie de la Universitatea de Stat din Moldova. Chiar dacă la facultate sunt trei specialități, din cauză că erau 14 studenți au urmat cursurile în comun.
Am trecut prin lipsă de structură, de planificare și de organizare din partea facultății. Spre exemplu, eram anunțați cu doar câteva zile înainte că trebuie să mergem la stagiul de practică. Lecțiile erau în mod sovietic, în care ascultam o oră și jumătate o persoană în vârstă care povestește după manuale vechi cum a fost istoria din perspectiva lui. Nu prea avem ocazia să discutăm la ore.
Daniela Căpățînă
Media mare pe care a avut-o la absolvire i-a permis Danielei să aleagă școala unde voia să lucreze. Pentru prima lecție, își amintește tânăra, s-a pregătit mult. Ulterior, pentru fiecare oră făcea conspecte, încerca să asimileze informația și să o prezinte elevilor prin scheme și exemple. Într-un final, a înțeles că nu trebuie să le explice prea multe informații elevilor, ci să-i lase pe ei să descopere.
Cel mai provocator pentru Daniela a fost să predea Educație pentru societate (EPS). „Profesorii de istorie mai predau și alte obiecte. La mine a fost EPS – un obiect fără note, fără manuale, fără materiale. În loc să mă focusez pe istorie, stăteam nopțile să pregătesc activități, să cumpăr materiale, jocuri ca să umplu acele 45 de minute. Copiii știau că nu primesc note și nici consecințe, așa că era o catastrofă.”
Tânăra descrie anul în care a predat drept „o luptă între dorința de a preda și lacunele sistemului”. O problemă a fost salariul – 8.000 de lei pe lună. „Imposibil să te întreții singură. Știu că ministerul oferă ajutor pentru chirie, dar procesul de colectare a actelor era un coșmar birocratic. De fiecare dată când aduceam dosarul complet, îmi spuneau că mai lipsește ceva. Când completam, îmi ziceau că termenul a expirat și trebuie să refac totul. În final, am renunțat.”
„Mi-e dor de sentimentul de a mă simți utilă”
O altă problemă pentru ea a fost faptul că trebuia să fie obligatoriu în incinta școlii de la ora 8:00 până la ora 15:00, chiar dacă nu avea lecții în acea zi. „Chiar dacă nu aveam cabinet personal și trebuia să stau pe coridor. În primul semestru, am respectat această regulă. Ulterior, nu. Eu cred că succesul unui profesor nu se măsoară în câte ore stă el în școală. Administrația nu era de acord cu această poziție.”
Acum, Daniela lucrează într-o școală particulară de limba engleză. S-ar întoarce în liceul în care a predat, dar spune că în alte condiții. „Sunt nostalgică după unele activități din școală, mai ales când îmi întâlnesc foștii elevi. Mi-e dor de sentimentul de a mă simți utilă.”
Tatiana Efodi: „Nu ne-a învățat cum să devenim profesori buni”
Tatiana Efodi a renunțat la cariera pedagogică după doi ani activitate. Chiar dacă își dorea să devină profesoară de limba și literatura română încă de când era elevă, din prima săptămână de predare a înțeles că nu este ceea ce vrea să facă. „Am început să simt că pedagogia nu este pentru mine în momentul în care am început să lucrez cu elevii.”
Tatiana spune că, inițial, apropiații ei nu au vrut să accepte plecarea tinerei din sistemul educațional. „Îmi spuneau să mai stau jumătate de an. Eu am așteptat un an, doi și am plecat.” Consideră că mulți studenți nu se regăsesc în domeniu din cauza sistemului universitar, care, din punctul ei de vedere, este plictisitor.
Sistemul universitar ar trebui să susțină, să ajute la formarea tânărului specialist. Universitatea ar trebui să fie un pilon de sprijin, ceea ce la noi lipsește.
Tatiana Efodi
De asemenea, tânăra crede că stagiile de practică ar trebui să înceapă în anul I. „În primii doi ani aveam doar cursuri, un fel de «apușoară». Nu spun că cultura generală nu e bine, dar tinerii pedagogi nu vin să învețe generalități, ci ca să investească în formarea lor.”
„Ni se spune mereu despre salariile mici, despre cât de greu e să lucrezi cu copiii”
După trei ani de facultate, Anastasia Gavlinscaia crede că mulți tineri specialiști părăsesc domeniul pedagogic, fiindcă sunt demotivați chiar în timpul studiilor. „Ni se spune mereu despre salariile mici, despre cât de greu e să lucrezi cu copiii și că e o muncă «neapreciată»”. Da, ca în orice profesie există dificultăți, însă dacă am ales acest drum, înseamnă că îmi doresc să devin profesoară.”
Pe de altă parte, există și profesori care susțin studenții, care cred în ei și le văd potențialul. Tânăra este de părere că universitatea ar trebui să filtreze din start persoanele care nu vor să devină profesori.
Mulți vin la pedagogie doar pentru locurile bugetare, nu pentru profesie. Astfel de studenți afectează imaginea instituției. Probabil sunt păstrați doar pentru număr. Eu cred că e mai bine să fim mai puțini, dar să ne dorim să urmăm această profesie.
Anastasia Gavlinscaia
Volumul mare de muncă administrativă care uneori lasă prea puțin loc pentru predare este motivul pentru care tinerii specialiști pleacă din sistem, spune Cătălina Tricolici. „Pe lângă pregătirea lecțiilor, există multă birocrație și rapoarte care devin destul de obositoare.”
Un alt motiv ar fi presiunea emoțională. „Este o responsabilitate mare să gestionezi o clasă întreagă și să comunici eficient cu părinții, care au așteptări foarte mari. Dacă un tânăr specialist nu se află într-un colectiv care să-l susțină când întâmpină anumite dificultăți, apare rapid sentimentul de epuizare.”
Vom avea sau nu un examen de vocație la pedagogie?
Din 2024, media minimă de admitere la programele pedagogice este 7,00. Tinerii care depun actele de admitere la o specialitate din „Științe ale educației” de la UPSC nu trebuie să susțină un examen de admitere. Galina Rusu precizează că MEC nu a luat în calcul vreo reglementare în acest sens.
Totuși, Tatiana Yavuz menționează că cei interesați pot susține, însă, un test psihologic vocațional la Centrul de Ghidare și Consiliere în Carieră. „Este anonim și benevol, iar studenții pot afla în ce măsură specialitatea aleasă li se potrivește. Noi îi încurajăm să-l completeze înainte de admitere.”
Din experiența sa, reprezentanta UPSC punctează că deseori decizia finală a viitorilor studenți este adesea influențată de factori externi – părinți, rude, prieteni – care îi determină să urmeze un anumit domeniu.
În cadrul unei ediții a emisiunii „Vorbim la pauză” am discutat despre profesorii din Moldova: câți lipsesc, ce salarii și ce oportunități au.
Sursa fotografiilor de copertă: Ministerul Educației și Cercetării
