Se consideră că piețele de secondhand și de anticariat sunt un soi de muzeu civil al țării sau al orașului în care sunt organizate. O parte dintre oamenii pe care poți să-i întâlnești aici vin să-și scoată la vânzare lucrurile de care nu mai au nevoie sau pe care sunt gata să le schimbe pe niște bani pentru a-și asigura existența. Tocmai de asta aici poți să vezi ce purtau oamenii, ce aveau prin casă acum câteva decenii și poți să-ți imaginezi cum arăta lumea lor.
O altă categorie de oameni pe care poți să-i întâlnești prin astfel de piețe sunt cei care vând vechituri sau chinezării importate din străinătate, aceasta fiind principala lor sursă de venit. De la insigne și până la piese de decor, lucrurile prăfuite pe care le poți găsi aici sunt pline de istorie și mister.
În acest articol, îți arătăm cum arată piața Locomotiv, una dintre cele mai mari și populare piețe de acest fel din Chișinău, pe timp de iarnă.
Această călătorie mică a început într-o amiază de duminică, zi în care, atât piața, cât și drumul care duce spre aceasta sunt înșirate cu tot felul de lucruri care își așteptau viitorii stăpâni. Cei care le vând sunt întotdeauna gata să negocieze prețul sau să scoată din mânecă câteva argumente bune pentru a-l justifica. Îmbodoliți, cu mâinile și obrajii roșii din cauza frigului, oamenii stau, care așezați pe scaune improvizate, care în picioare, ademenind-și potențialii clienți.
Elena, o femeie de aproape 60 de ani, spune că vine aici în weekend ca să vândă ce mai are prin casă pentru a scăpa de lucrurile de care nu mai are nevoie și totodată pentru a-și mai scoate niște bani pentru cheltuielile mici.
Vânzătorii, însă, spun că vin aici zi de zi, cu excepția zilei de luni, care este ziua lor liberă. Întrebată dacă aceasta este principala sa sursă de venit și dacă banii pe care îi face aici îi ajung pentru trai, Angela, o femeie de 52 de ani, spune: „Dacă stau aici, înseamnă că îmi iese ceva din asta. E greu, mai ales când plouă sau ninge, dar ne-am obișnuit”.
Oamenii mișună, își aranjează lucrurile și mai schimbă câte-o vorbă la o cafea solubilă și o țigară. Din când în când, se mai aud voci care se revoltă că iarăși cățeii de pe teritoriul pieții le-au furat o bucată din mâncarea care îi aștepta, în timp ce își deserveau clienții.
Pe ici-colo răsună muzica difuzată de radiouri sau boxe, fiind diluată cu sunetele mișcării peliculelor întinse pe post de acoperiș și a stropilor de ploaie care picură pe acestea.
Cumpărătorii, de la mic la mare, scotocesc prin lucrurile care le-au atras privirea. Când le-a căzut tronc vreo haină, improvizează pentru a înțelege dacă li se va potrivi, fără a o proba. Apoi negociază până se ajunge la jumătate din prețul stabilit inițial. Vândut!
Pe la orele 15, vânzătorii încep să-și adune încetișor lucrurile, dar sunt mereu dispuși să despacheteze totul dacă vine vreun cumpărător interesat.
