Al Doilea Război Mondial rămâne un eveniment controversat. Istoricii propun diferite scenarii care descriu declanșarea, luptele și sfârșitul războiului. În această zi de 9 Mai, ne-am gândit să realizăm un articol în care să abordăm acest subiect din perspectiva lui Victor Suvorov, istoric renumit în întreaga lume, care a descris în cartea sa „Spărgătorul de gheață” cum au evoluat lucrurile înainte ca să înceapă acest război. La școală tindem să abordăm acest subiect superficial, din lipsă de timp sau alternative, și astfel nu ajungem să cunoaștem mai multe puncte de vedere. Pe lângă un mic rezumat al ideilor cărții, am întrebat elevii și profesorii despre ce se învață și cum se învață la școală despre acest eveniment istoric.

În manualele de istorie din clasele a noua și a 12-a ni se spune că URSS nu a fost pregătită de război, a fost luată cu asalt la graniță, se încearcă victimizarea unei părți implicate și, pe de altă parte, ni se prezintă o țară agresoare care nu se poate opri să atace țările și să omoare oameni. Nimic nu ni se spune despre faptul că URSS ar fi vrut să atace Germania în 1941 (dar a întârziat), că URSS ar fi avut în 1939 cea mai puternică armată din lume și cele mai multe avioane de luptă decât toate țările luate împreună. Și, cel mai important, nu ni se spune că ideea de a începe un nou război mondial ar fi avut-o Lenin, îndată după încheierea Primului Război Mondial – plan preluat de discipolul său, Stalin.

www.history.com/Vladimir Lenin și Iosif Stalin

În acest articol, vă prezentăm analizele documentate de istoricul Victor Suvorov în bestsellerul său „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?”. El a cercetat puțin informațiile din arhiva NKVD/KGB (pentru că ele au fost distruse), dar a obținut acces la documente prețioase din arhiva germană. Pe lângă asta, a reușit să elucideze memoriile generalilor, mareșalilor care luptau în prima linie (Jukov, Iakovlev, Belov, Pokrîșkin, Tuhacevski, Egorov, Malinovski, Azarov etc.), ale oamenilor din cercul de încredere al lui Iosif Stalin (Beria și alții), dar și extrase din documente oficiale sovietice. Iată ce spune despre sursele cercetate însuși Victor Suvorov: „Martorii-cheie ai acestei cărți sunt Marx, Engels, Lenin, Troțki, Stalin, toți mareșalii sovietici de pe vremea războiului, dar și cei mai importanți generali. Înșiși comuniștii recunosc că sovieticii l-au provocat pe Hitler să declanșeze războiul ca mai apoi să ia toată Europa sub control. Valoarea surselor mele constă în aceea că înșiși criminalii povestesc despre faptele lor”.

Să nu credeți că acest articol voluminos va conține doar opiniile autorului. Am întrebat elevi din clasa a 12-a ce cunosc despre Al Doilea Război Mondial. De asemenea, am discutat cu o profesoară de istorie, pe care am întrebat-o ce crede ea despre predarea istoriei acestei perioade în școală. Am discutat și cu reprezentanți ai Ministerului Educației și am aflat cum se ia decizia în privința a ce să învețe elevii din această perioadă istorică.

Haideți să o luăm de la început și să pornim într-o excursie în trecut, după care vom reveni în prezent și vom afla cum generația actuală analizează cele petrecute în anii 1939-1945.

ro.historylapse.org/

De ce a început Al Doilea Război Mondial?

„URSS trebuia să intervină victorios și să «salveze» lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist.”

Victor Suvorov pornește de la ideea că URSS voia să producă o revoluție mondială în urma căreia tot globul pământesc să devină „roșu”. „«Toată lumea trebuia să devină socialistă». De această părere erau Lenin și Stalin. Statele socialiste urmau să învingă țările capitaliste. Pentru asta era nevoie de un război mondial, care trebuia să se transforme într-o revoluție mondială. Astfel, potrivit autorului, Stalin și-a dorit (și i-a reușit) ca Germania să devină catalizatorul acestui război, să lupte cu țările capitaliste (ceea ce și a făcut), după care, în momentul epuizării resurselor financiare, militare și umane ale acestor state, URSS să intervină victorios și să „salveze” lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist. Cu alte cuvinte, lui Iosif Stalin i-a reușit cu mâinile lui Adolf Hitler să declanșeze Al Doilea Război Mondial. Hitler a înțeles asta tocmai în anul 1940, atunci când și-a dat seama că a fost fentat elegant de oponentul său, care se jura că URSS nu are de gând să se implice în război și mai ales să atace Germania”, așa explică Suvorov motivul declanșării războiului.

thedailybeast.com/ Adolf Hitler și Iosif Stalin

Când a început Al Doilea Război Mondial?

„Stalin, în 1933, deja i-a emis lui Hitler sentința «pedeapsa cu moartea».”

Autorul prezintă mai multe dăți când în capetele lui Lenin și Stalin deja existau planuri despre un nou război mondial. El pornește chiar de la începutul nașterii primului gând despre provocarea unei noi lupte.

„După încheierea Primului Război Mondial, când Germania a capitulat și era nevoită să plătească pentru dezastrul produs, economia acestei țări era la pământ. De asemenea, Germaniei îi era interzis să producă tehnică militară (tancuri, avioane militare, artilerie grea), ofițerilor nemți le era interzisă participarea la pregătiri de luptă pe teritoriul țării, însă nu și pe teritoriul URSS-ului. Sovieticii le-au permis ofițerilor nemți să facă cunoștință cu producerea tehnicii militare rusești, să se antreneze pe poligoanele lor etc. «Dacă Stalin nu își dorea un război, de ce să le permiți adversarilor tăi să se pregătească de luptă și mai ales pe teritoriul tău?»”, se întreabă retoric autorul.

În anul 1920, Vladimir Lenin declara în ziarul Pravda: «Noi am încheiat un război, acum e timpul să începem altul. Acest repaus este luat pentru a porni următoarele războaie. Comuniștii urmează să construiască un nou stat în care oamenii să fie gata de luptă».

În anul 1927, Iosif Stalin îl ajuta pe Hitler să vină la putere în Germania pentru a accelera începerea războiului. Odată cu accederea lui Hitler la putere în anul 1933, Stalin deja i-a emis sentința «pedeapsa cu moartea». Iată ce spunea Stalin: «Distrugem fascismul și capitalismul, instaurăm regimul sovietic și eliberăm coloniile de sclavi».

În anul 1936, Lev Troțki (om de încredere al lui Lenin, dușman al lui Stalin) spunea: «Fără Stalin nu ar fi existat Hitler, nu ar fi existat gestapo». Iar în anul 1938, mai adaugă: «Stalin i-a dezlegat la maximum mâinile lui Hitler și l-a provocat să se pregătească de război».”

ro.historylapse.org/Adolf Hitler

În opinia lui Suvorov, fascismul nemțesc era un instrument pentru Stalin cu care să declanșeze un nou război mondial: „Fascismul este spărgătorul de gheață. Hitler va face ceea ce lui Stalin îi este incomod. În anul 1927, Stalin zicea că URSS neapărat va participa la război, dar nu își dorește s-o facă chiar din primele zile. Stalin voia ca Europa să se confrunte cu crize și războaie. Aceste lucruri le putea garanta doar Hitler, iar Stalin trebuia să câștige din aceasta, adică să devină salvatorul omenirii”.

„Propagandiștii comuniști au inventat o legendă care spune că URSS a fost obligată să intre în război pe 22 iunie 1941. Iată ce spun unii dintre ei: «Noi trăiam în pace și într-o bună zi am fost atacați». Dar cum se numește perioada în care URSS a capturat Țările Baltice, Finlanda, Basarabia? Ei numesc perioada de până la 22 iunie 1941 «perioada de pre-război». Armata Roșie a pierdut sute de mii de soldați în lupte până în iunie 1941, mai mult decât Germania în aceeași perioadă, dar nu uitați că nemții deja luptau deschis cu Țările din Vest și cele Scandinave. Pentru sovietici, ocuparea țărilor se numea «întărirea securității teritoriale». În realitate, granițele URSS-ului erau în securitate, pentru că acele state aveau statut de neutralitate, de aceea Germania nu putea să atace URSS-ul direct și pe neașteptate. Potrivit propagandei comuniste, începerea celui de Al Doilea Război Mondial se datează cu 22 iunie 1941 și se numește Marele Război pentru Apărarea Patriei și nicidecum 1 septembrie 1939. Criminalul începe să povestească ce i s-a întâmplat doar atunci când este prins de mână. Formal, URSS a intrat în acest război pe 17 septembrie 1939 când a atacat Polonia – țară neutră la acel moment. Cu toate acestea, orice încercare de a stabili data exactă a declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial ne duce la ziua de 19 august 1939, când la o ședință secretă Stalin le-a spus colegilor lui de partid că războiul este inevitabil”, estimează autorul.

YouTube/Twizzle

Ce semnifică Pactul Molotov-Ribbentrop?

„23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru.”

La școală am învățat că acest pact a fost semnat de prim-ministrul URSS-ului și de ministrul de externe al Germaniei. Este un document prin care ambele state își împart influența în Europa și promit că nu se vor ataca reciproc. Mai există și o anexă secretă prin care Stalin și Hitler divizează influența în Polonia și ruperea Basarabiei de la România, invazia în Țările Baltice și ocuparea Finlandei. Despre acest lucru vom afla tocmai la începutul anilor ’90.

Iosif Stalin și Joachim von Ribbentrop, după semnarea pactului

„Hitler a fost inițiatorul semnării acestui document din motiv strategic. El era conștient că lupta pe două fronturi este un act sinucigaș, de aceea el a vrut să se asigure la est că URSS nu va începe vreo mișcare militară în direcția sa. De pe cealaltă parte, Stalin nu avea de gând să respecte acest document, ba mai mult, semnarea pactului însemna pentru el suspendarea războiului cu Germania până în momentul când fasciștii urmau să-și facă treaba în Europa de Vest, după care Armata Roșie să devină salvatoare și să elibereze lumea de fascism”, concluzionează Suvorov.

Autorul mai explică că 23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru (așa cum și-a dorit, însă Hitler încă nu a înțeles despre asta). „În data de 1 septembrie 1939, Hitler atacă Polonia. Hitler a crezut că și Stalin va ataca Polonia în aceeași zi. Stalin îi zicea că «armata mea nu e pregătită pentru luptă». Evident că l-a mințit. Ea era pregătită, dar nu pentru a ataca Polonia. Hitler a rămas cu buza umflată, dar încrezător că URSS nu va ataca sub nicio formă Germania în dorința ei de expansiune în Europa de Vest. Stalin privea cum nemții luptă împotriva Franței, apoi Angliei și se afla în așteptare când armata nazistă va obosi să lupte, va pierde zeci de mii de soldați, nemaivorbind de tehnica militară. Ca la bun sfârșit să intre în luptă cu forțe proaspete și să instaureze socialismul în Europa, iar mai apoi în toată lumea.

Polonia era acel stat care despărțea hotarele Germaniei și cele ale URSS-ului. Odată cu împărțirea influenței în Polonia, Hitler și Stalin au devenit și mai apropiați, creând un hotar comun. Acum era mult mai ușor să ataci spontan statul vecin. Stalin plănuia «eliberarea» Europei în 1942, însă au intervenit alte circumstanțe și era nevoit să mute data cu ceva timp mai devreme – iulie 1941. A întârziat cu câteva săptămâni. Hitler i-a dat lovitura primul, cu teama de a nu fi atacat de sovietici. Hitler a înțeles că lupta se apropie atunci când generalii și spionii nemți îl informau despre un șir de acțiuni de mobilizare a armatei sovietice pe frontul de Est, scoaterea sârmei ghimpate și a minelor de-a lungul celor 1 200 de kilometri de front. Asta are loc doar atunci când armata este gata să atace.

Divizarea Poloniei

Deci, semnarea acestui pact poartă în sine mai multe capcane decât cele cunoscute. Acest pact a însemnat declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial (de către Germania, nu de către URSS), împărțirea influenței în Europa, împărțirea Poloniei pentru a stabili hotare comune și începerea realizării planului ascuns al lui Stalin de a ataca Germania. Inițial, Hitler nu avea intenția să atace URSS, în timp ce Stalin avea o altă părere. Stalin deja a câștigat războiul pe 23 august, înainte ca Hitler să-l declanșeze oficial. Cu tot respectul față de nemți, dar armata lor deloc nu era pregătită pentru o luptă serioasă, mai ales pe două fronturi. Ofițerii sovietici erau încrezători că nemții nu vor ataca niciodată URSS-ul, pentru că ei nu au soluții speciale cu care să ungă mecanismele armelor ca să nu înghețe iarna, nu aveau combustibil rezistent la temperaturi extrem de joase pentru tehnica militară, iar soldații nu aveau echipament special. «Cum putem spune că Germania era pregătită pentru război dacă tehnica militară a ei era bună doar pentru lupte în vest și în țările africane și necompatibilă pentru lupte pe teritoriul dușmanului tău?».

Hitler și-a dat seama că a fost mințit abia în anul 1940. În același an a ordonat ofițerilor săi să creeze un plan de atac împotriva URSS-ului cunoscut sub denumirea de «Operațiunea Barbarossa» (n.r. Denumirea provine de la numele împăratului romano-german Frederic Barbarossa (1122-1190) al Sfântului Imperiu Roman)”, explică Suvorov.

 URSS-ul nu era „pregătit” de război

„Uniunea Sovietică era pregătită bine de un război ofensiv, nu de cel defensiv. Puțin a întârziat.”

Victor Suvorov opinează că pregătirile pentru un război ofensiv cu Germania au început în primăvara anului 1941. Acest lucru l-a speriat pe Hitler și acesta era nevoit să dea primul lovitura, chiar dacă armata nazistă nu era bine pregătită pentru o luptă, mai ales pe timp de iarnă, cu sovieticii.

URSS-ul era pregătit de război, dar nu pentru cel defensiv, ci pentru un război ofensiv, întrucât toată armata era instruită pentru un atac spontan asupra Germaniei, nu invers”, spune Victor Suvorov după ce a analizat documentele sovietice și a văzut că înainte de război URSS era lideră la producerea tehnicii militare. „O uzină producea câte 22 de tancuri pe zi și asta pe vreme pașnică. În anul 1939, nemții nici nu au început să le producă. Ulterior, nemții au început războiul având în stoc cu doar 3 195 de tancuri mai puțin decât uzina din Harkiv care producea acest număr în jumătate de an. În anul 1940, SUA aveau la dispoziție doar 400 de tancuri.”

Victor Suvorov povestește în cartea sa și despre tancul revoluționar care era menit să lupte exclusiv pe drumurile europene, nu și pe pământul sovietic. După invazia nemților, tancul БТ (быстроходный танк, trad. tanc cu viteză maximală) a fost lăsat în izbeliște, deoarece nu era funcțional pentru război defensiv și mai ales pe drumurile rele din URSS. „Tancul БТ a fost proiectat de George Christie, inginer american care nu a fost recunoscut la el în țară. Proiectele lui au fost cumpărate de proiectorii sovietici sub pretextul construcției tractoarelor agricole. Primele modele ale acestui tanc atingeau viteza de circa 80 de kilometri la oră, ceea ce pentru anii ’30 ai secolului XX-lea era ceva ieșit din comun. Cu timpul, tancul a fost modernizat și avea o rezistență de 700 de kilometri. Tancul putea să se deplaseze pe două tipuri de suprafețe. Pe câmpuri se foloseau șenilele, iar pe drumuri drepte ele erau scoase și tancul se deplasa pe roți. Dezavantajul era că tancul nu putea atinge viteza maximală utilizând șenilele, iar pe drumuri rele tancul era inutil pe roți. Aceste tancuri au murit acolo unde s-au născut, fără a trece hotarul propriei țări. URSS nu avea autostrăzi, iar Germania le avea. Tancurile sovietice erau bune doar în luptă pe teritorii străine, de aceea au fost abandonate și uzinele trebuiau în regim de urgență să producă altele.”

topwar.ru/Tancul BT

URSS era lideră și la numărul de avioane militare și parașutiști. La începutul anilor ’30 ai secolului precedent, toți doreau să devină parașutiști, deoarece statul investea bani enormi în dezvoltarea acestei forțe militare. Oamenii mureau de foame, iar Stalin vindea cerealele peste hotare pentru a avea bani să îmbunătățească propria armată. Iată ce spune Suvorov în cartea sa despre acest moment. „În anii ’30 ai secolului precedent, sovieticii aveau cel mai performant avion de vânătoare I-16. El era de două ori mai puternic decât avionul german Messerschmitt-109E și de  trei ori mai puternic decât Spitfire 1, creat în Marea Britanie. Proiectorii sovietici au creat primul avion de vânătoare blindat din lume, un adevărat «tanc zburător», Il-2. De ce având o astfel de aviație modernă sovieticii au pierdut lupta în aer pe 22 iunie 1941? Pentru că piloții nu erau pregătiți să se apere. Ei erau antrenați în acțiunea de a ataca bazele militare și aerodromurile nemțești. Ei trebuiau să atace momentan toate bazele și avioanele pe pământ până ca acestea să decoleze. Iată de ce în anul 1941, sovieticii au construit un aerodrom la doi kilometri distanță de granița cu Germania. Această tactică permitea economisirea combustibilului pe timp de atac spontan cu avioane militare.

militaryarms.ru/I-16

pinterest.pt/Il-2

În momentul începerii celui de-Al Doilea Război Mondial, în URSS era pregătit un milion de parașutiști, cu alte cuvinte URSS avea de zece ori mai mulți parașutiști decât toate țările din lume luate împreună, inclusiv Germania. Până în anul 1939, în Uniunea Sovietică, în toate parcurile din țară erau instalate turnuri pentru parașutiști, astfel, în scurt timp devenind un sport național. Asta dovedește încă o dată că URSS nu se pregătea pentru un război defensiv. Când te aperi nu ai nevoie de forțe aeropurtate. De asemenea, sovieticii aveau cele mai multe planoare (avioane fără motor) decât toată țările luate împreună. În 1939, au fost construite 30 000 de unități. Potrivit comandantului aviației sovietice, P.V. Rîciagov, Armata Roșie trebuia să invadeze Germania inițial pe cale aeriană, să bombardeze avioanele și aerodromurile pe pământ. Pentru această operațiune erau pregătite sute de mii de parașutiști și mii de avioane și planoare. În alte situații, toată această tehnică este inutilă”, notează Suvorov.

Autorul descrie motivul principal al ocupării Basarabiei în iunie 1940. „Despre acest lucru, pe 7 iulie 1941, a fost informat printr-o telegramă comandantul frontului de sud, generalul I.V. Tiulenev: «Stalin cere cu orice preț să păstrați Basarabia». Stalin avea nevoie de Basarabia pentru a avea acces la izvoarele de petrol ale României. Ele erau considerate artera principală prin care armata germană era alimentată cu combustibil. Lovitura asupra României însemna și lovitura asupra Germaniei.

Armata Roșie a fost mobilizată la granițele cu Germania și România în primăvara lui 1941. Anume din cauza că soldații au ajuns atât degrabă la granița cu Germania, Stalin era nevoit să înceapă războiul în iulie 1941, și nu în anul 1942. Ofițerii lui îi ziceau că este dificil să menții o armată de milioane de soldați în tonus fără acțiuni militare câteva luni de zile: «Există riscul ca aceștia să-și piardă motivația și morala înainte de lupta principală pe care trebuiau s-o înceapă». Mai mult, cum poți păstra în taină un atac spontan dacă la câțiva kilometri de graniță stau ascunși, în pădure, milioane de soldați care îngheață de frig. Luând în considerare toate aceste riscuri, Stalin a decis să atace primul, în luna iulie, și să nu aștepte anul 1942”.

regnum.ru

Luna mai 1941

„Stalin urma să anunțe cea mai importantă decizie din viața lui – de a porni război împotriva Germaniei.”

Victor Suvorov spune că în luna mai s-au întâmplat multe lucruri pe care urmează încă să le cunoaștem și să le studiem, pentru că nu se cunoaște exact de ce anume atunci Stalin a decis să obțină o funcție publică în stat. Suvorov este de părere că Stalin a devenit prim-ministru pentru a-și atribui gloria în urma războiului, după atacul spontan asupra Germaniei fasciste.

„Luna mai este considerată cea mai enigmatică lună din istoria comunismului sovietic. Pe 5 mai, Stalin s-a adresat întregii săli cu absolvenți ai academiei militare și cu ofițerii-cheie, unde a declarat că: «Armata germană va fi cel mai probabil adversarul nostru. Războiul va începe nu mai degrabă de anul 1942». Arhivele nemțești spun același lucru. «Declarația lui Stalin din 5 mai reprezintă o intenție clară de luptă împotriva Germaniei». În data de 6 mai, Stalin a obținut oficial prima funcție de stat – șef al guvernului sovietic, înlăturându-l pe Molotov. Până la acea dată, Stalin deținea toată puterea în stat fără a avea vreo funcție, de ce anume acum a decis s-o aibă? Desigur, pentru a obține toți laurii victoriei. Stalin nu răspundea în fața poporului pentru niciun eșec al politicii sovietice, în timp ce victoriile erau atribuite lui. Era important pentru el ca dintr-o funcție publică să facă o declarație și anume cea de eliberare a Europei, adică de intrare în război și învingerea fascismului. Această declarație trebuia să fie cea mai importantă din viața lui Stalin. Mai mult, din amintirile mareșalului URSS C.C. Rokossov aflăm că: «Fiecare comandant în propriul safeu avea câte un document secret care trebuia să fie citit doar la comanda lui Stalin. În el era prezentat un plan, descris în minute și secunde, cu ce trebuie să facă fiecare militar. Pe 22 iunie, o astfel de comandă nu a venit și unii ofițeri, riscând cu propria viață, au deschis scrisoarea și nu au găsit nicio informație despre cum să se apere de nemți». Deci, militarii sovietici aveau planuri despre război ofensiv, dar nu aveau planuri despre cum să se apere. În lunile mai-iunie, Stalin a înțeles că pregătirile de război nu pot fi mușamalizate, de aceea transmitea mesaje naive prin intermediul TASS că URSS nu intenționează să se implice în război. În mod normal, Hitler nu-l mai credea pe Stalin și 22 iunie dovedește aceasta”, relatează Suvorov.

Deci, Hitler a aflat că Stalin îi pregătește o „surpriză” și peste o lună a decis să pună în acțiune Operațiunea Barbarossa.

Concluzii

„Cea mai mare greșeală a lui Hitler a fost nu invazia în URSS din 22 iunie 1941, ci semnarea pactului Molotov-Ribbentrop pe 23 august 1939. Începerea operațiunii Barbarossa la est înainte ca să încheie războiul la vest nu a fost o greșeală, ci mai degrabă un pas de a corecta greșeala pe care a făcut-o în 1939, dar era prea târziu. Lupta pe două fronturi era inevitabilă și fatală pentru Hitler în același timp. Din păcate, altă ieșire din situație el nu avea. Stalin înțelegea că lupta pe două fronturi pentru Hitler este un act sinucigaș, de aceea el era sigur că oponentul său nu va ataca URSS. Dacă Stalin reușea să-l convingă în «neutralitatea» sa pe Hitler, atunci führerul avea să-și concentreze toate tancurile în Anglia și atunci Stalin ar avea drumul liber pentru «eliberare».

Nimeni până la Stalin nu a avut un astfel de plan descris în cele mai mici detalii în vederea cuceririi întregii Europe. Dacă adunăm piesă cu piesă toate acțiunile liderului sovietic, atunci obținem un puzzle impresionant. Totul a început cu instaurarea lui Hitler la putere, înarmarea Germaniei, semnarea pactului de neagresiune și împingerea inamicului tău în declanșarea războiului la care visai din 1927. Cu toate acestea, Hitler a deconspirat planurile lui Stalin și de aceea Al Doilea Război Mondial s-a terminat catastrofal pentru Stalin. A obținut doar jumătate din Europă și câteva țări din Asia”, opinează Victor Suvorov.

Nu am putut să trecem cu vederea opiniile elevilor despre acest război. Este interesantă și abordarea lor cu privire la subiectul discutat astăzi. Iată ce ne-au povestit aceștia.

Corina Budurin, elevă în clasa a 12-a, Liceul Teoretic „Ginta Latină”, or. Chișinău

„URSS-ul nu investea suficienți bani în armată așa cum o făcea Germania. Nemții erau siguri de vulnerabilitatea URSS-ului.”

„Despre Pactul Molotov-Ribbentrop cunosc că este un document de neagresiune între URSS și Germania, care, de asemenea, include și așa-numitul «Pact adițional secret». Polonia a fost situată între hotarele ambelor țări, de aceea a devenit vulnerabilă. 

URSS-ul nu investea suficienți bani în armată, așa cum o făcea Germania. Nemții erau siguri de vulnerabilitatea URSS-ului, în contextul înfrângerii Armatei Roșii în fața Finlandei. Hitler voia să proclame Germania unica mare putere în lume, fiindcă până la acel moment Hitler nu a suferit niciun eșec. Germania a avut o pregătire secretă în jur de cinci ani înaintea războiului. Scopul ei era de a-și lua revanșa în urma înfrângerii din Primul Război Mondial.”

Ionela Morari, elevă în clasa a 12-a,  Liceul Academiei de Științe a Moldovei, or. Chișinău

„Nemții au atacat primii, deoarece se temeau că sovieticii vor da primii lovitura.”

„Cauzele celui de-Al Doilea Război Mondial au fost multiple. Una dintre cele mai importante cauze a fost dorința statelor totalitare de a-și extinde teritoriile și influența economică. Apariția fascismului a fost cauza importantă, întrucât fasciștii credeau că războiul este o forță pozitivă de rezolvare și de aceea erau nerăbdători să participe la un nou conflict european.

Pactul Molotov-Ribbentrop a fost un tratat de neagresiune și asistență mutuală încheiat între URSS și Germania nazistă. Semnarea acestui pact a fost bine calculată de ambele părți: pentru Hitler, obținerea neutralității sau alianța cu URSS devenise vitală, urmărind să își asigure spatele în perspectiva războiului cu Franța și Marea Britanie; pentru Stalin, era foarte importantă extinderea granițelor europene ale URSS, încercând să obțină teritoriile pe care Rusia țaristă le stăpânea până în 1917.

Germania nazistă a atacat URSS pe 22 iunie 1941, cu scopul de a cuceri Rusia Europeană și Ucraina. Nemții afirmau că se tem că Armata Roșie se pregătește să atace Germania nazistă și din acest motiv atacul asupra Uniunii Sovietice era justificat ca război preventiv. Scopul declarat al naziștilor era să deporteze și să înrobească populația slavă din răsărit, pe care o considerau inferioară din punct de vedere rasial și să colonizeze zonele estice cu populație etnică germană, dar și să se aprovizioneze cu materii prime din partea estică a Europei.

Armata Roșie era disperată și nu era antrenată pentru război, iar unitățile militare erau separate și fără mijloace mecanizate pentru transportul în vederea concentrărilor de dinaintea luptelor. Deși artileria sovietică avea numeroase piese bine proiectate și excelent executate, multe tunuri nu erau aprovizionate corespunzător cu muniție. Unitățile de artilerie nu aveau destule mijloace mecanizate de transport pentru a fi deplasate în zonele de conflict. Unitățile de tancuri erau numeroase și bine echipate, dar erau lipsite de suport logistic, iar echipajele nu erau antrenate corespunzător. În 1941, forțele armate sovietice din raioanele vestice ale URSS-ului, de unde urma să vină atacul german, le depășeau ușor numeric pe cele germane. Avioanele germane erau mult mai bine pregătite decât cele sovietice, iar piloții, soldații și ofițerii germani erau pregătiți mai bine decât cei sovietici și reprezentau un mare entuziasm.”

dailytimes.com.pk

Anatolie Ogor, elev în clasa a 12-a, Liceul Teoretic ,,Boris Dinga”, or. Criuleni

„URSS nu era pregătită pentru începerea unui eventual război.”

„Cauza declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial a fost umilința Germaniei la conferința de la Versailles și dorința de hegemonie mondială atât a Germaniei, cât și a URSS-ului.

Scopul declarat al Pactului Molotov-Ribbentrop era asigurarea flancului estic al Germaniei, iar pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin sub pretextul unui complot imaginar. Documentul îi oferea lui Hitler un «spațiu vital» al supremației în Europa și chiar dincolo de aceasta, iar lui Stalin – pentru declanșarea «revoluției comuniste mondiale», un fel de variantă sovietică a aceluiași spațiu vital.

URSS nu era pregătită pentru începerea unui eventual război, din cauza eliminării majorității comandanților militari în timpul «marii terori». Astfel, URSS se afla în prag de război de facto, fără oameni capabili de a conduce trupele militare.

Consider că acesta a fost un război al ideologiilor, al ideilor și practicilor totalitare care au luat avânt în prima jumătate a secolului al XX-lea. În opinia mea, războiul a început nu doar din vina lui Hitler (cum e obișnuit să afirmăm), războiul a fost posibil și din cauza indiferenței altor state asupra evenimentelor ce se petreceau în lume, dar și a lipsei totale de autoritate a «Ligii Națiunilor» creată anume cu acest scop.”

Opinia autorului precum că propaganda comunistă a creat o „poveste” că sovieticii nu erau pregătiți de război se atestă foarte clar în manualele școlare actuale.

În continuare, am discutat cu Ala Gherman, profesoară de istorie la Liceul Teoretic „Liviu Deleanu” din orașul Chișinău, care ne-a explicat propria viziune asupra declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial. În opinia ei, URSS nu trebuie văzută ca pe o victimă și pe Germania ca pe un stat agresor și această concepție vine din propaganda comunistă „oficializată” prin documente sovietice.

„Într-adevăr, Germania a declanșat ostilitățile celui de-Al Doilea Război Mondial, invadând Polonia pe 1 septembrie 1939. Demersul de acuzare a Germaniei și de absolvire «de păcat» și transformare în victimă a Uniunii Sovietice are rădăcini ideologice și propagandistice în perioada Războiului Rece. Concepția oficială sovietică, care de fapt mai domină și astăzi, inclusiv la noi, a fost demult denunțată de istoricii profesioniști în baza documentelor de arhivă. Germania nu a fost singurul stat agresor, iar Uniunea Sovietică nu a fost victimă. Alături de Germania, dar și de alte state revizioniste, Uniunea Sovietică poartă vina pentru declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale. Putem invoca aici, pentru a ne susține ideea, cel puțin Pactul Molotov-Ribbentrop, care ne arată foarte clar cum au fost împărțite sferele de influență între Germania nazistă și URSS.”

maxim-nm.livejournal.com

În privința renumitului Pact Molotov-Ribbentrop, Ala Gherman spune următoarele: „Nici Hitler nici Stalin nu au avut intenția să respecte acest document. Atât doar că Hitler i-a luat-o înainte. Expansionismul sovietic nu s-a deosebit de cel nazist, or la doar câteva săptămâni sovieticii au invadat estul Poloniei, apoi au anexat Țările Baltice și au atacat Finlanda, declanșând Războiul de Iarnă, pentru care Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor. În alte părți ale lumii, sovieticii au încercat și alte tactici ale exportului de revoluție comunistă – mai subtile, dar care nu schimbau esența expansionismului sovietic”.

În opinia profesoarei, manualele de istorie ar trebui să trateze din alt punct de vedere orice război, nu doar prin prisma operațiunilor militare. „În mare parte se studiază cauzele, operațiunile militare și consecințele. Nu se vorbește nimic despre tragediile sociale și umane, despre situația femeilor și a copiilor în război, ce s-a întâmplat cu populația pașnică aflată în spatele frontului, care a fost soarta ostașilor folosiți pe post de carne de tun sau a deținuților din închisori care nu erau pregătiți să lupte.”

rbk.ru

Ala Gherman ne-a povestit cum ea practică predarea lecțiilor despre cel de-Al Doilea Război Mondial la școală. „Încerc să scot în evidență aspectele negative ale războiului. Niciun om nu are posibilitatea să trăiască două vieți. Pun accentul pe analiza critică a informației. Dacă le recomanzi elevilor surse bibliografice sau documentare și nu îi înveți cum să analizeze critic aceste surse, în zadar le dai. Încerc să-i motivez pe elevii mei să consulte diverse surse și nu insist pe învățarea istoriei prin războaie. După mine, latura umană a istoriei, evoluția culturii sau dezvoltarea tehnicii și a științelor e mult mai interesantă decât războaiele. Iar misiunea profesorului de istorie este să formeze atitudini, să creeze opinii și să croiască mentalități.”

Responsabila de disciplina istorie din cadrul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Corina Lungu, ne-a explicat cum se elaborează curriculumul la această disciplină. „Este un grup de lucru alcătuit din reprezentanții mediului academic și reprezentanții comunității educaționale. Reprezentanții mediului academic stabilesc conținuturile academice ale evenimentelor istorice, iar celălalt grup, pentru redactarea curriculumului, elaborează partea metodică, după care se stabilește unitatea de învățare, adică despre războaiele secolului al XX-lea, considerate importante pentru spațiul european care urmează să fie studiate în clasa a 12-a. În clasa a noua se studiază cronologic evenimentele din Al Doilea Război Mondial, iar în clasa a 12-a se merge pe alte principii de studiere a evenimentului.

După aprobarea curriculumului, fiecare disciplină are setul de manuale din care studiază elevii. Autorii de manuale sunt obligați să reflecte evenimentele în baza acelui curriculum care a fost aprobat. Manualele recomandate de minister le puteți găsi pe site-ul instituției, dar mai sunt și manuale alternative pe care cadrele didactice, considerându-le adecvate, le recomandă elevilor.”

Am rugat elevii să listeze câteva sugestii pentru minister legate de ajustarea informațiilor la capitolul Al Doilea Război Mondial. Iată ce și-ar dori ei:

# să studieze mai mult despre tacticile de luptă și cum s-au desfășurat bătăliile;

# să cunoască mai multe informații despre persoanele care s-au remarcat în această perioadă (politicieni, generali etc.);

# subiectul celui de-Al Doilea Război Mondial să fie inclus mai mult în cadrul examenelor de bacalaureat;

# să studieze mai mult și mai clar despre Pactul Molotov-Ribbentrop;

# în manualele școlare să fie incluse studiile istoricilor veritabili.

Dacă totuși suntem astăzi în ziua de 9 Mai, trebuie să spunem și despre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, și anume cine a câștigat. Propaganda sovietică spune că Armata Roșie, iar istoricii cu raționament spun contrariul. Germania nazistă a fost învinsă de coaliția antihitleristă în componența următoarelor state: Imperiul Britanic, URSS și SUA. Ziua de 9 Mai se referă la victoria Armatei Roșii în Marele Război pentru Apărarea Patriei (care a început pe 22 iunie 1941). Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a avut loc pe 2 septembrie 1945, după capitularea Japoniei.

topwar.ru

Nu vorbim despre numărul oamenilor decedați, nimeni nu poate oferi cifra exactă. E o gaură neagră pe care nimeni nu o poate explora.

Despre autor și recenzii

Victor Suvorov (numele real este Vladimir Rezun) este ex-ofițer de informații secrete (KGB), istoric și scriitor renumit în întreaga lume, datorită lucrării sale „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?”, care a fost tradusă în peste 50 de limbi. Ipoteza lui Suvorov a fost și continuă să fie aceea că URSS plănuia invazia Armatei Roșii în Germania înainte ca nemții să înceapă lupta cu URSS, iar istoricii sovietici susțin că teoriile lui sunt hiperbolizate și în mare parte sunt fabricate.

Iată ce spunea Vladimir Bukovski, disident antisovietic, publicist și activist politic, în anul 1992: „Când l-am întâlnit pentru prima oară pe Victor Suvorov, el era obsedat de această carte. Mă abunda cu cifre și fapte. Nimic altceva nu-mi putea spune, dar avea reticențe să publice această carte, pentru că nu era sigur de concluziile la care a ajuns sau că se temea că nimeni nu-l va înțelege. Din cauza acestei cărți, el și-a primit sentința cu pedeapsa cu moartea. Chiar și numele lui real nu-l putea face public, iar inamicii lui ziceau că Victor Suvorov nu există și că această carte a fost scrisă de serviciile secrete britanice”.

Mihail Meltiukov critică cu vehemență argumentele lui Suvorov și spune următoarele: „E un fel de publicistică istorică care se intercalează cu semiadevăruri și minciuni. Conceptul prezentat de Suvorov nu este susținut de niciun cercetător serios”.

Mark Salonin, publicist, vine să confirme cele scrise de Suvorov: „Da, Victor Suvorov a arătat foarte clar că Stalin se pregătea să-l «lovească» pe Hitler cu toporul în cap, dar ce e rău în asta? Și chiar dacă Suvorov «minte», atunci care este adevărul? Că glorioasa Uniune Sovietică va continua, de la an la an, să se închine în fața Germaniei naziste și să trimită drept cadou lui Hitler eșaloane de cărbune, cereale și petrol? Suvorov a eliminat din poporul sovietic o parte din păcatul lui Cain, doar pentru asta oamenii trebuiau să-l ducă în mâini!”.