Profesorii tind să sprijine elevii care se dovedesc să aibă abilități mai bune din start. De obicei, acești copii se numesc talentați și ei sunt șefii de clasă, cei care sunt aleși fără prea multe concursuri să meargă la toate olimpiadele la care participă școala lor sau cei care au rolurile principale în piesele de la școală. Simțindu-se vinovați, profesorii tind să le ofere celorlalți, considerați mai slabi, însărcinări mai ușoare, care, odată realizate, sunt lăudate în mod exagerat. Dacă sentimentul de vină al profesorilor se vindecă, pe de altă parte, neîncrederea în cei considerați slabi nu descrește, dimpotrivă se înrădăcinează, astfel ei ajung să creadă că inteligența e un lucru pe care unii îl au, iar alții nu. Despre acest aspect al testului PISA 2018 s-a vorbit mai puțin. În schimb, puținii care au comentat performanțele elevilor din Moldova au ținut să scoată în evidență faptul că „elevii noștri sunt analfabeți” și că „rezultatele sunt alarmante”. De fapt, testul nu are scopul să împartă elevii în categorii, iar lecțiile pe care ar trebui să le luăm din urma acestor rezultate sunt altele.

Moldova și analfabetismul

PISA reprezintă un program internațional de evaluare, lansat în anul 1997 de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care evaluează o dată la trei ani competențele elevilor cu vârsta de 15 ani, la trei domenii de bază: citire/lectură, matematică și științe. Testele sunt concepute pentru a măsura abilitățile elevilor de a aplica cele învățate în situații reale.

La capitolul alfabetizare, PISA testează mai mult decât simpla abilitate tehnică de a citi și a scrie. Această abilitate este măsurată într-un mod continuu, motiv pentru care nu este corect să o analizăm din perspectiva că cineva are sau nu această abilitate. O persoană poate avea un set de competențe de citire, dar nu există o linie de diviziune clară pentru a spune cine este complet analfabet și cine nu e. Procesul de alfabetizare are loc toată viața și nu se deprinde doar la școală, dar și în contexte de familie, prieteni, se explică în raportul PISA. Testul PISA testează gradul de alfabetizare a tinerilor de 15 ani pe subiecte relaționate cu viața de zi cu zi și înțelegerea conceptelor, dar nu pe cunoașterea academică perfectă a subiectelor predate la școală.

În cadrul testului, la secțiunea citit, elevii trebuie să citească texte și să răspundă la întrebări, iar, în cele mai multe cazuri, elevii trebuie să-și construiască propriile răspunsuri. În cazul matematicii, testul vine să testeze abilitatea elevilor de a înțelege în ce situații din viață pot folosi concepte matematice, iar la științe, elevii sunt testați dacă înțeleg concepte științifice și dacă ar ști cum să le aplice în cazuri reale.

Ce cuprinde testul

Ești în vizită la niște rude care cresc găini. Mătușa îți vorbește despre un forum de fermieri care i-a fost de ajutor când una dintre găinile sale a fost rănită. În continuare, ai acces la conversațiile de pe forum și pe parcursul citirii ai de răspuns la câteva întrebări – asta a fost unul dintre scenariile secțiunii de citire a testului din 2018. În cadrul unui alt scenariu, elevul se pregătește să asiste la o prelegere despre munca de teren a unui profesor de pe insula Rapa Nui. Prin urmare, elevul trebuie să citească o postare de blog despre insulă scrisă de profesor, o recenzie de carte și un articol științific. Elevul este rugat să răspundă la întrebări după fiecare etapă. Într-un alt scenariu, elevul ia parte la un curs online de design web, unde participanții își revizuie site-urile reciproc. Elevul este rugat să facă o recenzie a unui site realizat de către unul dintre colegi și să răspundă la niște întrebări legate de opinia sa față de conținutul publicat pe site. 

Screenshot al testului în Engleză. Testul în română a fost pe hârtie

În 2018, nivelurile rezultatelor variază de la 1 la 6. Cele mai înalte rezultate obținute se includ în categoria 4. Moldova se află în categoria 2. În raportul OECD se specifică că țara noastră are îmbunătățiri semnificative față de anii precedenți, alături de țări ca Albania, Peru și Qatar. Pisa 2018 a concluzionat că rezultatele vorbesc despre o dependență din ce în ce mai mică între nivelul economic al țării și rezultatele obținute, cu toate că adolescenții care provin din familii social-vulnerabile încă tind să fie printre cei care au performanțe mai slabe. 

De ce norvegienii se întorc la învățarea prin joacă

Hild a fost profesoară timp de 40 ani, fiind și martora mai multor schimbări care s-au produs în sistemul de educație norvegian. Și-a început cariera predând copiilor cu dizabilități într-o grădiniță dedicată acestora și s-a împotrivit deciziei luate de autorități atunci când școlile speciale au fost lichidate, iar toți copiii au fost deja nevoiți să meargă să studieze în aceleași școli, după principiul care a obsedat autoritățile, crede Hild, și anume de „a oferi șanse egale tuturor”. „Dimpotrivă, acești copii nu aveau cum să aibă șanse egale, fără a primi mai multă atenție în educația lor.”

Ulterior, după ce și-a continuat studiile în Trondheim, un oraș norvegian, a început să predea claselor primare. În Norvegia treapta primară durează șapte ani și începe la șase ani. Hild povestește că în anii ’90 copiii norvegieni învățau mai mult prin joacă, ceea ce le stimula creierul într-un mod eficient. „Este foarte important să-ți folosești toate simțurile în procesul de învățare. Dacă doar stai pe scaun antrenându-ți ochii și un singur deget, creierul nu se dezvoltă în același ritm.” Noul mileniu i-a făcut pe norvegieni mai serioși și, astfel, în școli s-a renunțat în mare parte la jocuri și s-a trecut la învățarea „pe scaun” – o altă greșeală, crede Hild. Asta pare să fi fost nu doar opinia sa, astfel, în prezent, sistemul norvegian reintroduce treptat sistemul de învățare prin joacă, așa încât copiii să petreacă mai mult timp afară, antrenându-și toate simțurile.

Hild Rokseth

Cursuri suplimentare de citit și scris

Potrivit mediei PISA din ultimii ani, Norvegia are o performanță medie la matematică, peste medie la citit și puțin sub medie la științe. Rezultatele obținute în 2003 și faptul că acestea îi clasau pe norvegieni mai jos decât pe finlandezi au motivat autoritățile din domeniul educației să reconsidere modul în care îi învață pe copii să citească.

La școala din Melhus, un orășel situat lângă Trondheim, Hild a fost parte a acestei schimbări. Împreună cu mai mulți profesori au format grupe de elevi, cu vârste între șapte și nouă ani, pentru care au organizat cursuri suplimentare de citit și scris.

„A fost foarte important ca elevii să învețe fiecare literă, fiecare cuvânt, să înțeleagă fiecare mesaj. Mai mult decât învățarea tehnică, aveam conversații pe subiectele citite, le adresam întrebări, iar ei trebuiau să găsească răspunsul în text ca să-l înțeleagă. În aceste clase, încercam să găsim texte mai ușoare, pentru că în cadrul orelor normale, textele tind să fie prea grele. Alegeam texte diferite, din diverse genuri, chiar și știri. Elevii trebuiau să citească suplimentar și acasă. Am simțit îmbunătățiri în acești ani, dar este oricum un proces de lungă durată, continuu aș zice. Ce am înțeles din acest exercițiu e că este foarte important să acorzi atenție individuală copiilor. Unii copii pot avea frustrări pentru că nu pot citi destul de bine sau scrie, iar din acest motiv pot apărea probleme psihologice, ulterior copiii devenind agresivi în clasă.” 

Pe lângă aceste cursuri, copiii norvegieni învață la școală și alte subiecte care au scopul de a-i pregăti de viață, subiecte care la noi sunt cu caracter opțional. La fel, în grupuri mai mici, copiii au lecții despre cum să gătească și să mănânce sănătos, învață despre corpul lor și modificările prin care acesta trece în perioada de pubertate.

Ce mai este important să reținem din rezultatele din 2018

În privința alfabetizării digitale, PISA a observat o creștere semnificativă a utilizării internetului de către participanți. Cu toate acestea, digitalizarea prezintă noi provocări pentru capacitatea de citire, întrucât copiii întâlnesc diverse tipuri de texte online: de la cele scurte de tip SMS la prezentări complexe în tabele sau cercetări. Cu cât mai mult acces la informație au elevii, cu atât e mai important să aibă un nivel de alfabetizare în creștere, în contextul știrilor false și așa-numitelor echo chambers.

Concluziile testului din 2018 mai spun că atitudinea profesorilor este un alt aspect important care influențează performanța elevilor. Spre exemplu, profesorii tind să sprijine mai mult elevii care au abilități mai bune din start, în timp ce celor mai slabi, din sentimentul de vină, le pot atribui laude exagerate pentru sarcini ușoare. Asta este important pentru că, dintre toate judecățile pe care oamenii le aveau față de ei înșiși, cea mai de impact este cea despre cât de capabili ne credem pentru a face un anumit lucru, iar motivația de a face ceva ține tot de cât de încrezători suntem că putem livra rezultatele așteptate. În o treime din țările participante, unul din doi elevi a spus că inteligența este ceva ce ei nu prea pot schimba. Fie o ai, fie nu o ai. PISA propune și soluții pentru această problemă – de a-i face pe elevi să înțeleagă capacitatea creierului de a învăța prin citire, discuții în clasă și alte activități. Părinții și profesorii ar trebui să participe la crearea unui astfel de mediu, spun experții.

În privința orientării în carieră, deși este destul de obișnuit pentru tinerii de 15 ani să nu știe ce carieră să urmeze, noile realități cer sistemelor educaționale să facă trimitere elevilor la oameni-modele, dar și să sporească atât încrederea cât și abilitățile de a-și crea de sine stătător un loc de muncă, mai spune studiul din 2018.

###

În puținele reacții care au însoțit rezultatele Moldovei la testul PISA 2018, cei care și-au dat cu părerea au ținut să accentueze că performanța elevilor din Moldova e la pragul analfabetismului, iar după valul de panică, care a durat câteva ore, nu s-a mai întâmplat nimic. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării s-a limitat la a prezenta rezultatele, menționând despre „performanța de a nu descrește în punctajele medii” și despre „progresele semnificative în realizarea obiectivului ca toți elevii să atingă nivelul minim de competență la citire/lectură”. La fel ca și în primul caz, după această reacție, nimic nu s-a mai întâmplat. Procesul de alfabetizare nu se rezumă însă doar la câteva cifre care ne separă în niveluri de performanță de celelalte țări participante. Așa cum explică și experții PISA, procesul de alfabetizare este unul continuu, care se adaptează, la fel, continuu, luând în considerație și provocările digitale care apar, dar și stilul de predare, atitudinea profesorilor și grija față de sănătatea psihologică a elevilor.