Un prieten care nu a fost niciodată la niciunul dintre barurile 513, aflând că vin să fac interviu cu proprietarii acestui local, m-a întrebat de ce 513 e atât de „fantastic”? I-am zis că e despre oameni: oamenii care l-au făcut și oamenii care vin acolo. M-am gândit atunci ce bine ar fi să adresez exact aceeași întrebare și lui Vitalie și Victoria Vasilache, frații care au creat brandul 513.

Așa că la o masă, pe terasa localului, într-o amiază de luni, am stat cu Vitalie și Victoria și pentru prima dată în 10 ani de când ne cunoaștem, i-am întrebat ce cred ei despre barul 513. 513 e un bar care, recent și-a schimbat casa, a treia oară din 2006. Pentru că asta fac ei, îl mută dintr-un loc în altul și de fiecare dată e tot mai bun. E unicul local din Chișinău care nu este despre adresă și pereți, e despre oameni și emoții. Pentru că indiferent unde decid frații Vasilache să mute barul, hoarda lor fidelă vine din urmă și umple locul cu și mai mult suflet.

Victoria: Așa suntem noi, oamenii, căutăm apropierea om cu om, iar noi, la 513, cred că o oferim.

Anastasia: Pe pagina voastră de Facebook scrie că 513 nu e un loc, e o stare.

Vitalie: Da, pentru că fiecare care intră la 513 vine cu emoțiile lui și percepe atmosfera de aici în felul său, iar când tot felul de emoții se ciocnesc se naște starea. Pentru această stare de 513 vin oamenii aici.

Anastasia: Starea asta despre care vorbești e ceea ce mutați voi din local în local, pe lângă reclama din neon.
Vitalie: Da, atmosfera și neonul. Apropo, neonul 513 e de pe vremea primului bar din 2006, dar aici e primul local în care avem geamuri și neonul e în interiorul localului.

Anastasia: Care e treaba cu pisica deasupra ușii de la intrare?
Vitalie: Nicio treabă, stătea ea netrebnică într-un magazin și noi am adoptat-o.
Victoria: Va merge cu noi în următorul bar.
Vitalie: La sigur, ea va călători cu noi, în cazul în care o să plecăm de aici.

rsz_0z4a8254

Anastasia: Cunoscându-vă pe voi… vreo 5 ani și iar o să așteptăm toți cu sufletul la gură deschiderea unui nou 513.
Vitalie: Cine știe, poate…

Anastasia: Care este diferența între primul, al doilea și al treilea bar?
Victoria: Nu e nicio diferență decât decorul și idea de design. Vitalie, el știe tot timpul cum trebuie să arate produsul final când noi ceilalți încă nu ne dăm seama de asta.
Vitalie: În text să scrii ce o spus Vica și că Vitalie dădea din cap și spunea „da, da”. Și asta nu pentru că doar unul dintre ei are ce spune, ci pentru că ambii destul de des au de spus același lucru.

Anastasia: Care e ideea acestui 513?
Vitalie: Nicio idee perfect conturată?

Anastasia: L-ați făcut din coastă?
Vitalie: Da, din coasta noastră, din ce aveam din aia și l-am plămădit.

collage_1

Anastasia: Eu la 513 merg din clasa a 12-a și uite-mă om mare de 32 de ani, tot aici vin. De ce vin oamenii la voi?
Vitalie și Victoria: Ohoooo
Victoria: Vitalie, deci ieri, pe 18 august, brandul 513 a împlinit 13 ani!
Vitalie: Simbolic, 513 are 13 ani. De ce vin oamenii la noi? Nu pot să răspund la întrebarea asta, mă bucur enorm de fiecare om care intră în localul nostru, ce exact îi aduce, idee nu am, dar în același timp nu îmi permit luxul optimismului în afacerea asta.

Anastasia: De ce?
Vitalie: E o afacere, sunt riscuri totuși. Or noi suntem responsabili atât pentru echipa noastră, cât și pentru oaspeții care vin în localul nostru și cărora într-un oarecare fel le facem niște promisiuni.

Anastasia: Ce promiteți voi oamenilor?
Vitalie: Că le oferim tot ce avem și ce avem mai bun. Iarăși, „promisiune” poate e un cuvânt prea puternic; eu mă tem să operez cu așa termeni (râde). Hai așa, eu doar ofer ce am mai bun și mă bucur că cei care vin apreciază asta.

Anastasia: În perioadele cât voi plecați de la un bar și îl pregăteați pe altul, prietenii fideli 513 stăteau pe tânjală și așteptau mai repede să deschideți iar ușile.
Vitalie: Toți acești oameni, prieteni fideli, cum le zici și ai dreptate, vin aici ca acasă și e tare bine să poți veni într-un local și să te simți acasă, poate fi o apreciere mai înaltă decât asta? Senzația asta caldă de comod și moale și de bine?

Anastasia: Care ar fi diferența dintre voi și alte localuri din Chișinău?
Vitalie: Denumirea! (ambii râd cu poftă ca de la o glumă veche)
Victoria: 513 este o comunitate, care s-a format într-un mod foarte firesc, noi ca și gazde oferim tot ce avem mai bun, iar oaspeții fac sufletul acestui loc.

Acest dialog doar pare lin, în realitate, în tot acest timp, Vitalie și Victoria au salutat fiecare om care intră sau iese, Vitalie a mai fluturat din mâna de câteva ori nu știu cui de peste drum. Au tot dat indicații chelnerilor, au vorbit cu livratorul de vinuri.

collage_2

Anastasia: Ce ați păstrat în meniu în toate localurile 513?
Victoria: Salata thailandeză și steakul împletit.

Anastasia: De ce anume aceste platouri?
Victoria: Habar nu am, era în meniu, oamenilor le-a plăcut și uite că până acum le păstram.

Anastasia: Care este cea mai solicitată mâncare din meniu?
Victoria: Trandafirata, ea nu se mănâncă, dar e oricum cea mai solicitată din băuturi.
Vitalie: Din mâncăruri, panini probabil, dar totuși nu exclusiv, ne laudă lumea și rizotoul nostru, și pastele. Aici toate laudele merg către Nicu, bucătarul nostru.

Anastasia: Nicu e cu voi de la primul bar?
Vitalie: Da.

Anastasia: El a venit pentru voi pentru că ați redeschis?
Vitalie: A fost o coincidență de circumstanțe, Nicu a decis să revină în țară, Vica a decis să revină în țară.
Victoria: Vitalie a decis să nu mai plece.

Anastasia: Acest 513 e Nicu, Vica și Vitalie?
Vitalie: Da, cu siguranță.

Anastasia: Sună a titlu de desen animat.
Victoria: Cam asta și suntem.

collage_3

Anastasia: Cei care nu știu nimic despre barul vostru, care nu știu despre 513, cei care zboară acum spre Chișinău și la bordul avionului au deschis revista, acești oameni de ce ar trebui să vină la 513?
Victoria: Pentru ca să afle despre această comunitate de oameni faini, pentru mâncarea gustoasă și vinurile noastre. Avem peste 150 de feluri de vin local și 80 % din produsele pe care le folosim sunt locale. Oricum căutăm să folosim cele mai bune produse de pe piață.

Vitalie: Când vrei să mergi într-un local să stai și nu ai nevoie de umplutură și o muzică care e mult prea tare în difuzoare, vrei să comunici – atunci vii la 513. Iar cum vor scădea temperaturile afară, le vom mări înăuntru cu concerte bune.

Anastasia: Cea mai frumoasă parte în a face un local? Căutatul locului? Amestecatul mortarului sau scosul lui de sub unghii?
Vitalie: Pentru mine, cu siguranță asta e cea mai distractivă parte, asta cu mortarul. Gândirea lui, crearea, nașterea. Sigur că după asta lucrul abia începe, dar ca și proces ăsta mi se pare cel mai interesant.
Victoria: Mie îmi place perioada imediat următoare. Barul să lucreze și eu parcă tot timpul sunt „în oraș”, eu nu trebuie să mă duc undeva în oraș cu oameni, oamenii vin la mine – partea asta de interacțiune e preferata mea. A! Și când oamenii mănâncă tot din farfurie.

Anastasia: L-ați deschis și dormiți mai liniștiți?
Victoria: Ei, ba nu?! A spus Victoria mâncând smântână cu furculița.
Vitalie: E un proces continuu, de fiecare dată deschizi încă o ușă și e iar ceva nou, încă ceva care trebuie să faci. Totul începe cu ziua deschiderii, nu cu lucrările de reparație.

rsz_0z4a8235

Anastasia: Voi simțiți că lăsați ceva în urmă?
Vitalie: Și da și nu, nu prea știu.
Victoria: După ce plecăm, niște pereți în fond, până nu au fost și aceștia dărâmați.

Anastasia: Eu zic că voi lăsați amintiri frumoase.
Vitalie: Poate oi avea cu ce mă lăuda nepoților.

Anastasia: De ce în bar sunt și covoare și motociclete?
Vitalie: Aceasta pentru noi înseamnă acasă, un covoraș, un fotoliu moale în colț.

Anastasia: Și tablourile de pe perete?
Vitalie: Iarăși ne doream să punem pe pereți ceva autentic, nu fotografii de pe internet de exemplu. Și dacă tot am avut timp cât am stat între baruri, am pictat. Am pus pe pereți ce am făcut cu mâna mea.

Anastasia: Localul vă reprezintă?
Victoria: Fiecare bar pe care l-am avut a reprezentat exact etapa de viața la care ne aflam.
Vitalie: Noi creștem și barul crește cu noi, deci ne reprezintă perfect.

rsz_0z4a8248

Anastasia: La ce etapă în viața voastră sunteți acum?
Vitalie: Zen. Etapa în care vrei să stai de vorbă cu oamenii, să-i asculți să le vorbești, să fie pace pe suflet.

Anastasia: Care e istoria cu Baba Neagră? Fotografiile cu acest desert au dominat pe feed-ul meu de pe Facebook vreo trei săptămâni.

Victoria: Voiam tare să facem ceva autentic de aici și tare drag nouă și ce poate fi mai drag decât amintirea din copilărie? Așa că Baba Neagră. O încăpăținare de desert care iese doar când vrea ea și ne dă mare bătaie de cap, dar ne ținem de ea oricum. Baba Neagră și inscripția „Mă tochesc după tine” de pe perete au foarte mult „de-a nostru”, sunt ceva cu care noi, oamenii de aici, ne identificăm.

Anastasia: 513 poate fi oriunde în lume sau doar la Chișinău?
Victoria: Da, pentru că e despre oameni.
Vitalie: Doar aici la Chișinău, pentru că e despre oameni.

Și aici a fost unicul moment al discuției noastre în care Victoria și Vitalie nu au avut aceiași părere.

Text: Anastasia Taburceanu

FotoIon Pleș Alexandru

Materialul a fost publicat în Altitude, revista de bord Air Moldova

rsz_0z4a8274

rsz_0z4a8314

rsz_0z4a8327

rsz_0z4a8334

rsz_0z4a8307