O parte din cuvintele uitate vin din copilăria noastră. Adulți fiind, nu le mai rostim, chiar dacă le mai ținem minte. Generația acutală, rar le folosește în discuții fiindcă au la dispoziție alte cuvinte trendy. Sperăm să vă regăsiți cel puțin într-unul din cuvintele de mai jos.
#1. Hudiță – stradă strâmtă și lăturalnică; ulicioară. O cărare între două gospodării. Termen utilizat mai des în mediul rural.
#2. Mahala – cartier, sector (mărginaș) al unui sat ori oraș în care sunt stabilite propriile reguli și legi (nescrise). Deseori, în sate, mahalalele concurează între ele, deseori acestea se clasifică conform unor criterii, de exemplu: mahalale bogate (de gospodari), periculoase, sărace etc.
Proverb: Găina când va oua, aude o mahala.
#3. Norcoi – broască de râu ori de iaz.
#4. Mijoarcă – joc de copii în care unul stă cu ochii închiși și numără cu voce tare până la o cifră prestabilită până se ascund ceilalți, apoi îi caută; de-a mija, de-a ascunselea.
#5. Harchină – bucată de mămăligă câtă poți ține într-o mână, bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.).
#6. Hargalâc – dezordine, talmeș-balmeș.
#7. Hatalău – flăcău care umblă după fete. În unele regiuni ale Moldovei se spune și fătălău.
#8. Hindichiu – tranșee, șanț săpat pentru a separa două terenuri, de a crea o cale de scurgere a apei etc.
#9. A horhăi – a umbla fără rost.
