Recenzie #diez: Romanul „Lupul de Stepă” de Hermann Hesse și de ce trebuie citit

flat,1000×1000,075,f
Foto: redbubble.com

Romanul „Lupul de Stepă” scris de filosoful, scriitorul și pictorul german Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel, a reușit la timpul său să răstoarne totalitatea de clișee și concepții fixe legate de literatură, artă etc. Astfel, romanul este unul demn de atenția cititorilor, scurta descriere de mai jos având scopul să demonstreze acest lucru.

Lupul de stepă – romanul-indicator al principiilor literaturii postmoderniste pentru cultura nonconformistă (adevărata cultură nonconformistă, care ține de stări sufletești și intelectuale diferite, nu Outlook-uri extravagante). Acesta este un roman fără de care pictura, cinematografia sau chiar Rock n’ Roll-ul nu ar avea niciodată loc în avangardismul secolului XX. Vă întrebați de ce? – Nu e nevoie. Citiți-l – si veți înțelege TOTUL.” (traducere de Solomon Apt)

Întregul roman este un ghem intens de filosofie pură, epicentrul căreia este un om care îmbină în sine două naturi complet diferite… a unui om simplu, pământesc, și a unui lup de stepă, singuratic, introvert, demult ieșit în afara sferei înțelegerii omului comun într-o lume a absurdului și a materiilor superioare generate în întunericul conștiinței sale. Acesta este geniul căzut din timp, din afara realității banale, care se simte în lume ca o inimă transplantată și refuzată de către noul corp… vitală, dar oricum respinsă.

Daca vă considerați nebun, atunci romanul acesta vă va deschide ușile Teatrului Magic al autocunoașterii, dându-vă posibilitatea de a pătrunde în cele mai adânci culise ale interiorului omenesc. Prin intermediul metaforizării complete a noțiunilor metafizice, care la prima vedere par a fi ceva insesizabil, Hesse ne aduce la un nou nivel de percepere a universului, puternic delimitând infinitul nedemonstrat al cosmosului și axiomaticul infinit al conștiinței proprii în care noi singuri deseori ne rătăcim, negăsind drum de întoarcere din labirintele acesteia.

Problema constă în faptul că noi înșine suntem arhitectorii acestor labirinte, construindu-le în interiorul nostru. Dat fiind faptul că acestea ajung până la dimensiuni enorme, încetul cu încetul uităm unde a fost începutul, unde ne aflăm și unde am putea ajunge. Ceea ce face romanul este deschiderea multor uși în pereții fiecărui labirint, astfel el devenind destul de compact pentru a fi exprimat printr-o singură formulă… tot de noi elaborată.

 

Photo Credit: undiscoveredpsyche.tumblr.com
Photo Credit: undiscoveredpsyche.tumblr.com

Teoriile autorului precum și stilul în care își exprimă și formulează ideile au ajuns la apogeul în care reușesc să exprime neexprimabilul, să vadă invizibilul, să atingă ceea ce este de neatins înăuntrul fiecăruia dintre noi, trezind adâncile gânduri care ne frământă seara în pat și prezența cărora ne este demult cunoscută ca ceva insesizabil, dar foarte clar și chiar bine conturat în urma lecturii romanului. Un înțelept a spus că o carte bună nu te învață ceva nou, ci aranjează tot ceea ce este vechi. Exact acest lucrul îl face și „Lupul de stepă”, punând toate gândurile noastre pe rafturi, ne învăță să ne orientăm în sine și să simțim mult mai mult din dimensiunile propriei conștiințe nelimitate.

Nebunia este un privilegiu, dat rar întâlniților și singuraticilor lupi de stepă, care au realizat relativitatea tuturor dogmelor răspândite pe larg, deschizându-se pentru lumea complicată. Aceștia, în viziunea lui Hesse, sunt capabili sa trăiască într-o „realitate superioară”, unde toate controversele sunt scoase și care permite așa numita „percepere magică” a existenței.

De asemenea, romanul este pe locul 59 în Top 100 de cărți recomandate de către cititorii din Moldova în cadrul Book Challengefăcând parte și din majoritatea topurilor celor mai bune cărți din toate timpurile din întreaga lume.

„Lupul de stepă” este o carte pe care o țin mereu pe masă, este o carte cu care lucrez ori de câte ori am nevoie să ajung la fundurile cele mai adânci ale sufletului, pentru a scoate de acolo ceva cu adevărat genial, funduri până la care unii mai au de săpat, în care alții se prăbușesc pe veci sau care nu mai pot fi văzute din cauza adâncimii prea mari…

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente