În prezent, există o problemă majoră legată de încadrarea tinerilor absolvenți în câmpul muncii, care nu trebuie amânată. Astfel, atât conform statisticilor furnizate anual de Biroul Național de Statistică (rata șomajului pe vârste), cât și conform studiului tematic Tranziția de la Școală la Muncă, realizat periodic de aceeași instituție, situația tinerilor la capitolul inserției pe piața muncii este una mult mai proastă comparativ cu alte grupuri de salariați.
Conform angajatorilor, tinerii încadrați în muncă nu dețin combinația de cunoștințe și aptitudini necesare pieței muncii, pentru că planurile educaționale și conținutul stagiilor nu asigură o pregătire relevantă a studenților pentru inserția lor în sfera profesională, iar studenții dau vina pe dificultatea accesării stagiilor de calitate și lipsa unui cadru complet de reglementare.
Această situație continuă să creeze un cerc vicios, de aceea, în cazul neintervenției instituțiilor de resort din Republica Moldova, efectele nedorite ale problemei se vor aprofunda, arată studiul „Stagiile de calitate” – o publicație lansată de Consiliul Național al Tineretului din Moldova și Alianța Studenților din Moldova.
În prezent, stagiile sunt urmate în scopul îndeplinirii unor planuri educaționale și constituie o obligație în scopul obținerii unei diplome, calificări etc. Problema stagiilor calitative este discutată la nivel central atât în Republica Moldova, în momentul adoptării unor documente de politici publice, cât și în Uniunea Europeană.
Doar 43,0% din tinerii din Moldova au făcut măcar un stagiu de practică
Conform cercetării statistice „Tranziția de la școală la muncă (TSM)”, 43,0% din tinerii din Moldova (15-29 de ani) au urmat măcar o singură dată un stagiu de practică de producție la un angajator ca parte a procesului de studii. Considerăm aceasta o cifră mică, având în vedere că obiectivul fiecărui tânăr mai devreme sau mai târziu este de a se angaja la un loc de muncă bine plătit.
În același timp, șomajul în rândul tinerilor (7,12%) în anul 2014 a fost mult peste rata șomajului mediu pe republică (3.9%). Acest indicator denotă și un grad scăzut al inserției tinerilor pe piața muncii precum și lipsa unui minim necesar de competențe practice în scopul unei integrări eficiente la un loc de muncă.
Inserția slabă pe piața muncii determină tinerii să fie mai predispuși la acceptarea locurilor informale de muncă, pentru vârsta 18-29 de ani – 10,36%, pe când la adulți cifra este cu 2% mai redusă. Pe lângă aceste statistici, tinerii sunt și mult mai implicați în munci grele sau nocive pentru sănătatea lor. Toate aceste statistici denotă o problemă în ceea ce ține de integrarea tinerilor la locuri de muncă care necesită o pregătire profesională specifică sau care necesită deținerea unor competențe practice concrete.
Creșterea calității stagiilor de practică ar putea constitui un instrument util și eficient de sporire a gradului de inserție a tinerilor/ absolvenților pe piața muncii. Stagiile de practică sunt concepute ca fiind în mod primordial un instrument de dobândire a unor competențe și abilități practice de către tinerii specialiști și studenți.
În urma interviurilor cu studenți beneficiari ai stagiilor de practică din cicluri ale învățământului superior (licență, masterat, doctorat) precum și din cadrul învățământului secundar vocațional, a fost posibilă sintetizarea percepțiilor comune ale acestora vizavi de stagiile de practică.
Studenții apreciază drept necesare stagiile de practică, considerându-le utile pentru viitorul lor profesional, care le-au permis studierea mai multor acte legislative și normative, iar cunoștințele acumulate le vor putea implementa pe viitor. Se observă o incertitudine privind scopul și rolul stagiilor de practică. Astfel, toți intervievații, intuitiv, au considerat stagiul drept o metodă de a-ți dezvolta careva competențe practice.
Din discuțiile cu studenții, se evidențiază o lipsă de informare privind posibilitățile de a face stagii în străinătate, precum și a stagiilor benevole. Studenții nu sunt motivați și nici instruiți suficient în scopul contractării individuale a unui stagiu în afara unui program de studiu.
„Stagiile mai mici de două săptămâni sunt ineficiente”
Beneficiarii stagiilor au subliniat ideea că durata stagiilor mai mică de două săptămâni le fac ineficiente, fiind mai mult niște stagii de observare și nu permit acumularea unor competențe practice. În același timp, în mod unanim, studenții au considerat perioada ideală a stagiului fiind cuprinsă între o lună și patru luni.
Lipsa unor documente interne sau normative care ar determina gradul și modul de implicare a stagiarului în activitatea instituției gazdă determină un sentiment de izolare și neimplicare suficientă în activitatea acesteia. Studenții mai consideră necesară și benefică includerea unei remunerări pentru stagiul efectuat, dar și delegarea mai multor responsabilități pe durata stagiului de practică.
La capitolul monitorizare și ghidare pe parcursul stagiului de practică, intervievații au considerat universitatea și coordonatorul de practică responsabili de aceste aspecte. Studenții au caracterizat acești actori ca fiind sub-implicați în perioada stagiului. Așteptările față de coordonatorul de practică sunt deseori confundate cu obligațiile mentorului de practică din cadrul instituției gazdă. Acest fenomen poate fi explicat prin lipsa unor documente ce ar delimita clar responsabilitățile acestora.
Evaluarea și aprecierea performanțelor în cadrul stagiului este efectuată similar în diferite instituții de învățământ, studenții fiind nevoiți să prezinte un șir de acte precum: caietul de practică, raportul, referința, caracteristica ș.a. Evaluarea este efectuată de către cadrul didactic al instituției unde își fac studiile studenții, iar procedura de multe ori se limitează la evaluarea unor aspecte tehnice precum, calitatea documentelor de raportare, posibilitatea de probare a efectuării efective a stagiului, prezența dosarului deplin de stagiu.
Totodată, în cadrul studiului, s-a observat un grad de satisfacție și un impact mai mare al stagiului asupra studenților în domeniile medical și farmaceutic. Acest lucru poate fi explicat și prin existența unor acte normative ce reglementează mai eficient și mai în detaliu procedura de efectuare a stagiului. În aceste domenii există documente clare ce delimitează obligațiile stagiarului și gradul și modul de implicare a acestuia. Existența unor documente ce stabilesc un cadru de activitate al stagiarului în domeniul medical oferă mai multă libertate și capacitate de integrare în instituția gazdă, posibilitatea de a avea anumite responsabilități personale, un cadru de integrare și implicare clar și bine pregătit.
Calitatea stagiilor în aceste domenii este legată cu precădere de condițiile de muncă, atitudinea personalului față de profesie și gradul de respectare a legislației în vigoare. În același timp, se observă un interes mai sporit și un impact mai mare în domeniul privat în defavoarea celui public. Interesul este atât din partea stagiarilor, cât și a salariaților instituției gazdă.
