Unul din visurile ei este să creeze un program universitar de dezbateri în care să dezvolte o generație de tineri care gândește. După experiența acumulată în jurnalism, comunicare și diplomație, Iulia Kirnițki este formator pe competențe și formarea abilităților profesionale, sau altfel spus, este cea care luminează calea oamenilor pe care îi instruiește, ca ei singuri să crească.
„Sunt un fel de profesor”, mi-a spus Iulia, în timp ce discuția noastră deloc întâmplătoare prindea contur și esență. „Diferența de principiu este că eu pun accent pe formarea deprinderilor, spre deosebire de metodologia cognitivă aplicată drept metodologie primară în mediul academic din țara noastră.”
Mozaic de activități. Retrospectivă
Iulia a făcut mereu câteva lucruri în paralel, chiar dacă, spune ea, aceasta nu e poate cea mai eficientă cale de a lucra. Primul lucru pe care l-am aflat în acea după-amiază ce are să rămână pentru mult timp una dintre cele mai reușite, a fost că „trecuse” prin Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării și următorii șapte ani îi dedica jurnalismului, timp în care a fost reporter, prezentator și editor la câteva posturi de radio, ulterior activând și la o agenție de știri. A decis apoi să facă și altceva și s-a specializat în comunicare, astfel devenind purtător de cuvânt la Coaliția pentru Alegeri Libere și Corecte din 2005, o uniune de organizații civice care a monitorizat scrutinul electoral.
Activitatea presei rămânea în vizorul ei, atunci când în cadrul OSCE lucra pe subiecte ce țin de libertatea de expresie și reglementarea conflictului transnistrean. Tematica respectivă nu este întâmplătoare, întrucât în cadrul studiilor post-universitare pe care le-a urmat în Armenia, a studiat domeniul conflictologiei.
Experiența ulterioară pe care o câștiga la Ambasada Marii Britanii în calitate de consilier al ambasadorului pe probleme politice i-a completat pachetul de cunoștințe și abilități, care au pregătit-o pentru regimul de lucru mai neconvențional și mai creativ pe care îl are acum. În calitatea sa de formator, combină toată experiența acumulată de-a lungul carierei. Lucrează acum cu instituții guvernamentale, care încep să conștientizeze faptul că trebuie să investească mai mult în capitalul uman. Portofoliul său ca trainer include subiecte diverse, de la managementul performanței, managementul instituțional și până la formarea politicilor sau comunicare.
„Nouă ne lipsesc dezbaterile adevărate, spațiul public din Molodova este prea mult dominat de polemici”
Anul trecut înființa, alături de alți colegi ai săi, Clubul de dezbateri, o comunitate de tineri profesioniști care au trecut prin programe de dezbateri în școlile sau universitățile în care au studiat. „Încercăm să scoatem pe agenda publică niște subiecte care nouă ni se par într-adevăr importante și să le discutăm sub aspectul de politici. Nouă ne lipsesc dezbaterile, spațiul public din Moldova este prea mult dominat de polemici, populism și emoții înflăcărate. Or, dezbaterile reprezintă o confruntare intelectuală bazată pe argumente, iar oponentul trebuie convins cu dovezi și raționamente logice.”
În calitatea sa de promotor al dezbaterilor, își dorește un sistem educațional în Moldova, bazat pe competențe și formarea abilităților practice. „Oamenii au blocuri de informații în cap, dar nu pot să facă o analiză comparativă, să genereze o idee sau să creeze ceva, or dezbaterile sunt cel mai bun instrument pentru a dezvolta aceste abilități, pentru că dezbaterea este o competiție. Acest joc te motivează să gândești, să construiești argumente și să contra-argumentezi, să fii ager, să reacționezi rapid și să fii capabil să intervii atunci când trebuie.”
„Trainingul nu este o baghetă magică”
„Trainingul nu este o baghetă magică”, mi-a spus Iulia atunci când am întrebat-o despre fenomenul ce ia o amploare tot mai mult în societatea noastră. „Necesitatea trainingurilor vine din faptul că mediul nostru academic nu-ți asigură abilitățile necesare. Trainingul este bun și util atunci când o companie are mecanisme de organizare bine structurate. Eu pot să te învăț, dar dacă tu nu ai același sistem ca și colegul tău, potrivit căruia voi să activați, atunci un training de trei zile nu poate să-ți rezolve problemele.”
În acest context, este obligatoriu ca la un moment dat educația non-formală și cea formală să interfereze, mi-a explicat Iulia. „Mediul academic trebuie să comunice strâns cu mediul guvernamental la nivel de politici. Din păcate, la noi te duci la universitate doar să înveți, întrucât sistemul nostru academic nu colaborează foarte mult cu restul domeniilor sociale. O soluție ușor de implementat și care necesită zero resurse ar fi aceleași dezbateri pe care noi le propunem. Este nevoie doar de inițiativă. În mediul academic anglo-saxon, spre exemplu, dezbaterile sunt o parte componentă a sistemului, pentru că în așa mod se cresc viitorii lideri politici și civici.”
„Haideți să vedem oportunitățile”
„În timpul trainingurilor am întâlnit foarte mulți oameni care fac aceleași lucruri și așteaptă rezultate diferite.” În succesul unui om e vorba de atitudine, îmi spune Iulia. „20 % reprezintă abilitățile individuale, iar 80 % este atitudinea. Ne lipsește spiritualitatea, respectul și gratitudinea pentru ce ni se oferă. Ele trebuie să stea la baza conștiinței noastre, ca să nu vrem să plecăm din țară.” Din experiențele de interacțiune cu oameni din afară, spune că ceea ce ar trebui să învățăm noi de la alte popoare este să ne orientăm pe soluții și nu pe probleme: „Haideți să vedem oportunitățile. Haideți să gândim în termeni de schimbare și impact”.
Cele mai importante abilități pe care încearcă să le dezvolte participanților la traininguri este gândirea critică și discernământul. „Un om trebuie să gândească independent, să aleagă pentru dânsul, să știe de ce face ceea ce face și să nu facă asta din inerție, să aibă capacitatea de a relaționa. Da, noi știm să creăm rețele”, îmi spune râzând, „dar altul este scopul pentru care ele sunt folosite”.
„Viața în continuitatea ei este o școală”
„Viața în continuitatea ei este o școală”, crede Iulia și spune că învață de la studenți, învață de la oameni și este convinsă că „niciun om nu vine accidental în viața ta”. Urmează diverse cursuri online și are câteva hobby-uri care contribuie la dezvoltarea gândirii sale logice. Cântă la chitară. Călătorește mult.
Un program universitar de dezbateri nu este doar un vis, este deja un plan pe care îl pune la punct împreună cu colegii ei, iar mediul academic a recepționat pozitiv această idee, pentru că, așa cum spune Iulia: „Putem protesta în piață și în același timp în viața de zi cu zi să facem parte din același sistem și să nu consolidăm nicio mișcare de jos în sus, or noi nu trebuie să uităm că schimbarea vine de la noi”.
∗∗
Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.
