De Ziua orașului Chișinău, facem o călătorie în trecut spre strămoșii troleibuzului modern, pentru a descoperi cum se circula pe străzile orașului în secolul trecut.
Istoria transportului public începe în 1888, când Duma Orășenească a decis asupra construcției căii ferate pentru tramvaiul tras de cai. Odată cu punerea în circulație a troleibuzului, trecut prin șapte generații de-a lungul anilor, Chișinăul deține astăzi un număr de 348 de troleibuze. Zilnic, 350 de mii de chișinăuieni și oaspeți ai Capitalei călătoresc cu troleibuzul, acesta fiind cel mai ecologic mijloc de transport. În prezent, la RTEC activează un colectiv de 2.300 de angajați, deservind 24 de rute cu o lungime totală a rețelei de 285 de km.
Iată cum arată evoluția transportului public din Chișinău:
#1. 1889 – Tramvai cu tracțiune de cai
În 1889, în localitate au început să circule câteva tramvaie, aduse în urma semnării unui contrat cu o societate de transport din Belgia. Pe strada Aleksandrovskaia, (actualul bd. Ștefan cel Mare și Sfânt), a început să funcționeze prima linie de cale ferată cu vagoane trase de cai cu o lungime de 6 km. Tramvaiele erau trase de doi-trei cai, devenind cel mai optim mod de a se deplasa pentru cetățenii cu venituri modeste. Orăşenii înstăriţi continuau să se deplaseze cu trăsurile şi faetoanele, iar călătoria cu tramvaiul, fiind mai ieftină, s-a transformat treptat în cel mai democratic mijloc de transport urban. Primele tramvaie trase de cai erau nişte vagoane cu roţi metalice, asemănătoare cu cele de tren.
#2. 1913 – Tramvai electric
În anul 1913, s-a renunţat la tramvaiul cu tracţiune animală în favoarea tramvaiului cu tracţiune electrică. Lungimea căii ferate constituia 14 km și la linie ieșeau zilnic 30 de vagoane.
#3. 1949 – Primul troleibuz de model MTB 82
La 12 octombrie 1949, pe artera principală a oraşului (actualmente Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt), au fost puse în circulaţie primele şase troleibuze de model MTB-82, pe ruta strada Gospitalinaia (actuala stradă Toma Ciorbă) – strada Svecinaia (actualul bd. Gagarin).
Primul troleibuz a fost condus de către Ivan Grecu, traseul având lungimea de 6 km, iar fiecare troleibuz putea transporta câte 60 de pasageri. Zilnic erau transportaţi circa 24.000 de pasageri. Deja peste un an, numărul acestor maşini s-a dublat, călătorii fiind deserviţi de douăsprezece troleibuze, pe traseul cu o lungime de 8,8 km.
În anul 1959 a fost construit şi dat în exploatare parcul de troleibuze nr.1 cu capacitatea de 100 de troleibuze, iar în anul 1961, tramvaiele au fost scoase din circulaţie.
În primii ani, troleibuzele asigurau legătura dintre Gara Feroviară şi Universitatea de Medicină, Valea Morilor şi sfârșitul străzii Puşkin; str. Toma Ciorbă – str. Dokuceaev; str. Dokuceaev – podul din preajma Circului; str. Independenţei – str. Miron Costin. La Parcul de Troleibuze nr. 2 din Chișinău (construit deja în 1966) se păstrează acum un troleibuz de model MTB-82. Unul dintre tehnicieni a relatat pentru #diez că acesta este supus regulat controlului și este utilizat deseori pentru organizarea diverselor excursii prin oraș.
Printre acei care au condus pe străzile oraşului primele troleibuze se numără: Feofan Trublaevici, Vitalii Horoşcov, Ivan Grecu, Vladimir Clocov, Andrei Vozian, Vera Butuzova, Maria Ciazova, Nicolai Conovalov, Tatiana Conovalova, Grigore Terehov.
#4. 1966 – ZiU 5
Au fost puse în circulație troleibuzele de model ZiU 5. Un exemplar de acest fel este în prezent în posesia Parcului de Troleibuze nr. 2 din Chișinău. Acesta, de asemenea, este apt de a circula, în pofida faptului că a fost retras din circulație, pe motiv de reînnoire, ulterior, a troleibuzelor din Chișinău. Acest troleibuz avea două uși – una în față și alta în spate, dar, din cauza fluxului mare de pasageri, îmbarcarea și debarcarea se efectua cu dificultate. Astfel, a apărut necesitatea achiziționării troleibuzelor cu trei uși.
Fostul depou de tramvaie a fost transformat în atelier de reparaţii mecanice a troleibuzelor, reparaţia şi confecţionarea pieselor şi componentelor troleibuzelor.
#5. 1978 – ZiU 9
Pe străzile orașului au apărut troleibuze de model ZiU 9. În anul 1986, a fost construit şi dat în exploatare parcul de troleibuze nr. 3, cu capacitatea de 150 de troleibuze. (La momentul destrămării Uniunii Sovetice, Regia Transport Electric a municipiului Chişinău dispunea de 400 de troleibuze de modelul ZiU-9).
#6. 1996 – IuMZ T-1
Au fost achiziționate patru troleibuze de model IuMZ T-1 din Ucraina.
#7. 1997 – Skoda-14Tr
În perioada anilor 1997-2004 au fost achiziționate 30 de troleibuze de model Skoda-14Tr din Cehia. Exploatarea troleibuzelor de modelul Skoda, dotate cu sistem de acţionare a motorului de tracţiune pe bază de tiristor, a demonstrat că troleibuzul poate fi şi confortabil şi econom, în comparaţie cu troleibuzele de modelul ZiU-9, care sunt dotate cu reostat de pornire-frânare.
Apoi, alte câteva troleibuze au intrat în posesia Regiei Transport Electric Chișinău (RTEC). În 2005 au fost cumpărate trei unități de marca AKSM din Belarus și în 2006 – 20 de unități de marca IuMZ T-1 din Ucraina, dotate cu sisteme electrice de acționare a motoarelor de tracțiune fabricate în orașul Chișinău, ceea ce a permis micşorarea consumului de energie electrică de la 2,84 la 2,17 kWh la 1 km parcurs.
#8. 2011 – AKSM-321
S-au cumpărat 102 troleibuze de model AKSM-321, fabricate în Belarus.
#9. 2014 – AKSM-42003
În 2014, pe străzile Chișinăului a apărut troleibuzul performant de model AKSM-42003. În pofida faptului că s-a revenit la modelul cu numai două uși, acest tip de troleibuz nu este considerat mai puțin practic, fiind încăpător, iar zona din spate este echipată cu scaune.
* * *
Domnul Ion, tehnician, întrebat despre soluționarea problemelor cu referire la aglomerația din transportul public în orele de vârf în Chișinău, a afirmat că soluția ar fi scoaterea de pe rută a microbuzelor și introducerea unui număr mai mare de troleibuze în oraș.
Potrivit acestuia, troleibuzul este un mijloc de transport mult mai sigur, șoferii fiind examinați în fiecare dimineață pentru a stabili eventualele probleme ale sănătății. La fel, a menționat despre normele sanitare care se păstrează, saloanele troleibuzelor fiind dezinfectate la sfârșitul zilei de muncă.
