Guillaume Dumas este un tânăr de 28 de ani din Quebec, care și-a propus să facă un experiment menit să fie o critică la adresa sistemului de învățământ superior, atrăgând atenția asupra modului în care universitățile îi exclud pe cei care nu și le permit. Experimentul a constat în a fi student, timp de patru ani, fără formele legale, la mai multe universități din America de Nord, fără să fie descoperit, scrie TOTB.

Guillaume s-a plimbat prin mai multe campusuri universitare de pe teritoriul Americii de Nord în cei patru ani de studenţie incognito, participând la cursuri şi la seminarii, fără să fie înregistrat ca student şi fără să fie vreodată descoperit. Deşi nu a primit nicio diplomă la finalul studiilor sale neobişnuite, asta nu l-a împiedicat să pună bazele unei afaceri proprii, de întâlniri online, în Montreal, Canada. Tânărul spune că, iniţial, a pornit aventura prin campusuri pentru că era distractiv. Părinţii lui nici măcar nu doreau ca el să urmeze cursurile unei universităţi. „Mamei îi intrase în cap ideea să fiu măcelar. Cunoştea un ucenic de măcelar care făcea bani frumoşi, iar tata spera să devin cherestegiu, undeva la ţară”, mărturiseşte Guillaume.

Însă el s-a înscris la Colegiul LaSalle din Montreal şi a fost acceptat. Curând, a realizat că nu prea ştie ce vrea să facă cu viaţa lui: îi plăceau psihologia, fizica, dar şi filosofia, aşa că nu s-a putut decide asupra unei specializări. Cheltuia 4.000 de dolari pe an cu educaţia şi simţea că aruncă banii pe fereastră. A renunţat la colegiul unde fusese acceptat şi a început să meargă la anumite cursuri la Universitatea McGill. „Mă uitam pe orar şi pur şi simplu mă duceam la curs. Dacă am văzut că merge, m-am gândit dacă nu ar merge să fac la fel şi la alte universităţi?”, spune tânărul. Aşa că a pus deoparte ceva bani şi a pornit într-o călătorie prin SUA, unde a mers la cursuri la universităţi de elită, precum Yale, Brown, Berkeley sau Stanford.

 

PC: Radio-Canada/ Olivier Lalande

PC: Radio-Canada/ Olivier Lalande

Lucra cu jumătate de normă în cafenele, ca să se întreţină şi mergea la orice curs i se părea suficient de interesant. Totodată, experimenta viaţa socială în diferite campusuri, unde era mereu invitat la petreceri, „deoarece sunt un tip foarte sociabil şi oamenii credeau că sunt şi eu un student acolo”. Astfel, totul a devenit un fel de joc pentru Guillaume: îşi dorea să vadă cât de departe poate merge cu experimentul lui. Pe parcurs, a învăţat tot felul de lucruri utile în demersul său – spre exemplu, că este bine să apari la un curs încă de la începutul semestrului, ca să nu atragi suspiciune asupra ta, apărând la jumătatea semestrului. A mai învăţat că era mai bine să ţină totul pentru el, secret şi să nu aibă încredere în nimeni. Şi chiar dacă totul a pornit ca o joacă, s-a transformat, pe parcurs, într-o formă de protest.

Eram furios pe modul în care universităţile exclud oamenii care nu şi le pot permite. Ce s-a ales de ideea potrivit căreia cunoaşterea, învăţătura, transmiterea marilor idei să fie gratuite?”, se întreabă tânărul. Şi-a propus ca, prin experimentul său, să vadă şi la ce anume ajută o diplomă universitară; să vadă dacă absolvenţii universităţilor de top, spre exemplu, au acces la slujbe mai bune pentru că au o diplomă sau pentru că au relaţii. Şi a mai vrut să afle dacă studenţilor le pasă cu adevărat de ce învaţă la cursuri. Aşa a descoperit că universităţile de elită au taxe atât de mari, pentru că le oferă studenţilor conexiunea cu o reţea solidă de foşti absolvenţi, care le pot deschide uşile necesare unei cariere. Însă, spune Guillaume, accesul la o astfel de reţea se poate obţine şi fără să plăteşti sume exorbitante.

 

PC: blog.clientheartbeat.com

PC: blog.clientheartbeat.com

El singur a reuşit să îşi formeze prieteni şi relaţii, la cursuri sau la petreceri, consolidându-şi o reţea de oameni de încredere, care se vor dovedi extrem de utili în cariera sa. „Oricine poate dezvolta o relaţie pe viaţă cu oameni interesanţi şi inteligenţi, în afara mediului universitar”, consideră tânărul. Deşi nu s-a ales şi cu o diplomă după anii de studenţie incognito, Guillaume nu regretă experimentul făcut timp de patru ani, dar nici nu recomandă tuturor să se apuce să facă acelaşi lucru. „Există cariere pentru care o diplomă reală este obligatorie şi există ocupaţii unde ceea ce produci este mult mai important decât vreo diplomă”, punctează tânărul antreprenor. „Avem multe exemple, mai ales în domeniul tehnologiei, de oameni care au renunţat la şcoală, dar au avut succes – Steve Jobs, Bill Gates, Mark Zuckerberg. A porni o afacere are legătură cu inteligenţa ta şi reţeaua de oameni cunoscuţi. Nici unuia dintre clienţii tăi nu îi va păsa dacă ai mers la facultate sau nu. Lor le pasă dacă le oferi un produs bun şi atât”, conchide fostul student incognito.