Den Delimarschi: Moldova-Kansas-Microsoft

994595_420564648044426_1486471057_n
Foto:Den Delimarschi este tânărul din Moldova care începând cu anul viitor va lucra pentru Microsoft în Seattle, Washington. PC: arhiva personală

Originar din Chișinău, Den Delimarschi în prezent își face studiile de licență la Wichita State University, Kansas, în domeniul IT. E ultimul lui an de studii, după care va merge să lucreze ca Program Manager la Microsoft. Află istoria tânărului care nu regretă că a stricat primul computer al tatălui.

#1 Den, de unde a apărut pasiunea pentru lumea calculatoarelor?

Den Delimarschi: Aș zice că aceasta e definitiv influența ambilor părinți ai mei – Boris și Natalia Delimarschi. Țin minte că de la o vârstă foarte fragedă am fost expus la calculatoare și posibilitățile oferite de ele. Cred că cel mai mare impact a avut faptul că nu am fost limitat mult în ceea ce privește activitățile mele cu obiecte electronice. Fiind un copil destul de responsabil (evident), am amintiri vivide de momentele când tatăl meu mi-a permis să asamblez primul meu calculator. La acel moment, era calculatorul lui, însă el mi-a permis să dau o încercare să ”aranjez” componentele în configurația potrivita. Cred că era prin anul 2000, când calculatoarele personale în Moldova nu erau prea ieftine, astfel aveam acea mare frică că ceva se va defecta din cauza mea. Am fost foarte atent și am asamblat totul corect – ce adrenalină am primit când am apăsat acel buton ”Power” și am văzut că imaginile au început să apară pe ecran. După acest proiect au fost multe alte calculatoare care le-am defectat personal (Tata, dacă citești acest articol – chiar îmi pare rău, promit să compensez pierderile!), dar am învățat atât de multe încât la vârsta de 10 ani puteam să diagnostez problemele unui calculator și să propun soluții care ar rezolva acele probleme.

Printr-o coincidență, la un moment în mâinile mele a nimerit o revista în care a fost menționat un tânăr, care a programat o ”cochilie” pentru sistemul de operare Windows, care permitea părinților să controleze ce copii pot accesa pe calculator. Ce mi-a prins atenția a fost un paragraf care menționa că acest tânăr a fost contactat de Microsoft – am vrut și eu să fiu contactat de cineva mare (pe atunci credeam că Bill Gates mă va telefona personal).

#2 Cum ajunge un baiat din Moldova la Microsoft?

DD: În primul rând – pasiunea pentru tehnologii. Indivizii care lucrează la Microsoft sunt foarte pasionați de ceea ce fac. Întotdeauna am încercat să imi exprim această pasiune prin faptul că participam într-o varietate de comunități online, concursuri și publicații. La un moment dat, după ce am ajuns în SUA, am aflat de un program numit Microsoft Student Insiders. Ideea era că Microsoft a selectat în jur de 6 studenți din toate părțile țării care sunt foarte pasionați de tehnologiile elaborate în Redmond, și le ofera posibilități de creștere profesională prin mai multe oportunități, inclusiv participarea la conferințe majore și facerea de cunoștințe în echipele din cadrul corporației. Am aplicat la acest program cu ajutorul unui forum la care am participat încă când am fost în Moldova. După un interviu, am aflat că am fost ales să fiu unul din acei șase studenți. Pe parcursul a doi ani am avut onoarea de a participa la mai multe conferințe profesioanale în diferite părți ale țării, inclusiv în Seattle, Las Vegas și Los Angeles. În 2011 lucram la un proiect și am descoperit ceva elemente dintr-un API pentru unul dintre dispozitivele populare elaborate de Microsoft. Acel API nu era documentat, astfel eu am scris un blog post destul de detaliat care documenta ceea ce am găsit. La o întâlnire in Seattle, unul dintre angajații Microsoft, parte a echipei Developer Platform Evangelism (DPE) m-a contactat în privința acelui blog post și mi-a propus să scriu oficial pentru un site ce rula direct din Microsoft. Am acceptat oferta și următoarea vară lucram full-time ca contractor în Seattle, elaborând software pentru dispozitive portabile ce rulează Windows 8.

După ce am finisat responsabilitățile mele de vară, am revenit în Kansas, dar continuam să lucrez ca contractor, elaborând mai multe proiecte pentru secțiunea Coding4Fun. La sfârșitul acelei veri la fel am decis să aplic la un internship la Microsoft, însă în alt rol – de data aceasta, ca Program Manager. Ca și orice angajat, am trecut printr-o serie de interviuri pe telefon și în persoană – am fost pus în fața mai multor situații destul de interesante la care trebuia să găsesc soluții în timp limitat. Am trecut cu success și am fost ales ca Program Manager Intern în divizia Office din cadrul Microsoft, astfel am petrecut și această vară în Seattle. Pentru cei curioși, am descris experiențele mele aici. Sunt bucuros să încep lucrul la sfârșitul lunii august, 2014.

56247_1462197597136_7432354_o
Den Delimarschi împreună cu Clint Rutkas, cel care l-a descoperit și l-a adus la Microsoft. PC: arhiva personală

#3 Ce ai simțit pentru când ai fost remarcat de guru în IT?

DD: Am simțit că totul este posibil. Era unu dintre primele momente când am înțeles că dacă depun efortul necesar și am o viziune clară în ceea ce privește scopurile care doresc să le ating, pot să am succes.

#4 Cel mai mare sacrificiu pe care l-ai adus până acum?

DD: Familia și prietenii din Moldova. Practic nu mi-am văzut părinții, bunicul și verii de patru ani, și prietenii mei care îi am în Moldova. Evident, sunt metode de comunicare – Facebook și Skype fiind pe planul unu, însă aceasta niciodata nu va înlocui o seară de Crăciun cu familia sau câteva ore în parcul central, cu un ceai într-o mână și cu o chiflă în alta, aproape de prietenii din liceu și în afara liceului. Sunt lucruri foarte simple, dar care înseamnă atât de mult. Cred că prin acest sacrifiu am învățat să apreciez fiecare moment aproape de persoanele care au o importanță excepțională în viața mea.

40732_1656355846963_6002940_n
Den împreună cu cel mai bun prieten Beatrice Daniela Tabacari, care a rămas acasă în Moldova. PC: arhiva personală

#5 Care este sursa ta de inspirație?

DD: Acestă vară am făcut cunoștință cu cel care a inventat sensorul Kinect pentru Xbox 360. Având o discuție la o cafea, el a menționat ceva care până acum îmi este impresionant – toate tehnologiile care le vedem acum în jurul nostru sunt destul de primitive în comparație cu ceea ce ele pot face. De multe ori vedem noutăți la care se anunță ceva revoluționar, însă acel ”revoluționar” reprezintă o parte minusculă din potențialul care poate fi realizat prin tehnologiile puse în producție. Este responsabilitatea noastră să împingem barierele tehnologice și mai departe pentru a atinge potențialul maxim, care la urma urmei este ceva mitic, la care permanent tinzi dar nu poți atinge. Din asta, mă inspiră faptul că am posibilitatea să fiu un participant activ la procesul de distrugere a barierelor tehnologice și crearea produselor care pot să schimbe lumea în jurul meu spre bine, și tot eu fiind martor al acestor schimbări.

#6 Descrie o zi obișnuită din viața ta.

DD: Sunt o persoană care se trezește destul de devreme, pe la orele 06:00. Ceai (sau cafeaua) și un mic dejun sunt obligatorii, după care urc în mașină și plec la universitate. Orele încep la ora 08:00, cu întreruperi de câteva ore între sesiuni. De obicei în timpul acestor întreruperi am posibilitatea să lucrez la proiecte secundare, precum sunt aplicații mobile sau proiectul meu de cercetare în cadrul programului de licență. Sau posibil îmi iau o cafea și șed la o mică dezbatere, unde încercăm să decidem ce e mai bun – un concert de vară sau un zbor pe un balon cu aer peste Kansas. În caz că am mai mult de 2 ore libere, mă voi duce în sala sportivă pentru ceva basketball, alpinism sau pur și simplu să alerg. Orarul meu este destul de plin, astfel orele universitare continuă până la 8PM, după care de obicei am ceva timp să studiez pentru orele de ziua următoare în timp ce The Game of Thrones rulează pe TV in background. Zilele de vineri și weekend-ul sunt zile de relaxare – îmi balansez studiile cu viața socială, astfel am posibilitatea să am un mic program cultural, ce poate include mici călătorii în statele vecine sau ceva jocuri sportive de genul Frisbee sau Flag Football. La fel sunt zile în care dedic ceva timp să comunic cu Moldova.

1077755_10153034852510065_2139237788_o
Hiking în munții Rainier, Washingotn. PC: arhiva personală

#7 3 sfaturi pentru începători de la Den Delimarschi

DD: 1. Oamenii contează. Acordă atenție celora cu care interacționezi. Fă cunoștințe cu persoane noi. Petrece timp cu aceste persoane și află care sunt aspirațiile lor. Învață de la aceste persoane. În retrospectivă, personalitatea care mă reprezintă acum este formată cu sprijinul a mai multor persoane cu care am interacționat pe parcursul a mai multor ani. Pentru oportunitățile extinse sunt recunoscător mai multor oameni din SUA și din Moldova – niciodată nu exclude aspectul social din ceea ce faci.

2. Spune ”da”. Nu zic să o iai în contextul filmului ”Yes Man” – acela era un caz extrem. Însă când te gândești dacă merită să faci ceva, pune-ți două întrebări – care sunt consecințele pentru mine și ce e cel mai rău ce poate să se întâmple dacă o fac? Te vei simți mai rău gândindu-te la oportunitățile ce au trecut pe lângă tine, decât în cazul că ai încercat, și chiar de ai eșuat – ai făcut tot posibilul din partea ta. ”Fortune favors the brave” – ține minte de asta și fii curajos de a face primul pas – aceasta te va duce departe, știu din experiența proprie.

3. Găsește-ți și exprimă-ți pasiunea. Nu vorbesc doar de IT aici. Deschide-ți un blog, participă în întâlniri locale cu grupuri de aceleași interese, găsește forum-uri și încearcă să-i ajuți pe cei din domeniul tău. Contactează o personalitate remarcantă și cere-i un sfat. Sau poate invită acea persoană la o cafea – vei avea o discuție 1:1 care poate să îți schimbe mai multe posibilități. Nu-ți fi frică să pui intrebări. Lucrează asupra abilităților în domeniu și niciodată nu opri să înveți. Este important să aspiri să fii cea mai bună versiune posibilă a ta.

#8 La ce visează acum Den Delimarschi?

DD: La somn și zile în care nu am teme pe acasă și examene. Să pot ieși cu un cățel Jack Russell și cu ”love of my life” la o plimbare, să mă opresc la o cafenea și să imi iau una mare cu spumă, și să stau undeva și să mă gândesc că ”This is what I always wanted my life to be like.” Și apoi trece Bruce Willis pe lângă noi și îmi dă un autograf. Nu e prea romantic?

 

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Autor:Nata Andreev
Comentarii
  • Cineplex

  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente