Fotograful polonez Mateusz Mularski a făcut publice câteva fotografii din proiectul documentar „Drumul polonez în Moldova”, un proiect foto care arată splendoare satului Rașcov, un sat cu rădăcini poloneze.

Mateusz lucrează de câteva luni împreună cu Ambasada Republicii Polone la Chișinău asupra acestui proiect foto. „Rașcov (nr. poloneză Raszkow) este un sat mare, situat în partea de nord a Moldovei, pe malul Nistrului, situat în regiunea separatistă Transnistria, care oficial aparține Republicii Moldova. Actualmente, aproximativ 50% din băștinașii satului au familii cu rădăcini poloneze, iar câteva sute dintre ei cultivă tradițiile naționale poloneze. Există o casă de cultură poloneză, care este foarte activă și are un mini muzeu, un cor de copii care cântă cântece poloneze, există o parohie romano-catolică”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.

„Este un loc frumos, perfect pentru un fotograf și pentru persoanele care doresc pace și contactul cu natura. Sper că am reușit să-i captez frumusețea un pic”, a mai adăugat Mateusz.

Despre satul Rașcov

Conform unor date, istoria satului numără circa 900 de ani, însă anul oficial de înfiinţare a localităţii Raşcov este considerat − 1.402. Iniţial, satul se numea Calaur şi această denumire s-a păstrat – pădurea, care împrejmuieşte satul se numeşte astfel.

În anul 1387, acest teritoriu a intrat în componenţa Marelui Ducat al Lituaniei. Aici, pentru a-şi apăra graniţele de sud, marele cneaz al Lituaniei, Vitovt, construieşte cetatea „Calaur” (nu s-a păstrat), care, în anul 1402, era deja menţionată în lista oraşelor şi castelelor care făceau parte din Marele Ducat Lituanian. Raşcovul era aşezarea de pe lângă cetate.

După reunirea Poloniei cu Lituania în anul 1569, în Rzeczpospolita, Raşcovul făcea parte din regiunea Braţlavsk, a cnezatului Braţlavsk, care intra în componenţa Provinciei Malopolska a coroanei Poloniei (aşa-numita Mica Polonie). La sfârşitul secolului al XVI-lea, localitatea Raşcov s-a extins într-atât, încât Calaur a devenit mahala a Raşcovului. În această perioadă de timp, Raşcovul este cumpărat împreună cu alte moşii vaste din Transnistria de către hatmanul Ian Zamoiskii. În anul 1617, Cetatea Calaur şi Raşcovul au fost arse benevol de către polonezi de dragul turcilor, care, făcând un pact cu hatmanul Jokolevski, au cerut să fie desfiinţate cetăţile de frontieră, sub pretextul că acestea sunt folosite ca spelunci din care cazacii năvălesc asupra teritoriilor turceşti.

În prezent, Raşcovul este renumit pentru locurile sale pitoreşti. Stânca Krasnaia, situată deasupra sa, este supusă constant alunecărilor de teren şi surpărilor, care apar după ploi torenţiale şi cutremure. Partea de vest a stâncii face parte din rezervaţie. Aici există mai multe cratere carstice de la care începe o crăpătură uriaşă de 5 m lăţime şi 50 m adâncime. Crăpătura se extinde pe 570 m şi se termină cu un ponor de circa 40 m adâncime. Acest ponor a fost format la 14 iulie 1941 după o ploaie torenţială de câteva ore. Dat fiind faptul că stânca este întretăiată de numeroase peşteri carstice, fântâni şi fisuri, apa şi lutul care au nimerit în ele au spălat şi au împins o parte din masa de calcar, iar greutatea care s-a adăugat a încheiat procesul de sedimentare a rocii.