Ați observat vreodată cum arată orașul seara, în timpul săptămânii, când toată lumea fuge acasă după muncă sau după lecții? Este învăluit într-o lumină ștearsă, iar oamenii, cu pași grăbiți și fețele acoperite de oboseală, își fac loc printre mașini și mulțime. Având căștile în urechi și privirile concentrate, căutăm să trecem peste ambuteiaje și să ajungem cât mai repede la cina de acasă. În mijlocul acestui peisaj urban se ivește un contrast care este greu de trecut cu vederea. Mihai Ceban, un tânăr artist de doar 13 ani face din trotuarul aglomerat al bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt propria scenă. Vocea lui subțire atrage atenția trecătorilor care se opresc din mersul lor frenetic.
Arta stradală este detaliul care face diferența în viața noastră cotidiană și transformă spațiul public dintr-un simplu loc de trecere, într-un mediu de refugiu pentru oamenii însetați de frumos. L-am cunoscut pe Mihai în seara când mergeam supărată pe drum, pentru că uitasem căștile la birou. Mai întâi am auzit vocea, apoi am văzut mulțimea de oameni care s-a oprit să asculte. Am mers și eu să îmi iau pauza prețioasă în cursa mea zilnică spre casă, iar cât ascultam, mă tot întrebam prin ce se deosebește acest băiat și de ce anume la sunetul vocii lui locuitorii capitalei încetinesc din mers. I-am lăsat un bilețel și i-am scris că vreau să îmi ofere un interviu. Astfel, peste câteva zile ne-am întâlnit și am discutat. Mihai mi-a povestit despre încăpățânare, determinare și lipsă de frică. Spune că de multe ori a fost alungat din stradă. „Cineva a chemat poliția și m-au luat la secție. Mă întrebau: «Ce? Poți cânta?».” Totuși, niciodată nu a avut gândul de a renunța la cântat.
Vă îndemn să descoperiți talentul lui Mihai Ceban în materialul de mai jos.
