„Muzica clasică nu e făcută doar pentru elită sau intelectuali.” Cristian Spătaru, primul moldovean care a absolvit Universitatea de Muzică și Arte din Viena

Cristian Spătaru are 28 de ani și este primul dirijor de orchestră moldovean care a absolvit Universitatea de Muzică și Arte din Viena. Tânărul este originar din Chișinău, a studiat la liceul „Iulia Hasdeu” într-o clasă cu profil muzical până la vârsta de 15 ani. Apoi, a studiat la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga”. Astăzi, vei afla o istorie de succes a conaționalului nostru care își construiește cariera în afara țării.

În anul 2013, a plecat la studii peste hotare și știa exact ce cultură îi va fi mai aproape. Zice că a mers acolo unde preponderent se vorbește în limba germană, iar Viena era prima pe listă.

Așa a ajuns la Universitatea de Muzică și Arte din Viena, Austria.

„Această universitate se deosebește mult de oricare alte universități, studiile axându-se foarte mult pe individualitate. Respectiv, orele se fac în grupuri mici de studenți, iar majoritatea dintre ele se fac individual cu profesorul. E greu, stresant, dar în același timp este interesant și foarte vesel. Studiile îți iau aproape tot timpul personal, dar partea bună e că faci ceea ce iubești”, spune Cristian.

Vă propunem să ascultați această melodie în timp ce descoperiți istoria lui Cristian, iar la sfârșit de interviu, vă așteaptă o mică surpriză.

„Dirijorul face schimb de energii dintre compozitor și muzicieni, muzicieni și public”

De la 17 ani, și-a dorit să devină dirijor de orchestră. Odată ce a încercat să aranjeze o orchestră întreagă, a înțeles că asta îi place să facă și și-a urmat visul până la capăt.

„Am o mare plăcere să lucrez cu oamenii din domeniul artei și să văd la sfârșitul zilei același entuziasm în ochii lor pe care îl și am eu. De asemenea, am fost și sunt tot timpul pasionat de sunetul orchestrei, indiferent de dimensiunea și formatul ei. Am început să orchestrez și să aranjez la 17 ani, iar de atunci, mereu mi-am dorit să mă aflu în epicentrul sonor al acestui organism.”

„Dirijorul e un personaj multidimensional în întregul sistem orchestral. Este un vizionar care, prin capacitățile sale actoricești, diplomatice, psihologice, fiziologice și prin cunoștințele sale despre profunzimea și istoria muzicii, încearcă să creeze schimbul de energii dintre compozitor și muzicieni, muzicieni și public. Individualitatea și backgroundul dirijorului determină cum acesta va fi conduce întreaga orchestră.”

Funcția-cheie a dirijorului este să aducă o ordine în coagularea tuturor vocilor și să creeze o atmosferă profesional-artistică pentru a-i face pe muzicieni să dea ce-i mai bun din ei.”

„Odată ce muzica pornește, nu o mai poți opri”

Practica în oricare meserie este vitală, iar în momentul în care marii dirijori români îți oferă un credit de încredere încă de pe băncile universitare, atunci cu adevărat înțelegi că ești la locul potrivit. Rămâne doar să nu ratezi micile șanse. Cristian a reușit o performanță fiind student și iată ce ne povestește despre aceasta.

„Datorită dirijorului Gabriel Bebeșelea, am început să cunosc cu adevărat esența meseriei, fiindu-i asistent chiar în anul doi de studii. Apoi, datorită încrederii lui și a lui Andriano Marian, am dirijat concertul din vara anului 2018 cu Orchestra de tineret din Moldova.

Apoi, începând cu debutul de la Cluj și cu obținerea premiului pentru „Cel mai bun dirijor român” câștigat la Concursul Internațional de Dirijori din București, au urmat și alte invitații din România. Am avut o experiență frumoasă și pe Insulele Azore, unde am lucrat cu tineri talentați. În Viena deocamdată, am avut concerte doar în cadrul universității.”

Pe lângă emoțiile pe care le trăiește la fiecare concert, dirijorul trebuie să facă față și unor situații imprevizibile. Iar profesionalismul se demonstrează și atunci când poți ieși basma curată din orice situație neplanificată.

„Odată ce muzică pornește, nu o mai poți opri. E o artă care există doar într-un spațiu temporal, de aici riscul situațiilor imprevizibile e mare. Bineînțeles că, fiind în centrul intersecțiilor de atenție, trebuie să poți reacționa rapid. La un concert de ziua culturii din Sibiu, am avut câteva piese pentru actor și orchestră, iar actorul a început concertul greșit. Am încercat să-i fac câteva semne, dar dânsul era atât de implicat în piesă, că nu m-a văzut, plus, era și la distanță. După ce a finalizat partea introductivă, am încercat să facem cu el din asta un moment comic și a funcționat. Publicul ne-a dăruit o doză de zâmbete, iar noi am reluat cu piesa corectă”, ne-a mărturisit tânărul dirijor.

„Muzica clasică nu e făcută doar pentru elită sau intelectuali”

Cât de des ascultați muzică clasică? Ați putea numi tot atâția compozitori cât interpreți de muzică de estradă? L-am întrebat pe Cristian de ce muzica clasică nu este atât de populară și de monetizată ca muzica pe care o ascultăm pe YouTube, Spotify sau pe alte platforme populare.

„Nu-mi place să le compar, fiindcă sunt forme diferite de a exprima aceleași lucruri. Depinde însă despre ce țări vorbim, aici trebuie să ne referim la factorul istoric și la cel de dezvoltare tehnologică când ne referim la monetizare. La un moment dat, muzica de estradă a devenit mult mai accesibilă, avându-și sursa inspirațională tot din muzica mai clasică. Concertele de muzică clasică încep să iasă din tiparele sale conservative și au nevoie de o deschidere și un pic de preinformare pentru a putea fi savurate. Nu cred în muzica clasică fiind făcută doar pentru elită sau intelectuali.”