Pe #diez avem un proiecțel împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău, și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
Casele gemene
Orașul de jos nu seamănă de loc cu orașul de sus. Acolo sus unde străzile erau gândite și paralele, acolo casele se făceau din piatră și aveau acoperiș cu oale. Acolo, pe o stradă nouă dintr-un cartier proaspăt, la margine de oraș și lîngă pădure, se mutau familiile de neam. Un cartier mai la deal și altul mai la dreapta erau numai moșii. Pe actuala Toma Ciorbă pe atunci Dimitrie Cantemir o familie bună își construia două case, scrie Anastasia Taburceanu pe blogul ei.
Pentru că nu am reușit să găsesc nimic despre oamenii care au construit „casele gemene”, ca de obicei o să ne imaginăm:
„Eleonora era o femeie tare blîndă, așa le mai ziceau femeilor proaste. Era înaltă și foarte subțire. Rochiile ei erau strînse în talie și aveau guler înalt, așa părea că avea un gît de două lungimi, și că la fiecare mișcare era cît pe ce să se rupă în două, fix de la mijloc. A da, și avea un moțoc negru și mare, imens, era tot universul cuibărit acolo. Eleonora era amabilă și tare drăguță, avea o voce fermă dar o auzeai rar, că era o femeie blîndă. Eleonora era fată de negustor, avea o zestre tare bună, moșii, și stîne, și două carete, și slugi, și era măritată cu Toader, un om cu școală. Eleonora era cu banul, Toader – cu mintea. Și aveau ei două fete. Două fete tare scumpe. Lucreția și Crina au moștenit modestia mamei lor și mintea tatălui. Erau cuminți, elegante și nu te puneai cu ele în poară cînd era vorba despre epistemologiei și metafizică.
Fetele trebuiau măritate bine, dar din dragoste. Familia (care avea o moșie rodnică la Bălți) a cumpărat o bucată mare de pămînt în partea nouă a Chișinăului, acolo părinții aveau să construiască cuib fetelor. Să le mărite bine dar din dragoste și să le știe la casele lor.
Cu banii Eleonorei au construit două case din piatră cu coloane la intrare și acoperiș cu oale, au pietruit curțile și au pus cîte o poartă de fier. Casele erau bogate dar cuminți așa cum era Eleonora. Cu mintea lui Toader, casele au fost făcute gospodărește cu soarele în curte unde erau și verandele și cu saloanele de primire la drum. Casele, una lîngă alta exact ca și Lucreția și Crina, erau curate, simple și elegante.
Fetele s-au măritat bine, Crina chiar și din dragoste. Ambele au făcut copii în casele lor gemene. Numai băieți. Au reușit să-i crească flăcăi, să fie înalți și supli ca bunica lor Eleonora și deștepți ca și bunicul Toader, erau eleganți și dansatori buni exact ca mamele lor. Aveau să iasă și din ei niște copii frumoși și deștepți, și poate și nepoți la fel, și poate așa avea să se aleagă Chișinăul cu încă un neam bun, doar că nu au apucat – au murit în război, toți patru, toți flăcăi. Eleonora și Toader au avut norocul să moară și să fie îngropați pe moșia lor de la Bălți. Lucreția și Crina și bărbații lor au fost scoși din casele lor într-o noapte, ca și mulți alții, în pijamale și desculți în papuci. ”
P.S.: „Monument de arhitectură de însemnătate locală. Sunt două case de locuit, construite după acelaşi proiect la începutul secolului al XX-lea. Arhitectura caselor în stil modern. Detaliile de arhitectură sunt tributare stilului neoclasic într-o tratare modernă a compoziţiei faţadei”. (Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe).
Text și foto de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane.
