Ecosexualii au fantezii cu elemente din natură – flori, iarbă, pământ şi îşi folosesc simţurile pentru a-şi adânci sentimentele senzuale şi romantice cu privire la mediul înconjurător. Jennifer Reed, doctorand în sociologie la Universitatea din Nevada, Las Vegas, a abordat subiectul ecosexualităţii în lucrarea de disertaţie şi spune că numărul de persoane care se identifică ca ecosexuali a crescut semnificativ în ultimii doi ani.
Ecosexualitatea este definită diferit. Spre exemplu, Amanda Morgan, un membru al facultăţii pentru Sănătatea Comunităţii de la UNLV, care este implicată în această mişcare, spune că ecosexualitatea poate fi încadrată pe o scară asemănătoare cu cea a lui Kinsey: pe de o parte cuprinde oamenii care încearcă să folosească produse sexuale sustenabile, care înoată în pielea goală sau fac nudism, iar pe de altă parte există „oameni care se excită când se tăvălesc prin noroi, care fac sex cu pomi sau se masturbează sub cascade.“, scrie Adevărul.
The Ecosexuals! Sketch from Elizabeth Stephens on Vimeo.
Pe de altă parte, mişcarea se bucură de o atenţie sporită datorită unui cuplu de artiste şi activiste din Bay Area, Annie Sprinkle şi Elizabeth Stephens, care susţin că ecosexualitatea este o nouă identitate personală. Au publicat un „manifest ecosex“ pe site-ul lor, SexEcology, şi au produs o serie de filme pe această temă, inclusiv un documentar „Goodbye Gauley Mountain: An Ecosexual Love Story“, ce prezintă relaţia „polen-amoroasă“ dintre ele şi Munţii Apalaşi. Mai mult, cele două au oficializat cununii în care ele şi alte persoane ecosexuale s-au căsătorit cu Pământul, Luna şi alte entităţi naturale.
Sprinkle și Stephens discută fără inhibiții despre eco-sexualitate, ca o formă nouă de identitate sexuală. Anul trecut, la Pride Parade din San Francisco, au condus un grup de peste o sută de eco-sexuali într-o ceremonie de inaugurare, pentru a adăuga un „E” în acronimul LGBTQI.
