Profesoara Lidia Dumbravă din satul Sobari face zilnic naveta la gimnaziul din Cremenciug, unde predă matematica. Are patru copii şi este nevoită să lucreze şi în aceste condiţii, când trebuie să parcurgă vreo 10 kilometri tur-retur până la serviciu, indiferent dacă plouă sau viscoleşte, scrie Observatorul de Nord.
„De prin 2000 mergeam în fiecare zi pe jos prin pădure, ne spune profesoara. Acum trei ani, când veneam într-o dimineaţă pe gheţuş la școală, am căzut şi mi-am rupt piciorul. Deja nu mai sunt în stare să merg pe jos de la Sobari până la Cremenciug, dar fiindcă altă soluţie nu am, soţul mi-a făcut o brişcă”. Astfel că Stela, iapa familiei Dumbravă, o duce pe profesoară de acasă la şcoală şi înapoi în această şaretă improvizată.
„Călătoria până la gimnaziu ţine vreo 40 de minute, iar înapoi, la deal, ceva mai greu, cam o oră şi jumătate”, ne mărturiseşte profesoara de matematică. Mijlocul de transport este econom şi ecologic, iar porţia de aer curat şi cântul păsărilor sălbatice îi dau doamnei Lidia Dumbravă energie pentru întreaga zi. Uneori mai urcă în trăsurică şi câte un pasager, vreun profesor sau un elev dintr-o mahala mai îndepărtată a Cremenciugului. În timpul orelor, Stela paşte în preajma şcolii fânul pregătit şi aşteaptă să se termine mai repede lecţiile. Aşa că, după vreo 6 – 7 ore de aşteptare, revine şi stăpâna sa. Aceasta o mângâie, apoi urcă în brişcă şi iau drumul spre casă, iar în dimineața următoare povestea se repetă.
