Smaranda, Maria sau Nuța. Personaje feminine din romanele obligatorii pentru bacalaureat care ne inspiră

Personajele din această listă au fost selectate din romanele obligatorii din programa pentru bacalaureat. Atitudinea noastră față de operele citite poate fi diferită, iar viziunea asupra personajelor — subiectivă. Așadar, descrierile oferite personajelor sunt bazate pe informațiile din manualele școlare și pe opiniile criticilor literari precum George Călinescu, Mihai Cimpoi și Constantin Ciopraga. 

Maria Răzeșu din „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija – simbolul iubirii și al sacrificiului

Maria Răzeșu din romanul „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija întruchipează dragostea necondiționată, sacrificiul suprem și curajul unei femei care își urmează destinul până la capăt. Ea nu este doar un personaj literar, ci o emblemă a celor care au suferit din cauza regimului comunist, dar care au păstrat în suflet valorile esențiale: iubirea, credința și speranța.

Prin ce inspiră Maria?
# Iubire absolută: Maria nu este doar o tânără îndrăgostită, ci o femeie care își transformă iubirea într-o misiune de viață. Ea îl caută pe Mihai Ulmu prin locuri necunoscute și periculoase, riscându-și viața pentru a-i fi alături.
# Curaj și devotament: plecând spre Siberia pentru a-și salva iubitul, Maria dovedește o voință neclintită. Se infiltrează în lagăr, pune la cale un plan de evadare și își sacrifică libertatea pentru cel pe care îl iubește.
# Puterea sacrificiului: Maria îndură suferința, despărțirea de copilul său și, în final, moartea, fără a-și pierde credința și speranța. Ea devine un simbol al dăruirii totale, al unei femei care a luptat până la ultima suflare pentru iubirea și familia ei.

Exemplu din roman:
„– Tu, aici?
– Am venit să vă întorc o datorie, cărțulia de poezii pe care mi-ați împrumutat-o.”

Această scenă simbolizează nu doar reîntâlnirea dintre Maria și Mihai, ci și devotamentul ei absolut. În fața greutăților, Maria nu renunță, ci merge mai departe, ghidată de iubirea sa. Sacrificiul suprem pe care îl face – moartea sa tragică în încercarea de a-și salva copilul – o transformă într-un simbol al rezistenței sufletești și al dragostei nemărginite.

Smaranda din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă – simbolul mamei tradiționale

Smaranda Creangă, mama lui Nică, este o figură centrală în opera lui Ion Creangă, reprezentând imaginea mamei din satul românesc. Ea este o femeie simplă, dar înțeleaptă, care îmbină blândețea cu severitatea pentru binele copiilor săi.

Prin ce inspiră Smaranda?
# Dragoste maternă infinită: deși nu își arată mereu sentimentele, Smaranda își iubește profund copiii și este mereu preocupată de binele lor. Îi dojenește pe Nică și pe frații lui, dar o face din dragoste și dorința de a-i vedea oameni mari.
# Hărnicie și responsabilitate: viața la sat este grea, dar Smaranda nu se plânge. Se ocupă de gospodărie, crește copii și, în același timp, își face timp pentru a învăța alături de fiul ei mai mare.
# Autoritate și tradiție: Smaranda știe să fie aspră când este nevoie, folosind atât mustrări verbale, cât și pedepse pentru a-l îndrepta pe Nică. În același timp, crede în superstiții și obiceiuri populare, fiind un adevărat păstrător al tradițiilor satului.

Exemplu din roman:
„Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat… și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat.”

Acest fragment subliniază rolul esențial al Smarandei în viața lui Nică. Ea nu este doar o mamă, ci un adevărat model de sacrificiu, iubire și perseverență. În ciuda greutăților, Smaranda rămâne un simbol al mamei tradiționale, puternică și devotată familiei sale.

Nuța din „Povara bunătății noastre” de Ion Druță – simbolul puterii și al renașterii interioare

Nuța este unul dintre cele mai dinamice personaje feminine din romanul „Povara bunătății noastre”. Viața ei este marcată de transformări profunde, de la o tânără plină de viață și dorită de toți flăcăii satului, la o femeie trecută prin încercările grele ale sorții, dar care reușește să își regăsească echilibrul și să își împlinească menirea. Evoluția ei este un simbol al feminității complexe – al iubirii, al suferinței, dar și al renașterii interioare.

Prin ce inspiră Nuța?
# Puterea de a renaște după suferință: accidentul care o lasă șchioapă îi schimbă radical viața și îi anulează viitorul pe care și-l imaginase. Cu toate acestea, Nuța nu se lasă copleșită de amărăciune. În loc să își accepte soarta ca pe un capăt de drum, ea își găsește un nou sens în viață.
# Hărnicie și spirit gospodăresc: deși trece prin momente grele, Nuța nu încetează să muncească. Munca este pentru ea un mod de a se regăsi, un refugiu și o dovadă de putere interioară. Satul o admiră pentru îndemânarea și sârguința ei.
# Răbdare și loialitate: când Mircea pleacă la război, Nuța îl așteaptă cu devotament, chiar dacă nu fusese dintotdeauna sigură de sentimentele lui. Ea nu doar că îl iubește, ci și înțelege sacrificiul și suferința prin care trece el.

Exemplu din roman:
„La şaptesprezece ani Nuţa ajunsese fericită – lucru ce se întâmplă atât de rar şi, totodată, atât de des la şaptesprezece ani.”

Această frază surprinde inocența și visurile tinereții, dar și ironia destinului – fericirea aceea adolescentină avea să fie înlocuită de greutăți și încercări. Cu toate acestea, Nuța dovedește că poate merge mai departe, că poate construi un nou sens al existenței, dincolo de suferință.

Rusanda din „Frunze de dor” de Ion Druță – simbolul ambiției și al evoluției personale

Rusanda este una dintre cele mai complexe personaje feminine din romanul „Frunze de dor”. Ea este o tânără ambițioasă, dornică să-și depășească condiția și să-și croiască un drum propriu în viață. Alegerea ei de a urma studiile pentru a deveni profesoară o transformă într-un simbol al evoluției și al emancipării feminine într-o societate în care majoritatea femeilor erau legate de munca câmpului.

Prin ce inspiră Rusanda?
# Ambiție și dorință de autodepășire: spre deosebire de alte fete din sat, care acceptă viața tradițională fără să-și pună întrebări, Rusanda își dorește mai mult. Acceptă propunerea profesorului Pînzaru de a merge la Soroca pentru a studia și a deveni profesoară, alegând drumul cunoașterii în locul unei existențe limitate.
# Curajul de a face alegeri dificile: deși îl iubește pe Gheorghe, Rusanda înțelege că drumurile lor se despart. Ea nu se lasă influențată de sentimente, ci ia o decizie rațională, chiar dacă aceasta îi aduce suferință.
# Evoluție și maturizare: pe parcursul romanului, Rusanda trece printr-o transformare interioară profundă. La început, este o fată visătoare, îndrăgostită, dar pe măsură ce avansează în viață, învață să își prioritizeze obiectivele și să accepte realitatea.

Exemplu din roman:
„Rusanda, ca şi mai înainte, îşi lipea obrazul de umărul lui, dar, în locul lui Gheorghe, găsea postavul hainei, erau multe rânduri de postav până la ceea ce se numea odată badea Gheorghe.”

Această scenă simbolizează distanțarea treptată dintre Rusanda și Gheorghe. Deși încă își mai dorește apropierea lui, își dă seama că sunt două lumi diferite: el a rămas omul pământului, iar ea a pornit pe drumul cunoașterii și al schimbării.

Daria din „Clopotnița” de Ion Druță – simbolul devotamentului și al credinței

Daria este una dintre cele mai impresionante figuri feminine din roman, fiind o femeie puternică, blândă și profund credincioasă. Ea este legată sufletește de biserică și de sat, asumându-și responsabilitatea de a avea grijă de clopotniță și de tot ce înseamnă viața spirituală a comunității.

Prin ce inspiră Daria?
# Devotament și sacrificiu: Daria nu caută recompense sau recunoaștere pentru eforturile ei. Ea slujește biserica și satul cu o credință neclintită, asumându-și un rol dificil într-o lume în schimbare.
# Puterea interioară: deși viața ei nu este ușoară, Daria nu se plânge, ci își găsește liniștea în muncă și rugăciune.
# Legătura cu tradițiile: într-o perioadă în care modernizarea „amenință” valorile vechi, ea rămâne un simbol al continuității, păstrând vie credința și respectul pentru trecut.

Exemplu din roman:
„Daria se opri în fața clopotniței și-și făcu cruce. Privirea ei era blândă, dar fermă, ca a celor care și-au găsit menirea în viață. În fiecare zi, ea se asigura că sfântul locaș rămânea în picioare, indiferent de furtunile care treceau peste sat.”

Această scenă arată cum Daria își asumă cu smerenie și respect rolul ei în comunitate. Ea este un simbol al echilibrului și al stabilității, o forță nevăzută, dar esențială pentru sat.

Tu ce alte personaje din romanele obligatorii pentru examenele de bacalaureat ai adăuga în această listă?