Într-o zi de lucru în redacție pe rețelele de socializare am văzut o postare curioasă. O tânără s-a împărtășit pe un grup de pe Facebook cu fotografiile de până și după ale unei case bătrânești pe care ea a renovat-o. Explozii de culori! Așa m-am gândit. Prin urmare, am fost atât de inspirată și interesată de istoria ei, încât i-am scris, iar ce am aflat am decis să vă povestesc și vouă. În continuare, citiți istoria acestei tinere din Ungheni.
Faceți cunoștință cu moldoveanca Natalia Coroi (Bzovii), care a absolvit profilul artistic la „Școala de arte plastice” din Ungheni, ulterior a învățat la liceul cu profil de pictură „Igor Vieru” din Chișinău, iar acum este studentă în anul II la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde se specializează pe „Studiul patrimoniului și managementul bunurilor culturale”.
Natalia mi-a istorisit că locuința pe care a restaurat-o a fost a străbunicilor ei. „În 2016, persoana care locuia în curte a decedat și familia mea a moștenit terenul. Este pe aceeași stradă cu casa mea părintească. Până atunci, nu am fost la această căsuță și nici nu se vedea prea tare din cauza curții care nu era îngrijită. Întotdeauna mă întrebam ce este în ea.”
Când a început să caute cine este și cine îi sunt strămoșii, tânăra a găsit înăuntrul acestei case o fotografie a stră-străbunicului ei, care era un veteran de război din județul Iași, comuna Ungheni.
„Mă pasiona absolut tot ce este vechi, dar și lumea de poveste din mintea mea.
Așa că le-am combinat.”
„Părinții mei erau siguri că vor demola casa, pentru că era într-o stare dezastruoasă. Un loc plin de gunoi, dar eu o vedeam deja transformată într-un colț de rai. Eu și bunica am avut inițiativa de a o readuce la viață, căci este casa în care ea a copilărit”, mi-a povestit Natalia.
Tânăra a folosit o tehnică tradițională din lut, baligă și paie pentru a astupa sau chiar reconstrui unele bucăți din peretele casei. Apoi a văruit-o în interior și în exterior de mai multe ori. „Am adunat multe lucruri vechi, astfel că, am transformat-o într-un muzeu.”
Natalia a fost inspirată de muzeele satelor din România și de casele tradiționale din Polonia, care sunt unice prin faptul că sunt pictate. A fost inspirată și de cultura Rusiei, căci aceasta are o încărcătură coloristică. Demult avea în gând să facă o astfel de casă, dar a fost motivată de ideea că aceasta este casa străbunicilor ei și astfel acest mic proiect personal ar fi ajutat-o să se cunoască mai bine pe ea însăși.
„La restaurarea pereților, bunica m-a ajutat, în rest, totul am făcut de una singură. Îmi doresc să am resurse pentru a o putea restaura mai bine, deoarece inițial acoperișul casei era din șindrilă, nu din azbest”, mi-a zis dânsa.
Tânăra a mai menționat că această casă este foarte modestă, nu este a unei familii înstărite, ci este martora canibalismului și a foametei. „Cum intri, are un coridor care împarte casa în două părți: «Casa mare» și camera unde au locuit șase copii, plus părinții lor. Casa are peste 100 de ani.”
După acest mic proiect, tânăra a fost contactată de câteva persoane, un moldovean stabilit în Marea Britanie și o moldoveancă stabilită în România, care i-au cerut să le picteze și casele lor. „Am ca scop restaurarea și transformarea mai multor case tradiționale moldovenești. De asemenea, voi face un studiu pentru licență pe această temă.”
Tânăra mi-a spus că la ornamentarea acestei case a folosit foarte mult imaginația, dar s-a inspirat și de la iile autentice „adevărate, nu cele din comerț”, cum s-a exprimat ea. La fel, o sursă de inspirație pentru Natalia au fost și covoarele noastre tradiționale. „De obicei, îmi dictează talentul ce ornamente și ce culori să folosesc. Nu mi-am făcut o schiță, întotdeauna improvizez, pur și simplu simți pe loc ce lipsește sau ce trebuie să ștergi. Ușa este încoronată de două păsări galbene, pentru mine acestea reprezintă dorința mea de a zbura, de a fi plină de lumină și de veselie. Un alt simbol ar fi «coloana infinitului», care seamănă cu o scară spre cer, spre înălțarea noastră sufletească.”
Natalia ne-a mărturisit că, de când și-a schimbat gândirea, concepe viața în multe culori aprinse și vii. „Îmi place pictura naivă care nu îți cere explicații, care nu se vrea judecată, care îți transmite sentimente simple, dar totodată complexe. Sper să aducă un zâmbet de fericire, să teleporteze într-o lume de basm, unde întotdeauna câștigă binele. Personal, pe prispa acestei mici căsuțe, mă simt ca într-un castel.”
„Simțul recondiționării unui lucru vechi îl am de mică și mă împlinește. Îmi place mult să simt lutul, varul, pensula.”
Tânăra a spus că numaidecât va repeta experiența. A creat „Asociația pentru valorificarea patrimoniului cultural”, prin care își dorește să realizeze mai multe proiecte educative.
Am întrebat-o dacă locuințele de la țară din Moldova, în special cele bătrânești, au nevoie de o astfel de transformare, la care tânăra ne-a răspuns următoarele. „Cu siguranță că le putem revalorifica dintr-o altă perspectivă. Deoarece satele noastre sunt părăsite, am putea crea sate muzee, am putea dezvolta zone turistice, acesta ar fi unul dintre scopurile mele. Casele noastre țărănești sunt pline de mistere, povești, simbolism și estetică, de aceea ar trebui să profităm de ele pentru a ne identifica ca un popor creativ”.
La fel, Natalia a mai precizat că: „Puterea și cultura de a ne dezvolta este în noi, trebuie doar să avem mai multă încredere în oamenii acestei țări, să îi susținem prin procurarea produselor autohtone și prin promovarea lor”.
Casa se află în orașul Ungheni, cartierul Dănuțeni.
Pe Natalia Bzovii o puteți urmări pe pagina ei de Instagram.
