Probabil că v-ați gândit până acum că la locul de lucru tindem să ne petrecem o mare parte din timp, iar oamenii cu care lucrăm sunt cei pe care îi vedem și auzim cel mai des. Cu puțin noroc, ei ne devin prieteni, iar cu încă puțin – pot deveni familia profesională în care ne regăsim și la bine, și la greu. La #diez, facem parte din categoria celor norocoși, motiv pentru care avem o tradiție la care ținem și pe care o respectăm la fel ca pe politica noastră editorială. Astfel, de câteva ori pe lună, ne adunăm cu echipa ca să ne distrăm și ca să vorbim nu doar despre job, evenimente politice sau alte detalii ce țin de actualitate, ci și despre pasiuni, idei despre viață, planuri mărețe și visuri.
Pe cât de diferiți, pe atât de asemănători suntem, de aceea, teambuildingurile sunt o parte importantă a activității noastre. În așa mod noi ne redescoperim, deși credem că ne cunoaștem foarte bine. Mai mult decât atât, fiecare membru și membră al/a echipei are sarcina ca o dată sau de două ori pe lună să organizeze o ieșire de grup. Anume aceste momente, pe care le petrecem împreună în afara lucrului, creează de fapt temelia redacției în care lucrăm zi de zi.
Cam așa arată planul nostru pentru acest an.
De aceea, vineri seara, obosiți după o săptămână de lucru, am hotărât să ne dăm restart și ne-am întâlnit într-un cadru diferit decât cel de fiecare zi, acasă la una dintre colegele noastre, unde am ales să mâncăm ceva gustos și să privim cu toții un film. Pare simplu, dar e o activitate care unește. Așa se întâlnesc viziuni, se pornesc discuții și aflăm mai multe despre cum vede viața fiecare dintre noi.
Răspunsul la întrebarea „ce mâncăm?” a fost simplu și unanim: „Comandăm!”. În dezbaterea dintre fast-food și sushi a câștigat, evident, mâncarea asiatică, așa că am cercetat meniul Esushi și, înfometați, repejor am făcut comanda.
De fapt, putem să ne numim clienți fideli ai Esushi, fiindcă deseori la teambuildingurile noastre alegem restaurantul. O facem pentru că suntem încântați de diversitatea pozițiilor pe care le are, dar și de calitatea gustului și a produselor. Mai mult decât atât, uneori, alegem să ne delectăm gusturile și în timpul prânzului, atunci când vrem să mai spargem rutina în zilele de lucru.
Impresionant a fost faptul că, probabil pentru prima dată, am reușit să ne organizăm atât de repede la capitolul efectuării comenzii, fiindcă Esushi are o opțiune tare faină pentru grupurile de oameni care pot face ușor comanda în comun, astfel reducând din efort și din timp.
În bara unde se regăsește coșul comenzii, am văzut și opțiunea de a crea un coș comun. Da, ați înțeles bine, zecile de discuții pe chatul intern despre preferințe, cantități și gusturi nu au mai fost necesare. Odată ce coșul comun a fost creat, poți copia linkul acestuia și-l distribui ulterior colegilor. La accesare, toți vor putea vedea deja bucatele adăugate de tine, adăugându-le ulterior și pe ale lor. Informația actualizată este disponibilă tuturor celor care au primit linkul. Astfel, în mai puțin de 10 minute, am plasat împreună comanda și nu ne-a rămas decât să așteptăm.
Spre uimirea noastră, așteptarea mâncării, de asemenea, a fost ușoară, fiindcă între timp am căutat un film pe care să-l vizionăm. Și dacă tot am ales să avem o seară asiatică, noi am hotărât că lungmetrajul Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring al lui Kim Ki-duk va fi exact ceea ce trebuie.
Așadar, după ce am selectat filmul, în scurt timp, la interfon a sunat curierul cu livrarea noastră. Înfometați și entuziasmați, am aranjat bucatele pe masă și am dat start maratonului delectării.
Mâncarea a fost acompaniată de vinurile noastre preferate și de producția sud-coreeană, cele trei făcând un tandem pe măsură. Toate pentru că, în primul rând, colegii și-au alintat papilele gustative cu mâncare delicioasă, începând cu roll-uri și terminând cu salată și gustări asiatice. În al doilea rând, am reușit cu toții să ne detașăm și să acumulăm noi forțe pentru săptămâna care urmează și, desigur, am discutat despre filmul lui Kim Ki-duk, care este o bijuterie a cinematografiei clasice.
Ca să înțelegeți, filmul lui Kim Ki-duk este o narațiune despre un călugăr budist care tranzitează prin anotimpurile vieții sale. De fapt, această trecere prin timp este o metaforă a vieții eroului principal, dar și a unui copil care este ghidat de călugăr.
Acțiunile filmului se petrec lent, iar dialogul principal este mai degrabă tăcerea și evoluția stărilor cu care se confruntă personajele. În urma vizionării acestui film, ne-am ales cu o concluzie: „Își merită deplin aproape cele două ore de concentrare și atenție”. Drept că, la prima vedere, poate fi greu de digerat din cauza viziunii lente pe care regizorul i-a oferit-o filmului, însă acesta neapărat trebuie privit și pus la colecția lungmetrajelor bune!
Cea de-a doua concluzie, la fel de importantă, este că vineri a fost una dintre serile în care ne-am bucurat încă odată de spiritul de echipă pe care-l construim zi de zi, nu doar lucrând, ci și relaxându-ne împreună. Am râs, am mâncat gustos, dar am și hrănit creierul cu artă.
După cum ați văzut în tabelul de mai sus, Elena va organiza teambuildingul din martie, pe care îl așteptăm cu nerăbdare!
Până atunci, vă îndemnăm să aplicați exemplul nostru în echipele voastre și să vă descoperiți mai bine oamenii cu care petreceți cea mai mare parte din timp.
