Una dintre sarcinile de la BAC la Limba și literatura română, subiectul întâi, este să analizezi semnificația unui motiv literar în raport cu același motiv dintr-un alt text (în care trebuie să numești textul și autorul și să citezi din textul ales). Motivul literar este un element component al unei opere literare care contribuie la definirea și extinderea mesajului unei opere. Așadar, fiecare cititor interpretează individual semnificațiile și calitățile evocative ale textelor, iar motivele literare pot fi abordate diferit de către fiecare. Astfel, am selectat, bazat pe propria interpretare și predilecție, o serie de motive pe care le găsim de cele mai dese ori în operele românești.
Motivul ars poetica
Conceptul de artă poetică definește o operă literară în care autorul își prezintă în mod particularizat viziunea și atitudinea asupra menirii poetului și a creației sale. Arta poetică surprinde de asemenea sursele de inspirație ale poetului, temele, modalitățile de creație și de expresie, precum și rolul poetului și al creației.
Putem întâlni motivul artei poetice în opere precum:
# Ex libris de Tudor Arghezi;
# „Plumb” de George Bacovia;
# „Flori de mucigai” de Tudor Arghezi;
# „Cad lin litere” de Vasile Romanciuc;
# „Testament” de Tudor Arghezi;
# „Epigonii” de Mihai Eminescu.
Motivul fortuna labilis
Fortuna labilis (soarta schimbătoare), dintr-o expresie, a devenit, de-a lungul secolelor, un motiv literar de circulație universală, de la scriitorii antici la cei moderni. În forme mai mult sau mai puțin explicite, motivul literar fortuna labilis este prezent constant în literatură ori de câte ori se abordează tema destinului, a condiției existențiale, a timpului.
Putem întâlni motivul fortuna labilis în opere precum:
# „Viața lumii” de Miron Costin;
# Memento mori de Mihai Eminescu;
# „Dintre sute de catarge” de Mihai Eminescu.
Motivul trecerii ireversibile a timpului
Trecerea ireversibilă a timpul cuprinde toate efectele și influențele anilor asupra condiției omului, prin prisma obstacolelor vieții, în care ființa umană cunoaște frumosul, dragostea și alte aspirații vitale dezvoltării noastre.
# „Floare albastră” de Mihai Eminescu
# „Gorunul” de Lucian Blaga
# „Glossă” de Mihai Eminescu
# „Din valurile vremii” de Mihai Eminescu
Motivul creației (cosmogonic)
Motivul creației reflectă setul de credințe ce explică, într-o manieră legendară, imaginară și filosofică, apariția universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator.
Putem întâlni motivul creației în opere precum:
# „Rugăciunea unui dac” de Mihai Eminescu;
# „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu.
Motivul morții
Motivul morții creionează faptul că eul fiecăruia caută o evadare spre o altă lume, o lume veșnică fericită, care îi determină pe filosofi și pe scriitori să alerge de la vis la vremelnicia acestei vieți, de la viață la încercarea de a da un sens morții.
# „Rondelul rozelor ce mor” de Alexandru Macedonski
# „Nu am, moarte, cu tine nimic” de Grigore Vieru
# „Monosilab de toamnă” de George Bacovia
# Mortua est! de Mihai Eminescu
# „Luceafărul” de Mihai Eminescu
Motivul condiției omului de geniu
Motivul condiției omului de geniu sugerează un cod etic al acestuia, care, datorită autocunoașterii și experienței filosofice, trebuie să se izoleze departe de tumultul efemer al vieții oamenilor de rând și să atingă absolutul.
# Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu
# „Noaptea de decemvrie” de Alexandru Macedonski
# „Luceafărul” de Mihai Eminescu
# „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
# „Floare albastră” de Mihai Eminescu
Echipa #diez vă sugerează să vă extindeți perspectiva de analizare a motivelor literare, iar această listă să reprezinte un punct de plecare către noi căutări și perceperi ale operelor românești, pentru că limba și literatura nu constituie un mecanism standardizat, ci dimpotrivă – un sistem flexibil de imagini, în care fiecare cititor extrage noi înțelesuri și motive. Și ca o temă de extindere, vă îndemnăm să completați în comentarii lista de mai sus cu motive și opere literare.
